ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2017

Decizia nr. 261/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/105/2012, reclamanta A. Ploiești a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA (fosta SC C. SA ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 125.000 euro reprezentând garanție de bună execuție.

A arătat, în esență, reclamanta că între SC D. SRL și A. Ploiești a fost încheiat contractul de asociere din 23 ianuarie 2006 pentru realizarea unui ansamblu rezidențial, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 83/2005 pe un teren proprietatea privată a A. Ploiești.

A mai arătat reclamanta că între executantul SC D. SRL și pârâta SC C. SA a fost încheiată polița din 06 mai 2010, având ca beneficiar A. Ploiești privind asigurarea garanției de buna execuție, valoarea maximă a garanției fiind de 125 000 euro.

A mai precizat reclamanta că potrivit art. 4.1 din contractul de asociere astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 2010, SC D. SRL avea obligația de a realiza ansamblul rezidențial de locuințe până la data de 22 decembrie 2011.

La data de 8 noiembrie 2012 pârâta a formulat întâmpinare invocând excepții procesuale și excepții de fond, solicitând, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cât și cererea de chemare în garanție a SC D. SRL.

Pârâta a invocat și excepția tardivității cererii.

Soluțiile pronunțate de instanțele de judecată;

Prin sentința nr. 143 din 15 aprilie 2013 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova și a declinat competenta teritorială de soluționare a cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta A. Ploiești, prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA (fosta SC C. SA), în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința nr. 3753 din 21 mai 2014 Tribunalul București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competență de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Ulterior, prin Decizia nr. 3679 din 8 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționarea cauzei formulată de reclamantul A. Ploiești - prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA (fosta SC C. SA), în favoarea Tribunalului Prahova.

La data de 16 septembrie 2015, instanța a dispus introducerea în cauza, în calitate de chemat în garanție a SC D. SRL, acesta formulând întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată cât și a cererii de chemare în garanție.

La data de 11 noiembrie 2015, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii raportat la dispozițiile art. 7 și 8 din Clauza de garantare.

La termenul de judecata din data de 20 ianuarie 2016, instanța a pus în discuție excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtul SC B. SRL (fosta SC C. SRL).

Prin sentința nr. 162 din data de 3 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă excepția de prematuritate invocată de pârâta SC B. SA (fosta SC C. SA și a respins acțiunea ca prematur introdusă formulată de reclamantul A. Ploiești prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA (fosta SC C. SA) și chematul în garanție SC D. SA.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A. Ploiești,

criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței nr. 162 din 03 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Prahova, admiterea cererii de chemare în judecată

și, pe cale de consecință, obligarea societății pârâte la plata sumei de 125.000 euro, reprezentând garanție de bună execuție, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 657 din 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești a

respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. Ploiești, prin primar împotriva sentinței nr. 162 din data de 3 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC B. SA (fosta SC C. SA și intimatul chemat în garanție SC D. SA.

Calea de atac exercitată;

Împotriva

Deciziei nr. 657 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

A. Ploiești, criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Soluția instanței de recurs;

Obiectul demersului judiciar al recurentului-reclamantului îl constituie obligarea societății intimate-pârâte la plata sumei de 125.000 euro, reprezentând garanție de bună execuție, aferentă contractului de asociere din 23 ianuarie 2006 încheiat între A. Ploiești, în calitate de autoritate contractantă și SC D. SA pentru realizarea unui ansamblu rezidențial pe un teren proprietate privată a A. Ploiești.

A. Ploiești prin primar și-a întemeiat acțiunea pe art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuție a contractului, emisă în baza poliției de asigurare din 06 mai 2010.

Din actele dosarului rezultă că polița de asigurare s-a încheiat între SC D. SA în calitate de asigurat și pârâta SC B. SA (fosta SC C. SA), în calitate de Asigurător, iar beneficiarul asigurării este A. Ploiești.

Potrivit art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuție a contractului „În condițiile în care Asiguratul nu își îndeplinește obligațiile de bună execuție (obligațiile garantate), astfel cum sunt precizate în Contract și nu plătește sumele solicitate drept despăgubire la cererea Beneficiarului, Asigurătorul va despăgubi Beneficiarul astfel (…)”.

Prin urmare, raportul juridic dedus judecății își are izvorul în poliția de asigurare de garanții contractuale și clauza de garantare privind buna execuție a contractului emisă în baza poliției, acte semnate și însușite de asigurator, asigurat și beneficiar.

Astfel se constată că prezentul litigiu excede sferei contenciosului administrativ, având în vedere că instanța nu este chemată să analizeze modul în care s-a derulat contractul de asociere - act de natură administrativă, ci să stabilească dacă autoritatea reclamantă beneficiară a poliției de asigurare, are dreptul sau nu să solicite despăgubirile de la asigurător, pentru prejudiciul pe care pretinde că i l-a adus antreprenorul din contractul de asociere prin executarea necorespunzătoare a contractului.

În acest context, Înalta Curte, în raport de natura civilă a litigiului, va scoate cauza de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, și va trimite dosarul secției civile a instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Transmite dosarul secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.