ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3228/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 22 august 2003,

reclamanta SC A.R.A.M. SA, sucursala Buzău, a chemat în judecată pe pârâții SC A.R.A.R.

SA București și I.C., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie

obligați la plata sumei de 73.600.000 lei, reprezentând despăgubiri achitate

urmare unui accident de circulație, la plata dobânzilor legale și a

cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Buzău, prin sentința

civilă nr. 4530 din 24 septembrie 2003, a admis acțiunea restrânsă a

reclamantei și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 19.900.000 lei,

reprezentând despăgubiri achitate către reclamantă, la plata, în solidar, a

dobânzii legale aferente debitului, începând cu data introducerii acțiunii până

la achitarea integrală a debitului, plus cheltuieli de judecată de 5.181.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri

pronunțate de Judecătoria Buzău, a declarat recurs pârâta, care a fost

înregistrat sub nr. 7074 din 11 noiembrie 2003 la Judecătoria Buzău.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, constatând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată

la data de 24 septembrie 2003, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003,

situație în care cererea petiționarei urmează a fi calificată ca Apel, prin

încheierea nr. 197 din 6 februarie 2004, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei

și trimiterea acesteia la Curtea de Apel Ploiești, spre competentă soluționare.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 290 din 9 aprilie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

Împotriva deciziei nr. 290 din 9

aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, a declarat recurs în termen legal,

motivat și timbrat, pârâta SC A.R.A.R. SA București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Instanța a pus din oficiu, în

discuția părților, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești,

de a judeca în această cauză.

S-a admis excepția, pentru

următoarele motive:

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

obligarea pârâților la plata sumei de 73.600.000 lei, cu titlu de daune.

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în

primă instanță, privind obligația de plată a unei sume de bani în valoare de

până la 200 milioane.

Judecătoria a pronunțat sentința

după intrarea în vigoare a O.G. nr. 58/2003.

Rezultă, față de această situație și

în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, că sentința în cauză nu

putea fi atacată cu „apel”, motiv pentru care s-a admis excepția, a fost casată

decizia și, în baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 195/2004, a fost trimisă cauza

spre competentă soluționare tribunalului, încadrarea în drept a căii de atac

exercitată, urmând a se face de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepția de necompetență a

Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia nr. 290 din 9

aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite dosarul nr. 8240/2004 spre

competentă soluționare la Tribunalul Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 30 septembrie 2004.