ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 6943/105/2012, reclamantul Municipiul Ploiești a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC

P.A.R. SA), ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei

la plata către reclamantă a sumei de 125.000 euro reprezentând garanție de bună

execuție și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, reclamanta

a arătat că între SC "T.C." SRL și Municipiul Ploiești a fost

încheiat Contractul de asociere nr. X1 din 23 ianuarie 2006, pentru realizare

unui ansamblu rezidențial, conform H.C.L. Ploiești nr. 83/2005, pe un teren

proprietatea privată a municipiului.

A mai arătat

reclamantul că între executantul SC "T.C." SRL și pârâta SC

"P.A.R." SA a fost încheiată Polița nr. P1 din 6 mai 2010, având ca

beneficiar Municipiul Ploiești, privind asigurarea garanției de buna execuție,

valoarea maximă a garanției fiind de 125.000 euro.

Întrucât executantul

nu a finalizat obiectivul, s-au creat premizele executării garanției de bună

execuție, care, potrivit opiniei reclamantei, cade în sarcina pârâtei.

La data de 8

noiembrie 2012, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a SC

"T.C." SRL, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, chemata în

garanție să fie obligată la suportarea acestor despăgubiri.

Pârâtul a formulat

întâmpinare invocând excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova,

arătându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile în materie de asigurare

ale art. 11 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., ci regula de competență comună

prevăzută de art. 5 C. proc. civ., care stabilește că instanța competentă

teritorial este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului. .

Prin Sentința civilă

nr. 143 din 14 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepția de

necompetență teritorială a instanței și a dispus declinarea soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului București, reținând că sunt incidente dispozițiile

art. 5 C. proc. civ., deoarece litigiul nu se poartă între asigurat și

asigurător, iar reclamantul nu are calitatea de asigurat pentru a se aplica

regulile de competență de la art. 11 din același cod.

Dosarul a fost

înregistrat la Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 23027/3/2013.

Prin Sentința civilă

nr. 3.753 din 21 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și a

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul

Ploiești prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC "G.A.R." SA

(fostă SC "P.A.R." SA), către Tribunalul Prahova.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție cu soluționarea acestuia.

A reținut Tribunalul

București că, deși reclamantul Municipiul București este o autoritate publică,

litigiul de față are o natură civilă, nefiind determinat de vreun act

administrativ, autoritatea administrativ-teritorială acționând ca orice alt

proprietar ce efectuează acte de dispoziție sau de administrare a proprietății

sale.

A mai constatat

instanța că nu există un act administrativ care face obiectul prezentei cauze

și nici nu se solicită anularea sau executarea vreunui contract care are ca

obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică ci, în prezenta cauza

avem un contract de punere în valoare a unui bun din domeniul privat al

statului, în care unitatea administrativ-teritorială se comportă ca un agent

economic, deci nu se aplică prevederile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 ci,

C. civ. și/sau O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare

arătate:

Obiectul demersului

judiciar al reclamantului îl constituie obligarea societății pârâte la plata

sumei de 125.000 euro, reprezentând garanție de bună execuție, aferentă

Contractului de asociere nr. X1 din 23 ianuarie 2006, încheiat între Municipiul

Ploiești, în calitate de autoritate contractantă și SC "T.C." SRL,

pentru realizarea unui ansamblu rezidențial pe un teren proprietate privată a

municipiului Ploiești.

Reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuție a

contractului, emisă în baza Poliției de asigurare nr. P1 din 6 mai 2010.

Din actele dosarului

rezultă că polița de asigurare s-a încheiat între SC "T.C." SA în

calitate de asigurat și pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC

"P.A.R." SA), în calitate de asigurător, iar beneficiarul asigurării

este Municipiul Ploiești.

Potrivit art. 7 din

Clauza de garantare privind buna execuție a contractului: "În condițiile

în care Asiguratul nu își îndeplinește obligațiile de bună execuție

(obligațiile garantate), astfel cum sunt precizate în Contract și nu plătește

sumele solicitate drept despăgubire la cererea Beneficiarului, Asigurătorul va despăgubi

Beneficiarul astfel (…)".

Prin urmare, raportul

juridic dedus judecății își are izvorul în poliția de asigurare de garanții

contractuale și clauza de garantare privind buna execuție a contractului emisă

în baza poliției, acte semnate și însușite de asigurator, asigurat și

beneficiar.

Astfel cum ambele

instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență au reținut,

prezentul litigiu excede sferei contenciosului administrativ, având în vedere

că instanța nu este chemată să analizeze modul în care s-a derulat contractul

de asociere - act de natură administrativă, ci să stabilească dacă autoritatea

reclamantă, beneficiară a poliției de asigurare, are dreptul sau nu să solicite

despăgubirile de la asigurător, pentru prejudiciul pe care pretinde că i l-a

adus antreprenorul din contractul de asociere prin executarea necorespunzătoare

a contractului.

În acest context,

Înalta Curte constată că în raport de natura civilă a litigiului și de valoarea

acestuia, reclamantul a învestit în mod corect tribunalul ca instanță

competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, potrivit

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Din punct de vedere

al competenței teritoriale, Înalta Curte constată că pretențiile deduse

judecății se circumscriu contractului de asigurare, în care municipiul Ploiești

are calitatea de beneficiar al sumei asigurate de 125.000 euro.

Prin urmare, potrivit

dispozițiilor art. 11, alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "în materie de

asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în

circumscripția căreia se află 1. (…) 2. bunurile asigurate;".

Cum ansamblul

rezidențial al cărui bună execuție s-a garantat prin polița de asigurare emisă

de pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în

calitate de Asigurător, se află pe raza Municipiului Ploiești, rezultă că,

instanța competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul

Prahova, instanță pe care reclamantul a ales-o potrivit art. 12 C. proc. civ.

Este de reținut și că

textul procedural al art. 11 nu face distincție între titularii cererii

privitoare la despăgubiri, ceea ce înseamnă că acesta se aplică tuturor

părților contractului, respectiv asigurător, asigurat și beneficiar.

Pentru aceste

considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Ploiești, prin Primar

și pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în

favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI