ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2693/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.P. Ploiești, prin acțiunea introductivă, înregistrată la Judecătoria Ploiești a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Ploiești, solicitând obligarea acesteia la refacerea lucrărilor necorespunzătoare acoperișul sau la repararea acestora pe cheltuiala pârâtei. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1997 au fost predate către proprietari, în stadiul minim de finisare apartamentele, fără acoperișul acestuia. Că reclamanta a solicitat în nenumărate rânduri pârâtei ca antreprenor general să remedieze deficiențele constatate. Pârâta SC C. SA Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere de chemare în garanție împotriva SC L.A.B.

SA București, solicitând obligarea acesteia la executarea lucrărilor de remediere la acoperișul blocului și la plata daunelor cominatorii. Instanța a dispus introducerea în cauză a societății chemate în garanție. Chemata în garanție, prin întâmpinarea depusă la 10 aprilie 2003, a cerut respingerea cererii de chemare în garanție, a invocat mai multe excepții, printre care și excepția necompetenței materiale a instanței. Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 3463 din 9 mai 2003 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Prahova. La data de 9 septembrie 2003, reclamanta A.P. a cerut respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât pârâta a executat remedierile solicitate.

La 7 octombrie 2003, pârâta SC C. SA a modificat în parte cererea de chemare în garanție a SC L.A.B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 35.222.503 lei contravaloare reparații efectuate la terasa blocului. La termenul din 2 decembrie 2003 tribunalul a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de SC L.A.B. SA, împotriva SC R. SA Ploiești. Prin sentința civilă nr. 3863 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins excepțiile tardivității cererii de chemare în garanție, a necompetenței teritoriale, a autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de chemata în garanție SC L.A.B. SA.

A admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâta SC C. SA Ploiești la plata către reclamantă a sumei de 5.174.000 lei cheltuieli de judecată, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere privind efectuarea reparațiilor și daunelor cominatorii, reținând că în timpul procesului SC C. SA Ploiești a executat reparațiile la acoperișul blocului. A respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a pârâtei SC C. SA față de SC L.A.B. SA București. A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a SC L.A.B. SA, privind pe SC R. SA Ploiești. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 202 din 9 martie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA Ploiești, împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii, pârâta SC C. SA Ploiești a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea cererii sale de chemare în garanție și obligarea SC L.A.B. SA la plata sumei de 35.222.503 lei contravaloare lucrări reparații efectuate la acoperișul blocului și la 10.960.700 lei cheltuieli de judecată. În criticile formulate, recurenta pârâtă susține în esență următoarele: - că în mod greșit i-a fost respinsă cererea sa de chemare în garanție a SC L.A.B. SA, care a fost în fapt constructorul blocului și în sarcina căreia cădea efectuarea reparațiilor la acoperișul acestuia, în baza contractului de antrepriză și că în raport de acest aspect se impunea obligarea acesteia la plata contravalorii reparațiilor menționate.

- că societatea sa a fost obligată greșit la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care aceasta nu a căzut în pretenții. Recursul este nefondat. Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel se constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că între pârâta SC C. SA Ploiești și SC C.F. SA, actualmente SC L.A.B. SA, a intervenit un contract, în baza căruia SC L.A.B. SA s-a obligat să execute lucrările de construcții – montaj și instalații, că deși nu s-a făcut recepția finală a blocului, apartamentele au fost predate către proprietari în aprilie 1997. Că în timpul procesului, pârâta SC C. SA Ploiești a executat remedierile solicitate de reclamantă la terasa blocului în cauză.

Prima critică formulată în recurs de pârâtă, privind respingerea cererii sale de chemare în garanție a SC L.A.B. SA și a neobligării acesteia la plata contravalorii reparațiilor efectuate, este neîntemeiată. Art. 60 (1) C. proc. civ., prevede că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Potrivit art. 61 alin. (1) din același cod, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Ori, în raport de actele dosarului se observă că recurenta pârâtă și-a tot modificat acțiunea, solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, cât și cererea de chemare în garanție, în sensul că nu a mai pretins obligarea acesteia la executarea lucrărilor de remediere la terasa blocului, ci plata la contravaloarea acestora în sumă de 35.222.503 lei.

În raport de situația de fapt, cum recurenta pârâtă a executat lucrările de remediere la terasa blocului în timpul procesului și având în vedere caracterul accesoriu al cererii de chemare în garanție și faptul că aceasta nu a căzut în pretenții, se constată că în mod corect a reținut instanța de apel că acțiunea reclamantei pentru capetele de cerere, privind contravaloarea lucrărilor de reparații și daunele cominatorii au rămas fără obiect, astfel că neinstituindu-se în sarcina sa nici o obligație, nu erau îndeplinite nici cerințele cerute de art. 60 alin. (1) C. proc. civ., pentru admiterea cererii de chemare în garanție. Și al doilea motiv de recurs, privind cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta, este nefondată.

Cum pârâta a fost în culpă procesuală, executând lucrările de reparații, pe parcursul procesului, conform contractului de antrepriză, corect instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.174.000 lei. Așa fiind, cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă apelul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 202 din 9 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2005.