ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4304/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1060 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 278 alin. (3) si (3)

1

C. proc. pen. si art. 332 alin. (4) C. proc. pen., art. 361 alin. (2) C. proc. pen., invocate de către inculpata C. (fosta O.) M.A.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale dată prin actul de sesizare al instanței cu privire la inculpata C. (fosta O.) M.A. din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 328 C. pen., art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., in infracțiunile prev. de art. 328 C. pen. si art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată inculpata C. (fosta O.) M.A., la o pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) si alin. (2) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata C. (fosta O.) M.A. la o pedeapsa de 2 ani si 4 luni închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si b) C. pen. pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele doua pedepse, urmând ca inculpata C. (fosta O.) M.A. sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani si 4 luni închisoare.

Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatei C. (fosta O.) M.A. exercitarea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si b) C. pen. pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de 6 ani si 4 luni ce constituie termen de incercare, conform art. 86

2

alin. (1) C. pen.

S-a stabilit că pe durata termenului de incercare inculpata se va supune masurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Au fost puse in vedere inculpatei prev. art. 86

4

C. pen.

Supravegherea obligațiilor impuse a fost încredințată Serviciului de Probatiune de pe lingă Tribunalul București.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatei durata arestării preventive de la 11 decembrie 2002 la 21 iunie 2004.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.M. la o pedeapsa de 2 ani si 10 luni inchisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului G.M. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si b) C. pen. pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a si b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de 6 ani si 10 luni ce constituie termen de incercare, conform art. 86

2

alin. (1) C. pen.

S-a stabilit ca pe durata termenului de incercare inculpatul se va supune masurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Au fost puse in vedere inculpatului prev. art. 86

4

C. pen.

Supravegherea obligațiilor impuse a fost încredințată Serviciului de Probatiune de pe lingă Tribunalul Galați.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive de la 1 decembrie 2002 la 3 decembrie 2004.

S-a luat act ca partea vătămata N.L. nu s-a constituit parte civila in cauza.

Conform art. 329 alin. (4) C. pen. rap.la art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea speciala de la inculpata C. (fosta O.) M.A. a sumei de 580 RON consemnata la C.E.C. - Agenția Timpuri Noi conform recipisei din 17 decembrie 2002

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la aceeași inculpata a 4 agende personale si a unui vibrator in forma de banană, bunuri depuse la Camera Corpuri Delicte a P.T.B.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 8069/P din 26 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată inculpații: O.M.A. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de prostituție prev. de art. 328 C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., B.D.I., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C. pen. și G.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reținându-se sub aspectul situației de fapt următoarele:

În sarcina inculpatului G.M. s-a reținut că la data de 29 noiembrie 2002, prin amenințare cu o lamă, a transportat-o pe partea vătămată N.L. (elevă a Liceului H.C. din Oradea, județul Bihor), din gara orașului Oradea, până în București, unde a obligat-o să practice prostituția într-un imobil, prin constrângere, lipsind-o de libertate în același timp.

În sarcina inculpatei O.M.A. s-a reținut că a înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată N.L. și de către inculpata minoră B.D.I., pe care a recrutat-o în acest scop, punându-le la dispoziție imobilul situat în București, sector 4. De asemenea, în sarcina aceleiași inculpate s-a mai reținut că în vederea procurării mijloacelor de existență a practicat ea însăși prostituția.

În privința inculpatei B.D.I., s-a reținut că în cursul anului 2002, în diferite zone din București și ulterior la domiciliul inculpatei O.M.A. a practicat acte sexuale cu diferite persoane pentru a-și procura mijloacele necesare existenței.

În faza urmăririi penale, faptele descrise în rechizitoriu s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile părții vătămate N.L., declarațiile martorilor N.V., P.C.D., S.G.C., C.V., O.G.M., B.C., R.G., declarațiile inculpaților.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 26 martie 2003 sub nr. 3130/2003.

Prin sentința penală nr. 1161 din 27 octombrie 2003, a fost admisă excepția invocată de inculpata O.M.A., iar în temeiul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat nulitatea actelor de urmărire penală și s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor legale privind dreptul la apărare.

În motivarea acestei soluții s-a arătat că pe parcursul urmăririi penale atât partea vătămată N.L., cât și cei trei inculpați au fost asistați din oficiu de același avocat, D.C., deși între aceștia exista contrarietate de interese; de asemenea, s-a reținut că la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpata O.M.A. a fost asistată de avocat V.P. a cărei delegație lipsește de la dosar.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva acestei sentințe penale a fost admis prin Decizia penală nr. 94/ R din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, sentința penală recurată fiind casată în întregime și cauza trimisă pentru continuarea judecății la instanța de fond.

Pentru pronunțarea acestei decizii, instanța de recurs a stabilit că inculpaților nu li s-a încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale, întrucât ulterior primelor audieri fiecare în parte a fost asistat de alți avocați, decât D.C., așa încât nu li s-a cauzat o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin constatarea nulității actelor îndeplinite, cu atât mai mult cu cât ulterior a fost îndreptată această eroare, inculpaților asigurându-li-se apărători diferiți.

După casarea cu trimitere pentru continuarea judecății în fond, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 05 februarie 2004 sub nr. 707/2004.

Prin sentința penală nr. 450 din 05 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, sectia I-a penală, în Dosar nr. 707/2004, în temeiul art. 328 C. pen. cu aplic. art. 99 și urmat. C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. a condamnat pe inculpata B.D.I. (fiica lui V. și R.D.) la o pedeapsă de 5.000.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În temeiul art. 110 C. pen. rap. la art. 81 - 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5.000.000 lei amendă penală aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în cauză în perioada 11 decembrie 2002 - 16 decembrie 2002.

În temeiul art. 328 C. pen. a condamnat pe inculpata O.M.A. (fiica lui M. și E.) la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În temeiul art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei pentru cele dous infracțiuni concurente, astfel încât aceasta urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 4 luni închisoare alături de care va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea tuturor drepturilor prev. de art. 64 C. penal pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive de la 11 decembrie 2002 la 21 iunie 2004.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului G.M. (fiul lui I. și M.) prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prev. de art. 64 C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 11 decembrie 2002 la 03 decembrie 2004.

A luat act că partea vătămată N.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului G.M.

În temeiul art. 329 alin. (4) C. pen. combinat cu art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpata O.M.A. a sumei de 5.800.000 lei consemnată la C.E.C. Agenția Timpuri Noi conform recipisei din 17 decembrie 2002.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la aceeași inculpată a următoarelor bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul București: 4 agende personale conținând diferite înscrisuri, calcule, adrese și numere de telefon și un vibrator în formă de banană (obiect erotic).

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații O.M.A. și G.M., iar prin Decizia penală nr. 732 din 29 septembrie 2005 Curtea de Apel București, sectia a II-a penală pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpata O.M.A. iar prin Decizia penală nr. 1760 din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosar nr. 22134/1/2005, s-a admis recursul declarat de inculpata O.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 732 din 29 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, sectia a Il-a penală penatru cauze cu minori și familie.

În baza art. 357

7

C. proc. pen. s-au extins efectele recursului si cu privire la inculpații B.D.I. și G.M.

S-a casat decizia atacată, precum și sentința penală nr. 450 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

În baza art. 333 C. proc. pen. s-a restituit dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru refacerea urmăririi penale, cu motivarea că inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare, care potrivit dispozițiilor art. 6 C. proc. pen. dreptul de apărare este garantat inculpatului, în cursul procesului penal, organele judiciare având obligația de a-i asigura, în condițiile prevăzute de lege, asistență juridică din oficiu, dacă nu are apărător ales.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală la data de 18 decembrie 2008 sub nr. 48808/3/2008.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București - nr. 1474/D/P/2006 au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații G.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, O.M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 328 C. pen. și art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, (ca și prin rechizitoriul de la primul ciclu procesual) că în data de 29 noiembrie 2002, inculpatul G.M. a trasportat din Județul Bihor, municipiul Oradea, în municipiul București, prin amenințări, pe partea vătămată N.L., în scopul exploatării acesteia prin practicarea prostituției. Totodată, s-a mai reținut că în cursul anilor 2001-2002 inculpata C. (fostă O.) M.A. și-a procurat principalele mijloace de existență, prin întreținerea de raporturi sexuale cu diverse persone de sex masculin, contra cost. S-a mai reținut că aceeași inculpată a pus la dispoziție locuința sa inculpatului G.M. care exercita presiuni fizice și psihice asupra părții vătămate N.L., obligând-o astfel, la practicarea prostituției, inculpata C. săvârșind aceste fapte cu bună știință facilitând astfel practicarea prostituției (prin punerea la dispoziție a locuinței și prin racolarea de clienți) în mod forțat, de către partea vătămată și obținând astfel sume de bani din exploatarea părții vătămate.

De asemenea, prin actul de sesizare al instanței s-a mai reținut că inculpata minoră B.I. (pentru care s-a dispuis scoaterea de sub urmărire penală) a practicat prostituția in locuința inculpatei C., cu acordul acesteia, ultima însușindu-și de asemenea, sume de bani din astfel de activități.

Faptele descrise în rechizitoriu s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile părții vătămate N.L., declarațiile martorilor N.V., P.C.D., S.G.C., C.V., O.G.M., B.C., R.G., declarațiile inculpaților.

În final, examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

La termenul de judecată din 18 decembrie 2009 inculpata C. (fostă O.) M.A. a înțeles să uzeze de dreptul său de a nu da o nouă declarație în fața instanței de fond arătând însă că declarațiile inițiale, date atât în fața procurorului, cât și în primul ciclu procesual în care recunoștea săvârșirea infracțiunilor de prostituție și proxenetism, nu corespund adevărului, inculpata mai arătând că preferă să nu răspundă la întrebarea dacă a practicat sau nu prostituția și că nu avea cunoștință ca partea vătămată N.L. și inculpate minoră B.D. să se fi ocupat cu practicarea prostituției în perioada în care cele două au locuit în locuința sa.

Apărările inculpatei au fost apreciate ca nesincere și au fost înlăturate în totalitate de prima instanță, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

În primul rând, atât în declarațiile date în fața procurorului, cât și cea dată în fața judecătorului cu ocazia audierii în primul ciclu procesual, inculpata recunoștea în amănunt faptul că a săvârșit infracțiunea de prostituție în cursul anului 2002 - 2003, și că în cursul aceleiași perioade, noiembrie 2002, a cunoscut-o pe inculpata minoră B.D., aceasta din urmă fiind de acord să se mute în locuința sa pentru apractica prostituția, banii obținuți în cele 2-3 săptămâni de practicare a prostituției, cu diverși clienți, fiind folosiți atît de către inculpată, cât și de către inculpata C.M., la plata chiriei apartamentului si a cheltuielilor de zi cu zi. Totodată, inculpata a mai arătat că în data de 30 noiembrie 2002, inculpatul G.M. a sosit la locuința sa însoțit de partea vătămată N.L., aceasta din urmă practicând prostituția sumele obținute fiind returnate inculpatului G.M., inculpata C.M. recunoscând faptul că partea vătămată nu avea voie să părăsească locuința.

În al doilea rând, din declarațiile inculpatului G.M., cu ocazia audierii în aceeași zi, respectiv, 21 mai 2004 (deși legal citat, inculpatul G.M. nu s-a prezentat la cel de-al doilea ciclu procesual) reiese că inculpata C.M. a primit sume de bani din practicarea prostituției de către partea vătămată și inculpata minoră B.D., locuința inculpatei C.M. fiind pusă la dispoziție în acest sens.

În al treilea rând, declarațiile părții vătămate și ale inculpatei B.D. relevă fără putință de tăgadă faptul că inculpata C.M. a pus la dispoziția celor două locuința sa în vederea practicării prostituției, primind sume de bani în schimbul acestui serviciu, mai mult decât atât, inculpata avea și rolul de a supraveghea pe partea vătămată în lipsa inculpatului G.M. sau a soțului său.

În sfârșit, declarațiile martorilor P.C.D. și S.G.C. converg în acest sens, că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de proxenetism în sensul că la descinderea organelor de poliție la locuința inculpatei C.M., cei doi martori plătiseră sume de bani inculpatei pentru a asista la un show sexual între partea vătămată și inculpata minoră B.D.

Prin urmare, în raport de materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, (la al doilea ciclu procesual instanța de fond a apreciat ca nefiind utilă reaudierea martorilor din primul ciclu procesual, declarațiile acestora fiind date în fața unui judecător cu respectarea tuturor drepturilor la apărare ale inculpaților și părții vătămate) reiese, fără putință de tăgadă că inculpata a săvârșit infracțiunile puse pe seama sa prin actul de sesizare al instanței.

Referitor la încadrarea juridică a acestor fapte penale instanța de fond a observat că în primul ciclu procesual, în sarcina inculpatei s-au reținut doar săvârșirea infracțiunilor de prostituție și proxenetism pentru ca la întocmirea unui nou rechizitoriu în sarcina acesteia să se mai rețină si săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de personae, încălcându-se astfel, principiul non reformatio in pejus.

