ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 361/2007

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 1191 din 12 octombrie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului B.P., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei. Inculpatul a mai fost condamnat, la un an închisoare în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2006 la zi. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 11 aprilie 2006, orele 13.30, partea vătămată V.T. se afla în zona stației RATB Șura Mare, intenționând să se deplaseze către Gara de Nord și apoi în localitatea sa de domiciliu, Focșani, jud. Vrancea. Văzând că este singur și are bagaje, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, pretextând că îl cunoaște de undeva.

Partea vătămată a încercat să-l evite pe inculpat, însă acesta i-a spus că l-a confundat cu o persoană cu care a participat la lupte și a început să gesticuleze figuri de lupte greco-romane, apoi l-a apucat de cureaua pantalonilor cu ambele mâini, l-a ridicat forțat de pe banca unde stătea și i-a sustras din buzunarul drept al pantalonilor telefonul mobil marca Nokia 3100. Partea vătămată a solicitat inculpatului restituirea telefonului, însă acesta s-a îndepărtat de locul faptei, profitând că în apropiere nu era nimeni și l-a amenințat pe partea vătămată că-l va tăia cu cuțitul dacă nu tace. Un echipaj de poliție, aflat în apropierea locului faptei, auzind țipetele părții vătămate, a reușit să-l prindă pe inculpat, la circa 50-100 m de locul incidentului.

Văzând că echipajul de poliție se apropie de el, inculpatul a aruncat telefonul mobil sustras, acesta fiind recuperat de lucrătorii de poliție și înmânat părții vătămate pe bază de dovadă. Fiind prezentat organelor judiciare în vederea efectuării de cercetări penale, la parchet și în fața instanței de judecată în vederea discutării propunerii de arestare preventivă, inculpatul s-a prezentat cu identitatea și datele personale ale fratelui său, B.I.

Inculpatul a negat constant săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, arătând că, la data de 11 aprilie 2006, a plecat de acasă la concubina sa, având intenția de a-și vinde bluza de trening pe care o purta în schimbul unei sume de 100.000-200.000 lei pentru a cumpăra alimente pentru fiica sa, ocazie cu care a ajuns în zona stației RATB Șura Mare, și când se pregătea să se urce în tramvai a fost somat de un echipaj de poliție, fiind condus ulterior la secție și acuzat că a furat telefonul părții vătămate, lucru neadevărat pentru că bunul nu a fost găsit asupra sa. A arătat că în zona producerii incidentului se aflau două persoane de etnie rromă, dintre care unul a fugit, iar celălalt a rămas pe refugiul stației de tramvai și despre care crede că sunt autorii faptei.

Martorul ocular P.D. și lucrătorii de poliție care l-au prins în flagrant l-au indicat însă pe inculpat ca fiind cel care a săvârșit fapta reclamată de partea vătămată. Fapta inculpatului de a se prezenta cu datele personale și cu identitatea fratelui său B.I. este dovedită de adresa 542174 din 3 mai 2006 a I.G.P.R. și de fișa dactiloscopică a inculpatului din care rezultă că impresiunile digitale sunt ale numitului Bănică Petre, existente în cartotecă și nu ale lui B.I. De asemenea, inculpatul a fost recunoscut din grup de mama sa, martora B.M., care a și precizat datele de stare civilă ale acestuia. Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie, legate de greșita condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, faptă pe care nu a comis-o, urmând a se reține sub acest aspect și faptul că a negat săvârșirea faptei pe parcursul procesului penal.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii acesteia în raport de circumstanțele personale ale inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, analizând apelul față de motivele invocate de inculpat a reținut că acesta nu a produs probe care să dovedească lipsa de temeinicie a învinuirii, că modul în care a săvârșit infracțiunea a fost constatat direct de polițiștii care l-au imobilizat, că inculpatul a amenințat partea vătămată atunci când i s-a solicitat restituirea telefonului sustras. Faptul că inculpatul s-a prezentat cu datele de stare civilă ale rromă, contrar declarațiilor martorilor audiați a fost reținut de instanța de apel ca relevant pentru atitudinea duplicitară a inculpatului, care a încercat să se sustragă de la răspunderea penală.

Reținând toate aceste aspecte, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 808 din 27 noiembrie 2006, a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, arătând că recunoaște numai săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen. și solicitând achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În subsidiar, se solicită reducerea pedepsei aplicate pentru această infracțiune. Recursul este nefondat. Pe parcursul procesului penal, s-au administrat toate probele concludente și utile soluționării cauzei, stabilindu-se fără echivoc că la data de 11 aprilie 2006, orele 13,30, inculpatul a deposedat prin violență partea vătămată V.T.

de un telefon mobil după care, în fața organelor de poliție, și-a atribuit o identitate falsă. Inculpatul recunoaște numai săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, dar probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, procesul verbal de prindere în flagrant, declarațiile de martori, atestă indubitabil că inculpatul a agresat partea vătămată, l-a prins cu ambele mâini de cureaua pantalonilor, l-a ridicat de pe banca pe care stătea în stația de tramvai și i-a băgat mâna în buzunarul drept al pantalonilor de unde i-a sustras telefonul mobil. Când partea vătămată i-a cerut să îi restituie telefonul, inculpatul l-a înjurat și s-a depărtat de la locul faptei, amenințându-l apoi că îl va tăia dacă nu tace.

Observând apropierea lucrătorilor de poliție, inculpatul a aruncat telefonul. În operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, faptul că inculpatul a profitat de absența altor persoane din zonă, de imposibilitatea părții vătămate de a-l urmări pentru că avea bagaje voluminoase, încercarea inculpatului de a se sustrage răspunderii penale prin atribuirea altei identități, antecedentele penale ale inculpatului, faptul că nu are ocupație, ca și atitudinea nesinceră a acestuia în desfășurarea procesului penal. În fața acestui comportament antisocial și a conduitei procesuale necorespunzătoare, Curtea apreciază că prin pedepsele aplicate s-a asigurat o eficiență corespunzătoare sancțiunilor penale și s-a realizat o reprimare pe măsură a conduitei infracționale a inculpatului.

Drept urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu 11 aprilie 2006 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 808 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 aprilie 2006 la 23 ianuarie 2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2007.