ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6715/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 273 din 19 aprilie 2005, a condamnat-o pe inculpata M.M., la:

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia timpul detenției preventive începând cu data de 11 august 2004 și până la zi.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 Euro, sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale, către partea civilă C.V.

S-a constatat că partea vătămată B.N. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 180.000.000 lei (obținută din practicarea prostituției) de la inculpată, în favoarea statului.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 5.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpata M.M. a trăit în concubinaj cu inculpatul M.M. (în prezent, arestat în lipsă de această cauză), cetățean sârb cu reședința în Austria, care lucra în calitate de șofer de tir și efectua transporturi în România.

În cursul anului 2003, partea vătămată C.V. a lucrat în calitate de barman la un local în municipiul Cluj – Napoca, care s-a desființat, motiv pentru care a dat un anunț în ziar în sensul că ar solicita un loc de muncă în calitate de barman, având calificarea necesară. După câteva zile a primit un telefon de la inculpata M.M. care i-a promis angajarea în străinătate, respectiv în Austria, la un restaurant. În aceeași zi, inculpata s-a deplasat la domiciliul părții vătămate și în fața părinților și rudelor părții vătămate a repetat propunerea făcută, în sensul că va avea asigurat un loc de muncă la restaurantul soțului ei, despre care a spus că este cetățean austriac, în calitate de barman și că va câștiga un salar 700-1000 Euro pe lună în baza unui contract legal, cu toate actele în regulă.

În zilele următoare inculpata a vizitat-o des pe partea vătămată C.V., insistând că aceasta să plece la muncă în Austria iar în fața rudelor ei și a vecinilor i-a dat asigurări că va avea grijă de ea, că io va găzdui la casa ei din Austria și că va lucra la restaurantul soțului ei. După câteva zile, i l-a prezentat pe inculpatul M.M. (zis M.) care și el i-a promis părții vătămate că va avea personal grijă de ea și că în nici un caz nu va ajunge să fie vândută, spunând chiar că se bucură că este fată serioasă, deoarece el de astfel de fete are nevoie.

După câtva timp inculpata M.M. a primit o invitație oficială din Austria (formulată de o persoană necunoscută pe nume E.I.), pe care a tradus-o la notariat și apoi s-a ocupat cu achitarea tuturor cheltuielilor necesare pentru partea vătămată C.V., pașaport și bilet de transport. Inclusiv a insistat ca partea vătămată să își rezolve problemele stomatologice, achitând ea și aceste taxe(750.000 lei), motivând că în Austria lumea este pretențioasă cu privire la înfățișarea personalului care servește.

Tot în această perioadă inculpata M.M. a abordat-o și pe partea vătămată B.N., promițându-i un loc de muncă la bucătărie, deoarece nu avea nici o calificare, asigurând-o că munca va fi legală, la restaurantul soțului ei, nu avea un salar de 500 Euro, masa și casa asigurate. În același mod i l-a prezentat pe inculpatul M.M., care i-a întărit convingerea că munca este serioasă și chiar i-a spus că în acel local este exclusă prostituția. Inculpata a achitat și părții vătămate B.N. cheltuielile legate de pașaport și transport și prezentându-i la fel chemarea primită din Austria, de la același cetățean necunoscut.

Plecarea a fost fixată pe data de 7 noiembrie 2003, când părțile vătămate s-au deplasat împreună cu autocarul din Cluj – Napoca și s-au întâlnit cu inculpata M.M. la Budapesta iar de aici au plecat mai departe la Viena. Pe drum, ambele părți vătămate au realizat că ceva nu este în regulă, dar a sperat că temerile lor nu se vor adeveri.

În Viena, au fost așteptate de inculpatul M.M., care le-a dus la barul de noapte B. unde inculpata M.M. le-a spus că vor trebui să lucreze ca dame de consumație, respectiv ca prostituate. La refuzul acestora, inculpații s-au enervat, afirmând că ele se vor obișnui cu situația, că vor trebui să lucreze până la restituirea banilor cheltuiți cu transportul spunând că le datorează și un comision pentru faptul că le-au găsit locuri de muncă. Inculpata a fost chiar cinică remițându-i părții vătămate C.V. două prezervative și spunându-i că în final îi va plăcea munca.