Într-adevăr, din întregul material probator administrat în cauză reiese că inculpate C.M. se face vinovată si de săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 C. pen. rap la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (inculpata a avut cunoștință că partea vătămată a fost răpită și ținută sechestrată în locuința sa, ea însăși fiind unul dintre supraveghetorii părții vătămate) dar, la fel de adevărat este faptul că împotriva primei sentințe de condamnare a declarat apel și apoi recurs, numai inculpata, nu și reprezentantul M.P. astfel că, la refacerea urmăririi penale și la trimiterea în judecată, procurorul trebuia să aibă în vedere principiul mai sus menționat.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor penale reținute prin actul de sesizare a instanței fata de inculpata C. (fosta O.) M.A. din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 328 C. pen., art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen., in infracțiunile prev. de art. 328 C. pen. si art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are în întreținere un copil minor, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, urmările și împrejurărilor acestora, perioada lungă de timp scursă de pe săvârșirea infracțiunilor și pînă în prezent, durata relativ mare a arestării preventive, (principiul non reformation in pejus deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) instanța de fond a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce urmează a fi aplicată acesteia poate fi a atins printr-o pedeapsă similară cuantumului din primul ciclu procesual, fără a mai fi însă necesară executarea acesteia în regim de detenție.

Referitor la inculpatul G.M., deși legal citat la toate termenele de judecată și s-au întreprins numeroase demersuri pentrua se afla o posibilă nouă locuință a acestuia, acesta nu s-a prezentat în instanță astfel că s-a trecut la judecarea cauzei în lipsă.

Audiat în primul ciclu procesual la data de 21 mai 2004, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa arătând că nu a răpit pe partea vătămată și nu a transportat-o prin amenințare, din Oradea în București ci pur si simplu, el nu a făcut altceva decât să scape pe partea vătămate din mâinile unor proxeneți care o sechestraseră. Inculpatul a recunoscut faptul că a cazat-o pe partea vătămată în locuința inculpatei C.M. care se ocupa cu prostituția explicându-i acesteia din urmă că și partea vătămată dorește să se ocupe cu practicarea prostituției, inculpata C.M. fiind de acord să o cazeze pe partea vătămată aducându-i însă la cunoștință că dacă "nu va face bani" va trebui să plece. Inculpatul a mai arătat că pe parcursul a cca. 10-11 zile, partea vătămată a obținut din practicarea prostituției aproximativ 1000 lei din care 250 lei au fost cheltuiți de către inculpat împreună cu partea vătămată, iar 750 lei au fost remiși inculpatei C.M. și soțului acesteia pentru plata chiriei si a utilităților. Inculpatul a negat faptul că ar fi solicitat de la fratele părții vătămate suma de 600 euro drept preț pentru punerea în libertate a părții vătămate dar recunoaște că la îndemnul părții vătămate a fost de aceord ca aceasta din urmă să se plângă la fratele ei în sensul că, chipurile, ar fi sechestrată și că are nevoie pe bani pentru a fi pusă în libertate și a recunoscut că a ridicat suma de 50 euro de la un ghișeu W.U., banii fiind trimiși de către fratele părții vătămate.

Declarația inculpatului a fost apreciată ca nesinceră de către prima instanță și a fost înlăturată, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Cu ocazia derulării urmăririi penale și a primului ciclu procesual, cu respectarea drepturilor inculpaților și ale părții vătămate (la al doilea ciclu procesual instanța nu a mai considerat necesară reaudierea martorilor) din declarațiile părții vătămate dată în faza de urmărire penală reiese fără putință de tăgadă că aceasta împotriva voinței ei și sub amenințarea mutilării feței, a fost transportată de către inculpatul G.M. în București și cazată în locuința inculpatei C.M. și obligată să se prostitueze. Faptul că partea vătămată si violentată fizic de către inculpat rezultă și din certificatul medico legal existent la dosar care atestă că partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare 1-2 zile îngrijiri medicale. De asemenea, faptul că partea vătămată a fost sechestrată de către inculpatul G.M. rezultă și din declarațiile inculpatei minore B.D. care a arătat că partea vătămată nu avea voie să părăsească neînsoțită locuința fiind în permanență supravegheată de către unul din cei doi inculpați, fapt recunoscut de altfel, de către inculpata C., cu ocazia primelor declarații. S-a mai reținut că declarațiile martorilor R.G., N.V. converg în acest sens respectiv, partea vătămată nu avea practice nici un motiv să părăsească Oradea fiind o fată cuminte, liniștită care nu lipsea de acasă si să vină la București pentru a practica prostituția.

În consecință, în raport de materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că este dovedită vinovăția inculpatului, faptele reținute pe seama sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea nesinceră, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmările și împrejurărilor acesteia, perioada lungă de timp scursă de pe săvârșirea infracțiunii și până în prezent, durata relativ mare a arestării preventive, precum și principiul non reformatio in pejus (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) instanța de fond a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce urmează a fi aplicată acesteia poate fi a atins printr-o pedeapsă similară cuantumului din primul ciclu procesual fără a mai fi însă necesară executarea acesteia în regim de detenție.

Referitor la excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor art. 278 alin. (3) si (3)

1

C. proc. pen. si art. 332 alin. (4) C. proc. pen., art. 361 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, invocate de către apărătorul ales al inculpatei C. (fosta O.) M.A., la ultimul termen de judecată, instanța de fond le-a apreciat ca inadmisibile și le-a respins (concluzionând că invocarea acestor excepții nu constituie altceva decât „eternul tertip de tergiversare a soluționării cauzei" în speranța fie a intervenirii prescripției răspunderii penale, fie a modificării legislației etc), deoarece nu se poate spune că prevederile art. 278 alin. (3) și (3)

1

ar încălca prevederile constituționale mai sus menționate în condițiile în care textele de lege mai susmenționate invocate de către apărător nu sunt aplicabile în cauza de față, inculpata C.M. fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, față de ea nedispunându-se niciunul din actele prevăzute de art. 278 alin. (3) și (3)

1

.

În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen. s-a observat că legiuitorul a prevăzut o cale de atac împotriva hotărârii de desesizare astfel încât nu poate fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 21 din Constituția României.

În sfârșit, în ceea ce privește art. 361 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a observat că inculpata are o cale de atac împotriva încheierii la care face referire și nu poate fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 21 din Constituția României.

Împotriva hotărârii au declarat apel M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata C. (fostă O.) M.A.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.M. se apreciază de către M.P. că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dată fiind gravitatea faptei și atitudinea acestuia pe parcursul întregului proces penal, o atitudine oscilantă. în ultimul ciclu procesual, deși s-au depus toate diligentele posibile, inculpatul nu s-a prezentat la judecarea cauzei.

De asemenea, se mai arată că inculpata a invocat o excepție de neconstituționalitate, judecătorul precizând că unește această excepție cu fondul; în opinia apărării aceasta contravine dispozițiilor legale în sensul că inculpata a fost privată de dreptul legal de a ataca această hotărâre cu recurs.

Referitor la acest ultim motiv de apel, Curtea de Apel a constatat că nu este întemeiat deoarece, prin așa numita „unire" a excepției cu fondul, respectiv prin pronunțarea asupra excepției odată cu fondul, instanța de fond a permis inculpatei să atace hotărârea și sub acest aspect cu calea de atac a apelului, astfel că împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat prin hotărâre este favorabilă inculpatei, din punct de vedere al gradelor de jurisdicție pe care inculpata le poate utiliza.

În ce privește excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpată, Curtea de Apel a constatat că în mod corect au fost respinse de prima instanță ca inadmisibile, chiar dacă motivarea instanței de fond este greșită. S-a apreciat că instanța de fond a procedat în mod nelegal la o analiză în sine a excepției, respectiv a textului de lege în raport cu textul Constituției, aspect ce nu poate fi decât atributul Curții Constituționale, iar nu al instanței de judecată. Totuși, s-a concluzionat că excepțiile de neconstituționalitate sunt însă inadmisibile întrucât nu au legătură cu fondul cauzei; în condițiile în care cauza se află în fond în cel de-al treilea ciclu procesual, nu poate fi invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278 alin. (3) și (3)

1

C. proc. pen., care se referă la plângerea împotriva măsurilor luate de procuror, dispozițiile criticate neavând nici o aplicabilitate în fondul cauzei.

De asemenea, s-a apreciat că în acest stadiu procesual nici dispozițiile art. 332 alin. (4) C. proc. pen. nu au incidență; atât referirea la art. 332 alin. (4) C. proc. pen. cât și așa zisa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. (2) C. proc. pen. (care se referă la posibilitatea atacării cu apel odată cu fondul și nu cu recurs separat a încheierilor pronunțate în primă instanță) tind la modificarea și completarea unei reglementări prin adăugarea sau modificarea unor căi de atac prevăzute de lege, iar nu la constatarea neconstituționalității acestora. Curtea de Apel a observat, totodată, că invocarea unei asemenea excepții este în contradicție cu interesele inculpatei, care beneficiază în acest moment de trei grade de jurisdicție în privința tuturor chestiunilor invocate; or, atacarea separată cu recurs ar reduce numărul gradelor de jurisdicție în defavoarea inculpatei.

În ce privește celelalte motive de apel, se face trimitere la decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție, în care s-a hotărât refacerea urmăririi penale și casarea hotărârilor pronunțate în fond și apel și se apreciază că procurorul nu a îndeplinit dispozițiile Înaltei Curți de Casație si Justiție, în sensul că nu a refăcut urmărirea penală, Curtea de Apel a constatat că procurorul a procedat în mod corect la readministrarea probelor care au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv primele declarații date de inculpați; a fost audiată numita B.D.I., în timp ce inculpata C.M. a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere iar inculpatul G.M. nu a mai putut fi găsit de organele de urmărire penală pentru a fi audiat.

