ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5632/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3041 din 3 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.S. și a obligat pe pârâtul S.I. să refacă acoperișul casei sale prin înlăturarea strașinii ce depășește cu 50 cm. Linia dintre proprietățile părților și prin prelungirea peretelui clădirii cu un atic, conform raportului de expertiză. S-a făcut aplicarea art. 276 C. proc. civ. privind compensarea cheltuielilor de judecată. Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia nr. 6894 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, care a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în totalitate acțiunea, obligând pe pârât la 10.064.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

A reținut instanța de apel că în raport cu obiectul acțiunii, precizat la data judecării în fond a cauzei, acțiunea trebuia admisă în totalitate, refacerea acoperișului urmând a fi făcută conform celor stabilite în expertiza C.M. Ca atare, nu erau aplicabile dispozițiile art. 276 C. proc. civ. privind compensarea cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei decizii în termen legal pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține astfel că în mod greșit a fost obligat la cheltuieli de judecată, atâta timp cât nu s-a opus admiterii acțiunii, fiind de acord cu refacerea acoperișului cu atic, în sensul expertizei efectuate de cei trei experți, corect reținută de instanța de fond.

Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente. Reclamanta a solicitat prin acțiunea din 28 octombrie 2003 obligarea pârâtului să respecte proiectul pentru care a obținut autorizație, în sensul de a delimita proprietățile lor prin calcan, iar nu prin prelungirea acoperișului, care a determinat înfiltrări în planșeul garajului său. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. Față de această poziție procesuală, instanța a dispus administrarea probelor cu expertiză, contraexpertiză etc. Sentința pronunțată de instanța de fond, care validase raportul întocmit de trei experți a fost schimbată, astfel în mod legal s-a reglat și problema cheltuielilor de judecată.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Iar art. 275 C. proc. civ. prevede: ” Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. Cum pârâtul nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile, pentru a evita prelungirea litigiului, rezultă că dispozițiile art. 275 C. proc. civ. ne erau aplicabile în cauză pentru a-l exonera pe pârât de plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă. Astfel fiind, văzând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva deciziei nr. 6894 din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.