ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5632/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3041 din 3

iunie 2004, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.S.

și a obligat pe pârâtul S.I. să refacă acoperișul casei sale prin înlăturarea

strașinii ce depășește cu 50 cm. Linia dintre proprietățile părților și prin

prelungirea peretelui clădirii cu un atic, conform raportului de expertiză. S-a

făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ. privind compensarea cheltuielilor de

judecată.

Apelul declarat de reclamantă a fost

admis prin decizia nr. 6894 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă, care a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în

totalitate acțiunea, obligând pe pârât la 10.064.000 lei cheltuieli de judecată

în ambele instanțe. A reținut instanța de apel că în raport cu obiectul

acțiunii, precizat la data judecării în fond a cauzei, acțiunea trebuia admisă

în totalitate, refacerea acoperișului urmând a fi făcută conform celor

stabilite în expertiza C.M. Ca atare, nu erau aplicabile dispozițiile art. 276 C.

proc. civ. privind compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii în termen

legal pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține astfel că în mod greșit a fost obligat la

cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu s-a opus admiterii acțiunii, fiind de

acord cu refacerea acoperișului cu atic, în sensul expertizei efectuate de cei

trei experți, corect reținută de instanța de fond.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Reclamanta a solicitat prin acțiunea

din 28 octombrie 2003 obligarea pârâtului să respecte proiectul pentru care a

obținut autorizație, în sensul de a delimita proprietățile lor prin calcan, iar

nu prin prelungirea acoperișului, care a determinat înfiltrări în planșeul

garajului său.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii.

Față de această poziție procesuală,

instanța a dispus administrarea probelor cu expertiză, contraexpertiză etc.

Sentința pronunțată de instanța de

fond, care validase raportul întocmit de trei experți a fost schimbată, astfel

în mod legal s-a reglat și problema cheltuielilor de judecată.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care

cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de

judecată. Iar art. 275 C. proc. civ. prevede: ”

Pârâtul

care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va

putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost

pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

Cum pârâtul nu a

recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile, pentru a evita prelungirea

litigiului, rezultă că dispozițiile art. 275 C. proc. civ. ne erau aplicabile

în cauză pentru a-l exonera pe pârât de plata cheltuielilor de judecată

efectuate de reclamantă.

Astfel fiind, văzând că

instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul S.I. împotriva deciziei nr. 6894 din 15 octombrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.