ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1760/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 450 din 5

aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, printre

alții, pe inculpata O.M.A., la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea de

prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., și la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), raportat la art. 76 alin.

(1) lit. b) din același cod.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 66 din același cod, s-a aplicat inculpatei pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) din același cod, pe perioada de un an după executarea

pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei

cea

mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și un an pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (4) C.

pen., combinat cu art. 118 lit. d) din același cod, s-a dispus confiscarea

specială, de la inculpată, a sumei de 5.800.000 lei consemnată la C.E.C. –

Agenția Timpuri Noi, recipisă nr. 42.30.01/02/40.861/000010 din 17 decembrie

2002.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a mai dispus confiscarea, de la inculpată, a 4 agende personale, precum și a

unui obiect erotic (vibrator).

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

N.V., locuitor al satului Peștera

din județul Bihor, urmare faptului că fiica sa, N.L., elevă la un liceu din

Oradea, la 29 noiembrie 2002 nu a venit acasă, iar fiul său i-a comunicat că

aceasta ar fi sechestrată într-un apartament din București, la 2 decembrie 2002

a sesizat Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, el reclamând dispariția

fetei.

La 10 decembrie 2002, N.V. a primit

aceeași veste de la R.G. și B.C.I., aceștia aducându-i la cunoștință că,

telefonic, fata le-a comunicat că este sechestrată în București și a cerut

ajutor. R.G. i-a mai transmis că fata i-a spus că este sechestrată într-un

apartament situat în str. Cărămidarii de Jos, același lucru aflându-l de la un

bărbat care nu și-a declinat identitatea, acesta precizându-i că vrea să ajute

întrucât dacă nu o vor salva, fata urmează a fi vândută.

N.V. le-a cerut celor doi să-l

însoțească în București pentru a încerca să o elibereze pe fiica sa. Ca atare,

la 10 decembrie 2002, cei trei au identificat imobilul în care li se spusese că

se află fata și s-au adresat Secției 14 Poliție.

În cursul nopții de 10 spre 11

decembrie 2002, echipa operativă s-a deplasat la adresa indicată, aici

identificându-i pe G.M., O.M.A. și B.D.I., pe N.L. și P.C.D., S.G.C. și O.G.M.

Percheziționarea locuinței a relevat

că în apartamentul în care O.M.A. avea calitatea de chiriaș, s-au găsit mai

multe obiecte și înscrisuri care puneau în evidență faptul că acolo se practica

prostituția.

N.L. a declarat și a descris modul

în care a fost acostată de G.M. în gara Oradea, modalitatea violentă în care

acesta a obligat-o să urce într-un tren cu destinația București, raportul de

expertiză medico – legală întocmit la 6 ianuarie 2003, atestând că fata a

prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse cu corp dur și puteau

data de aproximativ 7–9 zile, pentru vindecare fiind necesare 1–2 zile de

îngrijiri medicale.

G.M. a susținut că aducerea la

București a fetei a avut loc la cererea acesteia, ea acceptând să fie cazată de

O.M.A. despre care aflase că se prostituează și tot ea i-a cerut să fie alături

de ea în acel apartament, iar leziunile constatate medico – legal i-ar fi fost

provocate de proxeneți din Oradea.

După cazarea fetei, ea fiind

permanent supravegheată de G.M., acesta a obligat-o să întrețină raporturi

sexuale cu diferiți clienți racolați de O.M.A. prin intermediul anunțurilor

matrimoniale date de ea în diferite cotidiene, banii astfel obținuți fiind

luați de G.M. care-i împărțea cu O.M.A.

Încercările lui N.L., de a scăpa din

situația în care ajunsese s-au materializat în cererea acesteia ca G.M. să ia legătura

cu fratele ei aflat în Spania, lucru întâmplat, acestuia cerându-i-se bani sub

amenințarea că dacă nu se va conforma, sora lui va fi ucisă sau va fi vândută. G.M.

a încasat de la un ghișeu situat în Gara de Nord, suma de 50 Euro trimisă de N.L.

pe numele unei cunoștințe.

