ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6943/105/2012, reclamantul Municipiul Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC P.A.R. SA), ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 125.000 euro reprezentând garanție de bună execuție și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În esență, reclamanta a arătat că între SC "T.C." SRL și Municipiul Ploiești a fost încheiat Contractul de asociere nr. X1 din 23 ianuarie 2006, pentru realizare unui ansamblu rezidențial, conform H.C.L.

Ploiești nr. 83/2005, pe un teren proprietatea privată a municipiului. A mai arătat reclamantul că între executantul SC "T.C." SRL și pârâta SC "P.A.R." SA a fost încheiată Polița nr. P1 din 6 mai 2010, având ca beneficiar Municipiul Ploiești, privind asigurarea garanției de buna execuție, valoarea maximă a garanției fiind de 125.000 euro. Întrucât executantul nu a finalizat obiectivul, s-au creat premizele executării garanției de bună execuție, care, potrivit opiniei reclamantei, cade în sarcina pârâtei. La data de 8 noiembrie 2012, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a SC "T.C." SRL, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la suportarea acestor despăgubiri.

Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, arătându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile în materie de asigurare ale art. 11 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., ci regula de competență comună prevăzută de art. 5 C. proc. civ., care stabilește că instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului. . Prin Sentința civilă nr. 143 din 14 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ., deoarece litigiul nu se poartă între asigurat și asigurător, iar reclamantul nu are calitatea de asigurat pentru a se aplica regulile de competență de la art. 11 din același cod.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 23027/3/2013. Prin Sentința civilă nr. 3.753 din 21 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Ploiești prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), către Tribunalul Prahova. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. A reținut Tribunalul București că, deși reclamantul Municipiul București este o autoritate publică, litigiul de față are o natură civilă, nefiind determinat de vreun act administrativ, autoritatea administrativ-teritorială acționând ca orice alt proprietar ce efectuează acte de dispoziție sau de administrare a proprietății sale.

A mai constatat instanța că nu există un act administrativ care face obiectul prezentei cauze și nici nu se solicită anularea sau executarea vreunui contract care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică ci, în prezenta cauza avem un contract de punere în valoare a unui bun din domeniul privat al statului, în care unitatea administrativ-teritorială se comportă ca un agent economic, deci nu se aplică prevederile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 ci, C. civ. și/sau O.U.G. nr. 34/2006. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate: Obiectul demersului judiciar al reclamantului îl constituie obligarea societății pârâte la plata sumei de 125.000 euro, reprezentând garanție de bună execuție, aferentă Contractului de asociere nr. X1 din 23 ianuarie 2006, încheiat între Municipiul Ploiești, în calitate de autoritate contractantă și SC "T.C." SRL, pentru realizarea unui ansamblu rezidențial pe un teren proprietate privată a municipiului Ploiești. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuție a contractului, emisă în baza Poliției de asigurare nr. P1 din 6 mai 2010. Din actele dosarului rezultă că polița de asigurare s-a încheiat între SC "T.C." SA în calitate de asigurat și pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în calitate de asigurător, iar beneficiarul asigurării este Municipiul Ploiești.

Potrivit art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuție a contractului: "În condițiile în care Asiguratul nu își îndeplinește obligațiile de bună execuție (obligațiile garantate), astfel cum sunt precizate în Contract și nu plătește sumele solicitate drept despăgubire la cererea Beneficiarului, Asigurătorul va despăgubi Beneficiarul astfel (…)". Prin urmare, raportul juridic dedus judecății își are izvorul în poliția de asigurare de garanții contractuale și clauza de garantare privind buna execuție a contractului emisă în baza poliției, acte semnate și însușite de asigurator, asigurat și beneficiar.

Astfel cum ambele instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență au reținut, prezentul litigiu excede sferei contenciosului administrativ, având în vedere că instanța nu este chemată să analizeze modul în care s-a derulat contractul de asociere - act de natură administrativă, ci să stabilească dacă autoritatea reclamantă, beneficiară a poliției de asigurare, are dreptul sau nu să solicite despăgubirile de la asigurător, pentru prejudiciul pe care pretinde că i l-a adus antreprenorul din contractul de asociere prin executarea necorespunzătoare a contractului. În acest context, Înalta Curte constată că în raport de natura civilă a litigiului și de valoarea acestuia, reclamantul a învestit în mod corect tribunalul ca instanță competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Din punct de vedere al competenței teritoriale, Înalta Curte constată că pretențiile deduse judecății se circumscriu contractului de asigurare, în care municipiul Ploiești are calitatea de beneficiar al sumei asigurate de 125.000 euro. Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 11, alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află 1. (…) 2. bunurile asigurate;". Cum ansamblul rezidențial al cărui bună execuție s-a garantat prin polița de asigurare emisă de pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în calitate de Asigurător, se află pe raza Municipiului Ploiești, rezultă că, instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Prahova, instanță pe care reclamantul a ales-o potrivit art. 12 C. proc.

civ. Este de reținut și că textul procedural al art. 11 nu face distincție între titularii cererii privitoare la despăgubiri, ceea ce înseamnă că acesta se aplică tuturor părților contractului, respectiv asigurător, asigurat și beneficiar. Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Ploiești, prin Primar și pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI