ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2693/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2693/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P. Ploiești,
prin acțiunea introductivă, înregistrată la Judecătoria Ploiești a chemat în
judecată pe pârâta SC C. SA Ploiești, solicitând obligarea acesteia la
refacerea lucrărilor necorespunzătoare acoperișul sau la repararea acestora pe
cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că în anul 1997 au fost predate către proprietari, în
stadiul minim de finisare apartamentele, fără acoperișul acestuia.
Că reclamanta a solicitat în
nenumărate rânduri pârâtei ca antreprenor general să remedieze deficiențele
constatate.
Pârâta SC C. SA Ploiești a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și cerere de
chemare în garanție împotriva SC L.A.B. SA București, solicitând obligarea
acesteia la executarea lucrărilor de remediere la acoperișul blocului și la
plata daunelor cominatorii.
Instanța a dispus
introducerea în cauză a societății chemate în garanție.
Chemata în garanție, prin
întâmpinarea depusă la 10 aprilie 2003, a cerut respingerea cererii de chemare
în garanție, a invocat mai multe excepții, printre care și excepția
necompetenței materiale a instanței.
Judecătoria Ploiești prin
sentința civilă nr. 3463 din 9 mai 2003 a admis excepția necompetenței
materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul
Prahova.
La data de 9 septembrie 2003,
reclamanta A.P. a cerut respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât
pârâta a executat remedierile solicitate.
La 7 octombrie 2003, pârâta
SC C. SA a modificat în parte cererea de chemare în garanție a SC L.A.B. SA, solicitând
obligarea acesteia la plata sumei de 35.222.503 lei contravaloare reparații
efectuate la terasa blocului.
La termenul din 2 decembrie
2003 tribunalul a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată
de SC L.A.B. SA, împotriva SC R. SA Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 3863
din 16 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins excepțiile tardivității
cererii de chemare în garanție, a necompetenței teritoriale, a autorității de
lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de chemata în
garanție SC L.A.B. SA.
A admis în parte acțiunea
reclamantei și a obligat-o pe pârâta SC C. SA Ploiești la plata către
reclamantă a sumei de 5.174.000 lei cheltuieli de judecată, respingând ca
rămase fără obiect capetele de cerere privind efectuarea reparațiilor și
daunelor cominatorii, reținând că în timpul procesului SC C. SA Ploiești a
executat reparațiile la acoperișul blocului.
A respins ca neîntemeiată,
cererea de chemare în garanție a pârâtei SC C. SA față de SC L.A.B. SA
București.
A respins ca neîntemeiată
cererea de chemare în garanție a SC L.A.B. SA, privind pe SC R. SA Ploiești.
Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 202 din 9
martie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA Ploiești,
împotriva hotărârii instanței de fond.
Împotriva menționatei
decizii, pârâta SC C. SA Ploiești a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9
C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie
admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea cererii sale de
chemare în garanție și obligarea SC L.A.B. SA la plata sumei de 35.222.503 lei
contravaloare lucrări reparații efectuate la acoperișul blocului și la
10.960.700 lei cheltuieli de judecată.
În criticile formulate,
recurenta pârâtă susține în esență următoarele:
- că în mod greșit i-a fost
respinsă cererea sa de chemare în garanție a SC L.A.B. SA, care a fost în fapt
constructorul blocului și în sarcina căreia cădea efectuarea reparațiilor la
acoperișul acestuia, în baza contractului de antrepriză și că în raport de
acest aspect se impunea obligarea acesteia la plata contravalorii reparațiilor
menționate.
- că societatea sa a fost
obligată greșit la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care
aceasta nu a căzut în pretenții.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând hotărârea
prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările
dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei
recurate, în speță nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304
C. proc. civ.
Astfel se constată că ambele
instanțe au reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că între pârâta
SC C. SA Ploiești și SC C.F. SA, actualmente SC L.A.B. SA, a intervenit un
contract, în baza căruia SC L.A.B. SA s-a obligat să execute lucrările de
construcții – montaj și instalații, că deși nu s-a făcut recepția finală a
blocului, apartamentele au fost predate către proprietari în aprilie 1997.
Că în timpul procesului,
pârâta SC C. SA Ploiești a executat remedierile solicitate de reclamantă la
terasa blocului în cauză.
Prima critică formulată în
recurs de pârâtă, privind respingerea cererii sale de chemare în garanție a SC
L.A.B. SA și a neobligării acesteia la plata contravalorii reparațiilor
efectuate, este neîntemeiată.
Art. 60 (1) C. proc. civ.,
prevede că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia
ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în
garanție sau în despăgubire.
Potrivit art. 61 alin. (1)
din același cod, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Ori, în raport de actele
dosarului se observă că recurenta pârâtă și-a tot modificat acțiunea,
solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, cât și cererea de
chemare în garanție, în sensul că nu a mai pretins obligarea acesteia la
executarea lucrărilor de remediere la terasa blocului, ci plata la
contravaloarea acestora în sumă de 35.222.503 lei.
În raport de situația de
fapt, cum recurenta pârâtă a executat lucrările de remediere la terasa blocului
în timpul procesului și având în vedere caracterul accesoriu al cererii de
chemare în garanție și faptul că aceasta nu a căzut în pretenții, se constată
că în mod corect a reținut instanța de apel că acțiunea reclamantei pentru
capetele de cerere, privind contravaloarea lucrărilor de reparații și daunele
cominatorii au rămas fără obiect, astfel că neinstituindu-se în sarcina sa nici
o obligație, nu erau îndeplinite nici cerințele cerute de art. 60 alin. (1) C.
proc. civ., pentru admiterea cererii de chemare în garanție.
Și al doilea motiv de
recurs, privind cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta,
este nefondată.
Cum pârâta a fost în culpă
procesuală, executând lucrările de reparații, pe parcursul procesului, conform
contractului de antrepriză, corect instanța de apel a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și a obligat-o la plata cheltuielilor de
judecată în sumă de 5.174.000 lei.
Așa fiind, cum hotărârea
instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă apelul
pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta SC C. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 202 din 9
martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 10 mai 2005.