După ce inculpații au plecat, la insistențele și rugămințile părților vătămate, care au refuzat să se prostitueze, s-au închis în camere și au încercat să explice că ele au venit acolo pentru astfel de activități (barman și bucătăreasă), în zilele următoare patronul localului a chemat un cetățean român, prin intermediul căruia au discutat, părțile vătămate spunându-i că ele nu știau că vor fi obligate să se prostitueze și că nu sunt de acord cu acest lucru. Fetelor le-a fost prezentată inclusiv o listă cu tarifele practicate în local (cuprinse între 100 și 180 Euro), partea vătămată C.V. plângând într-una pe parcursul zilelor respective și refuzând, sub diferite pretexte, să părăsească camera unde au fost găzduite.

Auzind aceste lucruri, patronul le-a spus că în realitate ele au fost vândute de inculpații M.M. și M.M. pe suma de 1000 Euro fiecare, în vederea practicării prostituției. Văzând că nu le poate convinge să rămână, patronul barului a fost de acord să le ajute dar fără să știe inculpatul M.M. care le supraveghea, sens în care le-a mutat după câteva zile la un alt bar iar de acolo le-a fost mai ușor să plece (B.N. fiind ajutată în acest sens și de o prostituată care lucra la barul respectiv, pe nume T.).

Este de menționat și împrejurarea că, în perioada cât au stat la barul B., inculpatul M.M. le-a vizitat de mai multe ori și chiar a adus un telefon mobil pe care i l-a dat părții vătămate B.N., cu care să îi comunice câștigurile realizate în fiecare zi prin practicarea prostituției. Din declarațiile părților vătămate rezultă că li s-a spus că doar cca10 Euro pentru fiecare client le va rămâne lor, restul banilor urmând a fi reținuți în contul deplasării lor în Austria.

Pe rând, cele două părți vătămate au revenit în România, fiind suficient de precaute încât să își păstreze pașapoartele asupra lor și să refuze categoric predarea acestora către inculpatul M.M., care la momentul sosirii fetelor în Austria a rupt în fața lor invitațiile pe baza cărora acestea au părăsit România.

După ce au ajuns acasă părțile vătămate, au primit telefoane de amenințare inculpata M.M. spunându-i părții vătămate B.N. că dacă nu îi restituie suma de 1000 Euro îi va spune martorului I.M.T. (prietenul părții vătămate) că a lucrat ca prostituată, iar pe partea vătămată C.V. inculpatul M.M. a amenințat-o pentru a nu spune nimănui ce s-a întâmplat în Austria.

Pentru inculpatul M.M., Tribunalul Cluj a emis mandat de arestare în lipsă, aceasta fiind dat în prezent în urmărire generală internațională.

Inculpata M.M. a avut o poziție oscilantă și contradictorie în cursul cercetărilor, inițial nerecunoscând comiterea faptei și susținând că părțile vătămate au fost cele care au rugat-o să le găsească un loc de muncă în străinătate, ea însoțindu-le doar în Austria unde urma să le întâlnească cu prietenul ei. Astfel, inculpata a mai arătat că ea nu le-a promis locuri de muncă și nici nu cunoștea persoana care le-a așteptat pe acestea în Viena. După efectuarea confruntărilor și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata M.M. a recunoscut faptele săvârșite, pe care le-a regretat, făcând doar precizarea că ea nu a profitat material de pe urma vânzării celor două părți vătămate, după care în fața instanței a negat din nou că ar avea vreo implicare conștientă în traficarea părților vătămate.

Față de restul materialului probator administrat, instanța a apreciat că doar depozițiile prin care inculpata a recunoscut fapta se coroborează cu celelalte probe (declarațiile părților vătămate și ale martorilor), dovedindu-se pe deplin vinovăția acesteia în comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

S-a dovedit astfel, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata a acționat cu intenție, ascunzându-le părților vătămate scopul pentru care urmau să fie duse în Austria și promițându-le un loc de muncă decent și bine plătit, preocupându-se de întocmirea pașapoartelor, asigurându-le bani de transport și inclusiv de farduri și plătindu-i chiar părții civile C.V. costul unui tratament stomatologic. Raportat la „investițiile” benevol efectuate de inculpată față de părțile vătămate, este absolut credibilă susținerea victimelor în sensul că patronul barului austriac le-a relatat că a plătit pentru fiecare dintre ele 1000 Euro, sens în care a și condiționat plecarea lor de promisiunea acestora că îi vor găsi în România alte fete în schimb.

