ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 361/2007

Asupra recursului penal de

față:

Prin sentința

penală nr. 1191 din 12 octombrie 2006, Tribunalul București, secția

I penală, a dispus condamnarea inculpatului B.P., la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Inculpatul a mai fost

condamnat, la un an închisoare în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urma să execute pedeapsa cea

mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2006 la zi.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, la data de 11 aprilie 2006,

orele 13.30, partea vătămată V.T. se afla în zona stației

RATB Șura Mare, intenționând să se deplaseze către Gara de

Nord și apoi în localitatea sa de domiciliu, Focșani, jud. Vrancea.

Văzând că este singur și are bagaje, inculpatul s-a apropiat de

partea vătămată, pretextând că îl cunoaște de undeva.

Partea

vătămată a încercat să-l evite pe inculpat, însă

acesta i-a spus că l-a confundat cu o persoană cu care a participat

la lupte și a început să gesticuleze figuri de lupte greco-romane,

apoi l-a apucat de cureaua pantalonilor cu ambele mâini, l-a ridicat

forțat de pe banca unde stătea și i-a sustras din buzunarul

drept al pantalonilor telefonul mobil marca Nokia 3100.

Partea

vătămată a solicitat inculpatului restituirea telefonului,

însă acesta s-a îndepărtat de locul faptei, profitând că în

apropiere nu era nimeni și l-a amenințat pe partea

vătămată că-l va tăia cu cuțitul dacă nu

tace.

Un echipaj de poliție,

aflat în apropierea locului faptei, auzind țipetele părții

vătămate, a reușit să-l prindă pe inculpat, la circa

50-100 m de locul incidentului.

Văzând că

echipajul de poliție se apropie de el, inculpatul a aruncat telefonul

mobil sustras, acesta fiind recuperat de lucrătorii de poliție

și înmânat părții vătămate pe bază de

dovadă.

Fiind prezentat organelor

judiciare în vederea efectuării de cercetări penale, la parchet

și în fața instanței de judecată în vederea discutării

propunerii de arestare preventivă, inculpatul s-a prezentat cu identitatea

și datele personale ale fratelui său, B.I.

Inculpatul a negat constant

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, arătând că,

la data de 11 aprilie 2006, a plecat de acasă la concubina sa, având

intenția de a-și vinde bluza de trening pe care o purta în schimbul

unei sume de 100.000-200.000 lei pentru a cumpăra alimente pentru fiica sa,

ocazie cu care a ajuns în zona stației RATB Șura Mare, și când

se pregătea să se urce în tramvai a fost somat de un echipaj de

poliție, fiind condus ulterior la secție și acuzat că a

furat telefonul părții vătămate, lucru neadevărat

pentru că bunul nu a fost găsit asupra sa. A arătat că în

zona producerii incidentului se aflau două persoane de etnie rromă,

dintre care unul a fugit, iar celălalt a rămas pe refugiul

stației de tramvai și despre care crede că sunt autorii faptei.

Martorul ocular P.D. și

lucrătorii de poliție care l-au prins în flagrant l-au indicat

însă pe inculpat ca fiind cel care a săvârșit fapta

reclamată de partea vătămată.

Fapta inculpatului de a se

prezenta cu datele personale și cu identitatea fratelui său B.I. este

dovedită de adresa 542174 din 3 mai 2006 a I.G.P.R. și de fișa

dactiloscopică a inculpatului din care rezultă că impresiunile

digitale sunt ale numitului Bănică Petre, existente în cartotecă

și nu ale lui B.I. De asemenea, inculpatul a fost recunoscut din grup de

mama sa, martora B.M., care a și precizat datele de stare civilă ale

acestuia.

Împotriva hotărârii a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru aspecte de nelegalitate și

netemeinicie, legate de greșita condamnare pentru infracțiunea de

tâlhărie, faptă pe care nu a comis-o, urmând a se reține sub

acest aspect și faptul că a negat săvârșirea faptei pe

parcursul procesului penal.

În subsidiar, s-a solicitat

reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia în

raport de circumstanțele personale ale inculpatului.

Curtea de Apel

București, secția I penală, analizând apelul față de

motivele invocate de inculpat a reținut că acesta nu a produs probe

care să dovedească lipsa de temeinicie a învinuirii, că modul în

care a săvârșit infracțiunea a fost constatat direct de polițiștii

care l-au imobilizat, că inculpatul a amenințat partea

vătămată atunci când i s-a solicitat restituirea telefonului

sustras.

Faptul că inculpatul

s-a prezentat cu datele de stare civilă ale rromă, contrar

declarațiilor martorilor audiați a fost reținut de instanța

de apel ca relevant pentru atitudinea duplicitară a inculpatului, care a

încercat să se sustragă de la răspunderea penală.

Reținând toate aceste

aspecte, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia

nr. 808 din 27 noiembrie 2006, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul, arătând că recunoaște numai

săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută

de art. 293 C. pen. și solicitând achitarea pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

În subsidiar, se

solicită reducerea pedepsei aplicate pentru această infracțiune.

Recursul este nefondat.

Pe parcursul procesului penal, s-au administrat toate

probele concludente și utile soluționării cauzei, stabilindu-se

fără echivoc că la data de 11 aprilie 2006, orele 13,30,

inculpatul a deposedat prin violență partea vătămată V.T.

de un telefon mobil după care, în fața organelor de poliție,

și-a atribuit o identitate falsă.

Inculpatul recunoaște

numai săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, dar

probele administrate în cauză, respectiv declarația părții

vătămate, procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiile

de martori, atestă indubitabil că inculpatul a agresat partea

vătămată, l-a prins cu ambele mâini de cureaua pantalonilor, l-a

ridicat de pe banca pe care stătea în stația de tramvai și i-a

băgat mâna în buzunarul drept al pantalonilor de unde i-a sustras

telefonul mobil.

Când partea

vătămată i-a cerut să îi restituie telefonul, inculpatul

l-a înjurat și s-a depărtat de la locul faptei, amenințându-l

apoi că îl va tăia dacă nu tace. Observând apropierea

lucrătorilor de poliție, inculpatul a aruncat telefonul.

În operațiunea de

individualizare judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere

împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, faptul

că inculpatul a profitat de absența altor persoane din zonă, de

imposibilitatea părții vătămate de a-l urmări pentru

că avea bagaje voluminoase, încercarea inculpatului de a se sustrage

răspunderii penale prin atribuirea altei identități, antecedentele

penale ale inculpatului, faptul că nu are ocupație, ca și

atitudinea nesinceră a acestuia în desfășurarea procesului

penal.

În fața acestui

comportament antisocial și a conduitei procesuale necorespunzătoare,

Curtea apreciază că prin pedepsele aplicate s-a asigurat o

eficiență corespunzătoare sancțiunilor penale și s-a

realizat o reprimare pe măsură a conduitei infracționale a

inculpatului.

Drept urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în

baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive, începând cu 11 aprilie 2006 la zi.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 808 din 27 noiembrie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 11

aprilie 2006 la 23 ianuarie 2007.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2007.