S-a mai arătat, de asemenea, faptul că rechizitoriul întocmit în prezenta cauză la 12 decembrie 2008 are un conținut similar cu rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București la 12 iunie 2003 nu poate conduce la ideea că acesta este nul; organele de urmărire penală au procedat la efectuarea urmăririi penale cu privire la aceleași fapte și cu privire la aceiași inculpați; în aceste condiții, este de înțeles că rechizitoriul are același conținut, întrucât situația de fapt și probatoriul administrat nu s-au modificat. Mai mult, instanța de judecată a cenzurat încadrarea juridică a faptelor, modificată cu ocazia reluării urmăririi penale, constatând că a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, și a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din acest considerent.

Deși s-a solicitat să se constate că întreaga urmărire penală efectuată în cauză este lovită de nulitate absolută și trebuie refăcută, constată curtea de apel că nu se precizează care este temeiul legal în baza căruia s-ar putea dispune o asemenea restituire. Curtea de Apel a constatat că, după pronunțarea Deciziei nr. 1760/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție textul art. 333 C. proc. pen. a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006; mai mult, acest text se referea nu la refacerea întregii urmăriri penale ci la restituirea în vederea completării urmăririi penale, ceea ce s-a și făcut în cauză de către procuror.

În opinia curții de apel, refacerea în întregime a urmăririi penale nu se impunea, și nici nu a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat în motivarea deciziei doar că la audierea din 11 decembrie 2002 inculpații au fost asistați de același apărător, deși aveau interese contrarii, iar la data de 12 iunie 2003 inculpatei C. (O.) M. i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența unui apărător, dar nu există împuternicirea avocațială la dosar, aspecte ce au fost îndreptate după reluarea urmăririi penale prin asistarea inculpatei de apărător ales.

În aceste condiții, s-a apreciat că în mod corect procurorul a procedat potrivit art. 333 C. proc. pen. (temeiul restituirii) la completarea urmăririi penale.

A mai reținut instanța de apel că inculpatei i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorului ales la data de 17 decembrie 2008, fără ca aceasta să aibă de formulat alte cereri.

Cât privește celelalte declarații, instanța de prim control judiciar a constatat că acestea nu au fost luate cu încălcarea dispozițiilor legale; susținerea că audierea în primul ciclu procesual a unei părți din martori s-au făcut prin comisie rogatorie, astfel încât inculpata nu a avut posibilitatea de a adresa întrebări acestor martori este lipsită de suport real; în măsura în care inculpata dorea să adreseze întrebări părții vătămate avea posibilitatea de a se deplasa personal sau prin apărător la instanța unde a avut loc audierea, neexistând nici o interdicție sau împiedicare în acest sens. Mai mult, audierea martorilor prin comisie rogatorie s-a impus întrucât martorul N.V., s-a prezentat la un termen de judecată, la care apărătorul inculpatei C. (O.) M. a lipsit, audierea martorului neputând avea loc din acest motiv; în încheierea de la termenul următor se consemnează faptul că apărătorul inculpatei C. (O.) M. nu se opune efectuării comisiei rogatorii, nu are de formulat în mod special întrebări care să fie adresate acestor martori și de asemenea nu solicită să fie citat la instanța care va efectua comisia rogatorie (încheierea de la 30 noiembrie 2004 - fila 264 dosar instanță). Rezultă că la termenul când s-a pus în discuție audierea prin comisie rogatorie, inculpata avea posibilitatea de a formula propriile întrebări ce urmau a fi transmise de instanță odată cu cererea de efectuare a comisiei rogatorii, astfel că inculpata avea multiple posibilități de a adresa întrebări martorilor, chiar fără a se deplasa la Oradea, dar nu a înțeles să procedeze în acest mod, astfel că în apel nu se poate prevala de propria culpă.

Deși s-a susținut că partea vătămată N.L. nu a fost audiată în nici un ciclu procesual, instanța de apel a constatat imposibilitatea audierii acesteia, în condițiile în care partea vătămată este plecată în străinătate și nu a putut fi indicată o adresă la care să poată fi citată.

Cât privește aprecierea că inculpata C.M.A. nu a avut parte de un proces echitabil, Curtea de Apel a constatat că aceasta este o simplă afirmație, fără temei, și nemotivată, atâta vreme cât pretinsele erori din cursul urmăririi penale au fost îndreptate, iar instanța de fond a procedat la o judecată conformă dispozițiilor legale.

