ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4533/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 142 din 7 martie 2005, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului G.I.O., la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.R.) și, la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.C.). Pedepsele s-au contopit în cea mai grea dintre ele, cea de 6 ani închisoare și s-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Prin aceeași sentință s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive din 3 noiembrie 2004 la zi și s-a menținut în continuare starea sa de arest.

S-a constatat că părțile vătămate R.R. și I.C., precum și martora N.E. nu au formulat pretenții civile în cauză. S-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului a sumei de 700.000 lei și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În data de 28 octombrie 2004, în jurul orelor 20,30, inculpatul deplasându-se cu autobuzul pe direcția Brașov – Săcele a observat că partea vătămată R.R. era singură. La coborâre în stația din zona Baciu a urmărit-o și în timp ce se deplasa pe str. Canalului, profitând de slaba iluminare a zonei, inculpatul i-a smuls acesteia geanta din mână. La câteva zile, inculpatul a vândut geanta martorei N.E.

care a promis suma de 50.000 lei pe care însă nu i-a remis-o inculpatului. Partea vătămată deținea în geantă mai multe bunuri: carduri, o agendă, o trusă de machiaj și suma de 700.000 lei. Toate bunurile au fost recuperate, mai puțin suma de bani. La 3 noiembrie 2004, în jurul orelor 21,30, inculpatul deplasându-se cu autobuzul pe aceeași rută ca în precedent, a observat pe partea vătămată I.C. neînsoțită și a hotărât să o urmărească și să-i sustragă geanta. Acționând în același mod ca și, în data de 28 octombrie 2004, în aceeași zonă Baciu, s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o cu mâna de gât și i-a smuls geanta de pe umăr. De această dată partea vătămată a reacționat strigând după ajutor, iar inculpatul a fugit de la locul faptei, refugiindu-se într-un canal din apropiere.

A fost ajuns din urmă și imobilizat de organele de poliție, partea vătămată recuperându-și integral prejudiciul. Împotriva sentinței a formulat apel inculpatul susținând faptul că nu a exercitat violențe asupra părților vătămate și solicitând reducerea pedepsei aplicate ținându-se seama de circumstanțele sale personale. Prin decizia penală nr. 171/ Ap din 25 mai 2005, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de inculpat și a menținut hotărârea instanței de fond. Prin aceeași decizie a dispus adăugarea perioadei arestării a inculpatului cuprinsă între 7 martie 2005 și 25 mai 2005 și a menținut în continuare starea de arest a acestuia. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, în termen legal, inculpatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și pe fond redozarea pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele sale personale.

Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Atât prima instanță, cât și cea de control judiciar au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat, acordând deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reținute în sarcina sa, cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ce a mai suferit o condamnare anterioară de 6 ani închisoare, pentru infracțiuni de furt calificat și distrugere, fiind deci recidivist postexecutoriu.

De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ori în speță, pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani închisoare este aptă să atingă scopul preventiv educativ, instanțele anterioare apreciind în mod just că raportat și la perseverența infracțională a inculpatului nu se impun o nouă individualizare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât a săvârșit faptele la adăpostul nopții și prin exercitarea de violențe asupra unor persoane de sex feminin ce nu au putut riposta fizic. Pe cale de consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a constata că recursul inculpatului este nefondat astfel că îl va respinge ca atare.

De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.O. împotriva deciziei penale nr. 171/ Ap din 25 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 3 noiembrie 2004 la 27 iulie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2005.