O.M.A. și B.D.I., la urmărirea

penală, au relatat și descris detaliat situația de fapt, diferitele modalități

prin care fata a fost adusă în imposibilitatea de a părăsi apartamentul în care

era ținută precum și activitatea lor infracțională, B.D.I. fiind racolată de O.M.A.

dintr-o discotecă, la acea dată, luna noiembrie 2002, ea fiind minoră, dar cu

„trecut” contravențional în practicarea prostituției.

Instanța a reținut că probele

administrate au condus la stabilirea, fără dubiu, a existenței faptelor, că

acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor și au fost

săvârșite de inculpați.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri inculpații O.M.A. și G.M. inculpata și-a motivat apelul pe nulitatea

absolută a sentinței în sensul că, la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul

la apărare odată ce, în cauză, același avocat desemnat apărător din oficiu, a

acordat asistență juridică tuturor celor implicați, deși ei aveau interese

contrarii, iar probatoriul administrat la cercetarea judecătorească nu a fost

analizat prin coroborare. În subsidiar, inculpata a criticat sentința pentru

netemeinicia pedepsei aplicate.

Inculpatul G.M. a criticat hotărârea

pentru nelegala reținere a situației de fapt și, deci, nelegala stabilire a

vinovăției sale.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 732

din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

Nemulțumită și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, în termenul legal, inculpata O.M.A., a declarat

recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 6 și pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv urmărirea penală s-a

făcut în lipsa apărării și prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul declarat este fondat pentru

considerentul ce se va arăta în continuare.

Totodată, având în vedere că motivul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., este aplicabil

și coinculpaților G.M. și B.D.I., în conformitate cu dispozițiile art. 385

7

din același cod, recursul declarat de inculpata O.M.A. va fi extins și în ce

privește pe sus-indicații inculpați.

Potrivit dispozițiilor art. 6 C.

proc. pen., dreptul de apărare este garantat învinuitului sau inculpatului, în

tot cursul procesului penal, organele judiciare având obligația de a-i asigura,

în condițiile prevăzute de lege, asistență juridică din oficiu, dacă nu are

apărător ales.

Nerespectarea acestei dispoziții

legale atrage sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. (2) din

același cod, nulitatea care, potrivit alin. (3) din același articol, nu poate

fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stadiu al

procesului.

Din actele dosarului (nr. 8069/P/2002

al Parchetului de pe lângă Tribunalul București) rezultă că, la 11 decembrie

2002, data când inculpaților B.D.I., G.M. și O.M.A., li s-au luat declarații,

ei au fost asistați de același avocat (respectiv D.C., apărător desemnat din

oficiu), deși cele relatate de ei denotau interese contrarii.

Totodată, cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală (proces – verbal din 12 iunie 2003 dosar nr. 8069/P/2002

al aceluiași parchet), exemplarul înscrie că inculpatei O.M.A. i-a asigurat

apărarea avocatul V.P., în respectivul dosar, însă nu se află împuternicirea

avocațială.

De asemenea, în același dosar nu se

găsește vreo adresă a organului de urmărire penală prin care să se ceară baroului

de avocați desemnarea apărătorului din oficiu (împuternicirea avocațială pentru

avocatul D.C. înscriind că a fost eliberată la 12 decembrie 2002).

Așa fiind, se conchide că, la data

de 11 decembrie 2002, inculpaților nu le-a fost asigurat dreptul de apărare,

iar desemnarea (în condițiile menționate) din oficiu a aceluiași apărător este

nelegală, ceea ce echivalează cu lipsa de apărare și constituie încălcarea

obligației de a asigura inculpaților deplina exercitare a drepturilor procesuale.

Ca atare, recursul declarat fiind

fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2, cu

referire la art. 333 C. proc. pen., el va fi admis și se va dispune restituirea

dosarului la procuror în vederea refacerii actelor efectuate cu nerespectarea

legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata O.M.A. împotriva deciziei penale nr. 732/ A din 29 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 385

7

C.

proc. pen., extinde efectele recursului și cu privire la inculpații B.D.I. și G.M.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 450 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 333 C. proc. pen.,

restituie dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru

refacerea urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 martie 2006.