ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4533/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142

din 7 martie 2005, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului G.I.O., la

6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

(parte vătămată R.R.) și, la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. (parte vătămată I.C.). Pedepsele s-au contopit în cea mai grea

dintre ele, cea de 6 ani închisoare și s-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Prin aceeași sentință s-a

dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive din 3 noiembrie

2004 la zi și s-a menținut în continuare starea sa de arest.

S-a constatat că părțile

vătămate R.R. și I.C., precum și martora N.E. nu au formulat pretenții civile

în cauză.

S-a dispus confiscarea de la

inculpat, în folosul statului a sumei de 700.000 lei și obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 28 octombrie

2004, în jurul orelor 20,30, inculpatul deplasându-se cu autobuzul pe direcția

Brașov – Săcele a observat că partea vătămată R.R. era singură. La coborâre în

stația din zona Baciu a urmărit-o și în timp ce se deplasa pe str. Canalului,

profitând de slaba iluminare a zonei, inculpatul i-a smuls acesteia geanta din

mână.

La câteva zile, inculpatul a

vândut geanta martorei N.E. care a promis suma de 50.000 lei pe care însă nu

i-a remis-o inculpatului.

Partea vătămată deținea în

geantă mai multe bunuri: carduri, o agendă, o trusă de machiaj și suma de

700.000 lei. Toate bunurile au fost recuperate, mai puțin suma de bani.

La 3 noiembrie 2004, în

jurul orelor 21,30, inculpatul deplasându-se cu autobuzul pe aceeași rută ca în

precedent, a observat pe partea vătămată I.C. neînsoțită și a hotărât să o

urmărească și să-i sustragă geanta. Acționând în același mod ca și, în data de

28 octombrie 2004, în aceeași zonă Baciu, s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o

cu mâna de gât și i-a smuls geanta de pe umăr. De această dată partea vătămată

a reacționat strigând după ajutor, iar inculpatul a fugit de la locul faptei,

refugiindu-se într-un canal din apropiere. A fost ajuns din urmă și imobilizat

de organele de poliție, partea vătămată recuperându-și integral prejudiciul.

Împotriva sentinței a

formulat apel inculpatul susținând faptul că nu a exercitat violențe asupra

părților vătămate și solicitând reducerea pedepsei aplicate ținându-se seama de

circumstanțele sale personale.

Prin decizia penală nr. 171/

Ap din 25 mai 2005, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de inculpat

și a menținut hotărârea instanței de fond.

Prin aceeași decizie a

dispus adăugarea perioadei arestării a inculpatului cuprinsă între 7 martie

2005 și 25 mai 2005 și a menținut în continuare starea de arest a acestuia.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, în termen legal, inculpatul a declarat recurs solicitând admiterea

acestuia și pe fond redozarea pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele

sale personale.

Verificând hotărârile

atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Atât prima instanță, cât și

cea de control judiciar au făcut o corectă apreciere a criteriilor de

individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat, acordând deopotrivă,

semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reținute în

sarcina sa, cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ce a mai

suferit o condamnare anterioară de 6 ani închisoare, pentru infracțiuni de furt

calificat și distrugere, fiind deci recidivist postexecutoriu.

De asemenea, potrivit art. 52

C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ori în speță, pedeapsa

aplicată inculpatului de 6 ani închisoare este aptă să atingă scopul preventiv

educativ, instanțele anterioare apreciind în mod just că raportat și la

perseverența infracțională a inculpatului nu se impun o nouă individualizare a

pedepsei, cu atât mai mult cu cât a săvârșit faptele la adăpostul nopții și

prin exercitarea de violențe asupra unor persoane de sex feminin ce nu au putut

riposta fizic.

Pe cale de consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a

constata că recursul inculpatului este nefondat astfel că îl va respinge ca

atare.

De asemenea, în temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.I.O. împotriva deciziei penale nr. 171/ Ap

din 25 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 3 noiembrie 2004 la

27 iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi),

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iulie 2005.