În final, în ce privește situația de fapt și încadrarea juridică, s-a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că inculpații se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor.

Astfel, chiar dacă inculpații au avut atitudini oscilante, din probatoriul administrat - declarațiile date de partea vătămată, de martorii audiați în cauză, de numita B.D. - se constată că inculpatul G.M. a comis infracțiunea de trafic de persoane prin aceea că, la data de 29 noiembrie 2002, prin amenințare cu o lamă, a transportat-o pe partea vătămată N.L. din gara orașului Oradea până la București, unde a obligat-o să practice prostituția.

De asemenea, cu privire la inculpata C.M. se constată vinovăția acesteia pentru fapta de practicare a prostituției prev. de art. 328 C. pen. (faptă pe care a recunoscut-o cu ocazia audierii de către instanță la termenul din 21 mai 2004) și pentru proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., (faptă pe care de asemenea a recunoscut-o la același termen de judecată) constând în aceea că a înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată N.L. și inculpata minoră B.D.I. punându-le la dispoziție un imobil în acest scop. Astfel, inculpata a declarat că a găzduit-o pe numita B.D. în vederea practicării prostituției, iar clienții erau racolați printr-un anunț dat în ziar și luau legătura telefonic cu inculpata C.M. Inculpata a arătat că la data de 30 noiembrie 2002 inculpatul G.M. a venit în locuința sa însoțit de partea vătămată N.L. care a rămas în imobil în vederea practicării prostituției iar veniturile obținute de aceasta erau înmânate inculpatului G.M. Declarația detaliată a inculpatei se coroborează cu declarația - la fel de detaliată - de recunoaștere parțială a inculpatului G.M. de la același termen de judecată, cu declarația martorului R.G.J. care a arătat că a fost anunțat telefonic de o persoană de sex masculin că partea vătămată N.L. este sechestrată în București, motiv pentru care însoțit de tatăl părții vătămate și martorul B.C. s-au deplasat la București, unde au sesizat organele de poliție iar acestea au găsit-o pe partea vătămată în apartamentul indicat, cu declarațiile martorilor P.C.D., S.G.C. care au apelat la serviciile părții vătămate și ale numitei B.D., luând legătura telefonic și plătind o sumă de bani inculpatei C.M., cu declarațiile martorilor N.V. și B.C.I. care au arătat că au fost anunțați telefonic că partea vătămată este ținută cu forța și li s-a solicitat plata unei sume de bani pentru eliberare, motiv pentru care s-au deplasat în București.

În aceste condiții, s-a conchis că în mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile de nerecunoaștere date de inculpați ulterior primului ciclu procesual, deoarece există probe certe că inculpata C. (O.) M. se face vinovată de comiterea infracțiunilor de prostituție și prexenetism prev. de art. 328 și art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. iar inculpatul G.M. care a transportat-o pe partea vătămată la București cu scopul de a obține sume de bani din exploatarea sexuală a acesteia se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Apelul declarat de inculpată s-a apreciat totuși ca fiind întemeiat pentru primul motiv invocat de M.P., referitor la nelegala pedeapsă aplicată inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 328 C. pen.; în apelul M.P. se invocă nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatei C.M.A. în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 328 C. pen., apreciindu-se că, fiind reținute în favoarea acesteia circumstanțele personale, ca și circumstanțe atenuante, acestea trebuia să se răsfrângă asupra coborârii sub limita minimă a pedepsei pentru art. 329 C. pen., dar și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 328 C. pen.

Curtea de apel a constatat că apelul declarat de inculpată și de M.P. sub acest aspect este fondat; în mod greșit prima instanță, deși a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante sub aspectul infracțiunii prev. de art. 329 C. pen., nu a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și cu privire la infracțiunea de prostituție prev. de art. 328 C. pen., deși conduita bună a inculpatei a existat și înainte de comiterea infracțiunii de prostituție, argumentele în favoarea reținerii acesteia și în raport de această infracțiune fiind identice.