În sarcina inculpatei M.M. s-a mai reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 C. pen., arătându-se în actul de sesizare că aceasta de mai mulți ani practica prostituția la domiciliul ei procurându-și în acest mod principalele mijloace de existență.

Inculpata a recunoscut nici această infracțiune, recunoscând că a efectuat servicii de masaj la locuința ei și că, uneori, la cererea clienților, întreținea și raporturi sexuale contra cost, însă banii astfel obținuți erau „bani de buzunar” fiind întreținută de prietenul ei M.M., care îi trimetea periodic sume importante de bani.

Susținerile inculpatei au fost contrazise însă de ansamblul probator administrat în cauză.

Din interceptările de convorbiri telefonice autorizate de instanță și conform actelor de la dosar, a reieșit că inculpata își racola clienții prin intermediul unui anunț în ziar în care afirma că practică masaje de tot felul la domiciliu, iar la întrebarea bărbaților care sunau la telefon să se intereseze afirma că practică și masajul cu „finalizare” ceea ce însemna o relație sexuală, contra sumei de 700.000 lei. Aceasta era o practică frecventă și nu izolată, așa cum susține inculpata, aspect confirmat și prin depoziția din fața instanței a martorei S.C. Aceasta din urmă a participat la aceste activități în perioada 2002 - 2004, arătând că ea și inculpata percepeau tarife cuprinse între 500.000 și 800.000 lei pe persoană, având și 2-3 clienți pe zi. Din practicarea prostituției, inculpata și martora obțineau cca. 15.000.000 lei lunar pe care îi împărțeau, aceasta fiind principala sursă de venit a inculpatei, sumele trimise ocazional de către coinculpatul M.M. nefiindu-i suficiente a se întreține.

Prin urmare, apreciind ca fiind dovedită vinovăția inculpatei, instanța a procedat la condamnarea inculpatei așa cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata, solicitând desființarea acesteia ca nelegală și netemeinică. În principal, în urma rejudecării cauzei a solicitat să se dispună achitarea, întrucât nu este vinovată de săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, neavând intenția de a trafica părțile vătămate, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, apreciind că este mult prea ridicată față de faptele ce i-au fost reținute în sarcină.

Prin decizia penală nr. 182/ A din 2 august 2005, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpata a declarat recurs pe care nu l-a motivat.

Prin apărător a cerut casarea deciziei și sentinței și achitarea pentru infracțiunea de trafic de persoane în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost săvârșită cu intenție. A arătat că nu neagă faptul că a ajutat 2 persoane să iasă din țară însă nu poate fi făcută răspunzătoare pentru ceea ce acesta a făcut în străinătate.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat faptelor încadrarea judiciară legală iar pedepsele aflate sunt just individualizate cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.

Din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpata a fost cea care le-a promis că le ajută să se angajeze barmane în Austria în restaurantul soțului său (concubin), cetățeanul sârb cu reședința în Austria, M.M.

M.M. a fost cel care a discutat cu partea vătămată C.V. și i-a promis că va avea grijă de ea și în nici un caz nu va ajunge să fie vândută pentru a practica prostituția.

Ajunse în Austria părțile vătămate au fost preluate de M.M. care le-a dus la barul B. din Viena unde au aflat de la acesta că vor lucra ca dame de consumație.

La refuzul de a se prostitua patronul barului le-a comunicat că nu au cale de ieșire pentru că el le-a plătit cu câte 1000 Euro cetățeanului sârb însă până la urmă a fost de acord să le ajute să plece, fără ca M.M. să afle acest lucru.

Revenite în țară părțile vătămate au primit un telefon de amenințare din partea inculpatei care a șantajat-o pe B.N. spunându-i că dacă refuză să-i restituie 1000 Euro îi va dezvălui prietenului ei I.M.T. că s-a prostituat în Austria.

Este evident că inculpata a acționat cu intenție și nu din culpă așa cum susține în recurs.

Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane, situată la jumătatea maximului special nu poate fi considerată aspră, mai ales că așa cum instanțele au reținut ca activitate infracțională principală inculpata se ocupa de prostituție aspect care demonstrează o periculozitate mărită.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul executat începând cu 29 noiembrie 2005 și până la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei penale nr. 182/ A din 2 august 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 august 2004, la 29 noiembrie 2005.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2005.