ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1760/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 450 din 5 aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, printre alții, pe inculpata O.M.A., la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., și la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din același cod. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 din același cod, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, pe perioada de un an după executarea pedepsei închisorii.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În temeiul art. 329 alin. (4) C. pen., combinat cu art. 118 lit. d) din același cod, s-a dispus confiscarea specială, de la inculpată, a sumei de 5.800.000 lei consemnată la C.E.C. – Agenția Timpuri Noi, recipisă nr. 42.30.01/02/40.861/000010 din 17 decembrie 2002. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a mai dispus confiscarea, de la inculpată, a 4 agende personale, precum și a unui obiect erotic (vibrator).

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: N.V., locuitor al satului Peștera din județul Bihor, urmare faptului că fiica sa, N.L., elevă la un liceu din Oradea, la 29 noiembrie 2002 nu a venit acasă, iar fiul său i-a comunicat că aceasta ar fi sechestrată într-un apartament din București, la 2 decembrie 2002 a sesizat Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, el reclamând dispariția fetei. La 10 decembrie 2002, N.V. a primit aceeași veste de la R.G. și B.C.I., aceștia aducându-i la cunoștință că, telefonic, fata le-a comunicat că este sechestrată în București și a cerut ajutor. R.G. i-a mai transmis că fata i-a spus că este sechestrată într-un apartament situat în str. Cărămidarii de Jos, același lucru aflându-l de la un bărbat care nu și-a declinat identitatea, acesta precizându-i că vrea să ajute întrucât dacă nu o vor salva, fata urmează a fi vândută.

N.V. le-a cerut celor doi să-l însoțească în București pentru a încerca să o elibereze pe fiica sa. Ca atare, la 10 decembrie 2002, cei trei au identificat imobilul în care li se spusese că se află fata și s-au adresat Secției 14 Poliție. În cursul nopții de 10 spre 11 decembrie 2002, echipa operativă s-a deplasat la adresa indicată, aici identificându-i pe G.M., O.M.A. și B.D.I., pe N.L. și P.C.D., S.G.C. și O.G.M. Percheziționarea locuinței a relevat că în apartamentul în care O.M.A. avea calitatea de chiriaș, s-au găsit mai multe obiecte și înscrisuri care puneau în evidență faptul că acolo se practica prostituția. N.L. a declarat și a descris modul în care a fost acostată de G.M.

în gara Oradea, modalitatea violentă în care acesta a obligat-o să urce într-un tren cu destinația București, raportul de expertiză medico – legală întocmit la 6 ianuarie 2003, atestând că fata a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse cu corp dur și puteau data de aproximativ 7–9 zile, pentru vindecare fiind necesare 1–2 zile de îngrijiri medicale. G.M. a susținut că aducerea la București a fetei a avut loc la cererea acesteia, ea acceptând să fie cazată de O.M.A. despre care aflase că se prostituează și tot ea i-a cerut să fie alături de ea în acel apartament, iar leziunile constatate medico – legal i-ar fi fost provocate de proxeneți din Oradea. După cazarea fetei, ea fiind permanent supravegheată de G.M., acesta a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferiți clienți racolați de O.M.A.

prin intermediul anunțurilor matrimoniale date de ea în diferite cotidiene, banii astfel obținuți fiind luați de G.M. care-i împărțea cu O.M.A. Încercările lui N.L., de a scăpa din situația în care ajunsese s-au materializat în cererea acesteia ca G.M. să ia legătura cu fratele ei aflat în Spania, lucru întâmplat, acestuia cerându-i-se bani sub amenințarea că dacă nu se va conforma, sora lui va fi ucisă sau va fi vândută. G.M. a încasat de la un ghișeu situat în Gara de Nord, suma de 50 Euro trimisă de N.L. pe numele unei cunoștințe. O.M.A. și B.D.I., la urmărirea penală, au relatat și descris detaliat situația de fapt, diferitele modalități prin care fata a fost adusă în imposibilitatea de a părăsi apartamentul în care era ținută precum și activitatea lor infracțională, B.D.I.

fiind racolată de O.M.A. dintr-o discotecă, la acea dată, luna noiembrie 2002, ea fiind minoră, dar cu „trecut” contravențional în practicarea prostituției. Instanța a reținut că probele administrate au condus la stabilirea, fără dubiu, a existenței faptelor, că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor și au fost săvârșite de inculpați. Împotriva sentinței, au declarat apeluri inculpații O.M.A. și G.M. inculpata și-a motivat apelul pe nulitatea absolută a sentinței în sensul că, la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul la apărare odată ce, în cauză, același avocat desemnat apărător din oficiu, a acordat asistență juridică tuturor celor implicați, deși ei aveau interese contrarii, iar probatoriul administrat la cercetarea judecătorească nu a fost analizat prin coroborare.

În subsidiar, inculpata a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate. Inculpatul G.M. a criticat hotărârea pentru nelegala reținere a situației de fapt și, deci, nelegala stabilire a vinovăției sale. Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 732 din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate. Nemulțumită și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, în termenul legal, inculpata O.M.A., a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 6 și pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv urmărirea penală s-a făcut în lipsa apărării și prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul declarat este fondat pentru considerentul ce se va arăta în continuare. Totodată, având în vedere că motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., este aplicabil și coinculpaților G.M. și B.D.I., în conformitate cu dispozițiile art. 385 7 din același cod, recursul declarat de inculpata O.M.A. va fi extins și în ce privește pe sus-indicații inculpați. Potrivit dispozițiilor art. 6 C. proc. pen., dreptul de apărare este garantat învinuitului sau inculpatului, în tot cursul procesului penal, organele judiciare având obligația de a-i asigura, în condițiile prevăzute de lege, asistență juridică din oficiu, dacă nu are apărător ales. Nerespectarea acestei dispoziții legale atrage sancțiunea nulității absolute, conform art. 197 alin. (2) din același cod, nulitatea care, potrivit alin. (3) din același articol, nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stadiu al procesului.

Din actele dosarului (nr. 8069/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București) rezultă că, la 11 decembrie 2002, data când inculpaților B.D.I., G.M. și O.M.A., li s-au luat declarații, ei au fost asistați de același avocat (respectiv D.C., apărător desemnat din oficiu), deși cele relatate de ei denotau interese contrarii. Totodată, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (proces – verbal din 12 iunie 2003 dosar nr. 8069/P/2002 al aceluiași parchet), exemplarul înscrie că inculpatei O.M.A. i-a asigurat apărarea avocatul V.P., în respectivul dosar, însă nu se află împuternicirea avocațială. De asemenea, în același dosar nu se găsește vreo adresă a organului de urmărire penală prin care să se ceară baroului de avocați desemnarea apărătorului din oficiu (împuternicirea avocațială pentru avocatul D.C.

înscriind că a fost eliberată la 12 decembrie 2002). Așa fiind, se conchide că, la data de 11 decembrie 2002, inculpaților nu le-a fost asigurat dreptul de apărare, iar desemnarea (în condițiile menționate) din oficiu a aceluiași apărător este nelegală, ceea ce echivalează cu lipsa de apărare și constituie încălcarea obligației de a asigura inculpaților deplina exercitare a drepturilor procesuale. Ca atare, recursul declarat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2, cu referire la art. 333 C. proc. pen., el va fi admis și se va dispune restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii actelor efectuate cu nerespectarea legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata O.M.A. împotriva deciziei penale nr. 732/ A din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 385 7 C. proc. pen., extinde efectele recursului și cu privire la inculpații B.D.I. și G.M. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 450 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală. În baza art. 333 C. proc. pen., restituie dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru refacerea urmăririi penale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2006.