De asemenea, curtea de apel a reținut că, în concluziile orale, procurorul a înțeles să renunțe la motivul de apel vizând modificarea modalității de executare a pedepsei, iar cu privire la solicitarea de majorare a termenului de încercare, instanța de apel a apreciat că nu este întemeiată; instanța de fond a stabilit în mod judicios că un termen de încercare de 6 ani și 4 luni este suficient pentru ca scopul pedepsei să fie atins, cu atât mai mult cu cât inculpata s-a aflat în stare de libertate din cursul anului 2003, moment din care nu a mai avut conflicte cu legea penală, are o viață de familie, astfel că prelungirea cu încă un an a duratei termenului de încercare stabilit de prima instanță nu ar avea nici o eficiență cu privire la reintegrarea socială și îndreptarea inculpatei ori atingerea scopului pedepsei potrivit art. 52 C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.M., s-a apreciat că apelul declarat de M.P. este fondat; nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dată fiind gravitatea faptei comise de acesta, aceea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, precum și modul în care a acționat, prin amenințarea părții vătămate cu sluțirea, cu un obiect tăietor - înțepător, prin constrângere și violență, faptul că a obligat partea vătămată, în vârstă de 20 de ani, să se prostitueze și a obținut venituri din această activitate, iar comiterea în continuare a infracțiunii a fost întreruptă numai prin intervenția în forță a organelor de poliție.

Referitor la inculpatul G.M., la stabilirea modalității de executare a pedepsei curtea de apel a avut în vedere și atitudinea acestuia oscilantă pe parcursul întregului proces penal, precum și faptul că nu s-a prezentat la judecarea cauzei, astfel că s-a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea executării nu și-ar atinge scopul și se impune executarea pedepsei în regim de detenție.

Curtea de apel a reținut că M.P. nu a criticat cuantumul pedepsei, fiind totodată aplicabil principiul non reformatio in pejus, astfel că a menținut pedeapsa stabilită de prima instanță, cu modificarea numai a modalității de executare.

Pentru aceste motive, prin Decizia penală nr. 93 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de M.P. - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpata C. (fostă O.) M.A. împotriva sentinței penale nr. 1060 din 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 48808/3/2008.

A desființat în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: 1. în baza art. 328 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și alin. (2) rap. la art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpata C. (fostă O.) M.A. la o pedeapsă de 2 luni închisoare. În baza art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și alin. (2) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. a mai condamnat pe inculpata C. (fostă O.) M.A. la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.

Potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare iar în baza art. 35 alin. (1) C. pen. inculpata va executa și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pentru un termen de încercare de 6 ani și 4 luni stabilit conform art. 86

2

C. pen., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Pe durata termenului de încercare inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 11 decembrie 2002 la 21 iunie 2004.

A înlăturat dispozițiile art. 86

1

, art. 86

3

și art. 86

4

C. pen. cu privire la inculpatul G.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpata C.M.A. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- prezenta cauză a parcurs, așa cum s-a arătat anterior, mai multe cicluri procesuale, fiind reluată atât faza urmăririi penale, cât și diverse etape ale judecății în fața instanțelor (în fond, apel, recurs);

- în primă instanță, cauza a parcurs 11 termene de judecată, inculpata fiind prezentă personal la 6 termene. De asemenea, aceasta a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, același care a participat ulterior și la judecarea apelului și recursului, cu acordul ei fiind consemnată în scris poziția procesuală cu privire la acuzații, aceasta invocând „dreptul la tăcere" cu privire la furnizarea unor explicații concrete legate de faptele pentru care a fost trimisă în judecată (fii. 121);

- în apel, cauza a parcurs 3 termene de judecată, inculpata fiind prezentă la toate, și beneficiind de asistența juridică a aceluiași avocat ales, și nu au fost propuse probe noi;

- în recurs, inculpata a fost prezentă, asistată de către un avocat ales, același ca și la judecata în fond și în apel, cu acordul ei a fost ascultată (fii. 31), nu au fost propuse probe noi, și nici nu au fost formulate alte cereri prealabile.

Examinând pe fond recursul inculpatei, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs au vizat aspecte de nelegalitate (pretinsa nerespectare a deciziei I.C.C.J. pronunțată anterior în cauză - Decizia nr. 1760/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că nu a fost efectuată cercetarea judecătorească și că la fond inculpata nu ar fi fost ascultată), aspecte care - în opinia apărării - justifică casarea hotărârilor și, după caz, fie restituirea cauzei la procuror, fie trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

- soluția de restituire a cauzei la procuror pentru „completarea urmăririi penale" (adică pentru efectuarea ori refacerea unor probe) nu mai este prevăzută de lege (art. 333 C. proc. pen. a fost expres abrogat prin art. 1 pct. 158 din Legea nr. 356/2006);

- soluțiile dispuse de instanța de recurs sunt cele prevăzute de art. 385

15

C. proc. pen., printre acestea nefiind expres prevăzută și cea solicitată de către apărare: restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmării penale.

Cu toate acestea, în principiu, în cazul constatării unor nulități ale urmăririi penale, instanța de recurs poate dispune și o ast