ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 800/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 492 din 10 aprilie 2002 Tribunalul Hunedoara a admis cererea formulată de reclamanții C.M.I., C.M., P.A., ș.a., în contradictoriu cu SC M. SA Deva, în sensul că a anulat decizia nr. 1040 din 29 august 2001, a constatat că imobilul moară și teren aferent, înscris în C.F. Geogiu nr. top 798, 799, de 1248 mp a trecut în proprietatea Statului Român, în mod abuziv, în baza Legii nr. 119/1948, și a dispus restituirea în natură a imobilului către reclamanți și evacuarea pârâtei. Acțiunea a fost respinsă față de pârâta SC C.S.I. SRL Deva.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, în condițiile în care moara nu aparținea unei persoane juridice de drept comun, ci unei persoane fizice care exercita profesia de morar pe cont propriu, iar o parte a clădirii avea destinație de locuință, așa încât dispozițiile art. 27 și art. 32 din Legea nr. 10/2001, nu-și au aplicabilitate. Deoarece prin decizia civilă nr. 1069/2000 devenită definitivă și pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, contractul de vânzare-cumpărare intervenit între cele două societăți pârâte a fost anulat, acțiunea civilă împotriva SC C.S.I. SRL Deva, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Alba Iulia, cu decizia civilă nr. 1/A din 7 ianuarie 2003 a respins ca nefondate apelurile formulate de societățile pârâte împotriva sentinței civile nr. 492/2002 a Tribunalului Hunedoara, cu motivarea că în mod corect s-a reținut de instanța de fond preluarea fără titlu valabil de stat a imobilului și că art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la imobile preluate cu titlu valabil. SC M. SA Deva, prin reprezentanții săi legali, a formulat recurs împotriva ambelor hotărâri, solicitând casarea lor și pe fond, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă restituirea în natură a imobilului. Recurenta a invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pretinzând că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În esență susține că este o societate cu capital integral privat, privatizare realizată cu respectarea dispozițiilor legale în anul 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, că această lege nu are caracter retroactiv, că actul emis de ea nu constituie o decizie sau dispoziție în temeiul legii de retrocedare, ci o îndrumare de a se adresa cu notificare A.P.A.P.S., și că în cazul societăților cu capital integral privat, pentru imobile, persoanele sunt îndreptățite la despăgubiri și nu la restituire în natură. Instanțele au încălcat numeroase acte normative în special cele privind respectarea actului de privatizare, în care legiuitorul a reglementat expres situația imobilelor preluate abuziv și existente în patrimoniul societăților comerciale privatizate.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma: Așa cum rezultă din actele depuse la dosar SC M. SA Deva este o societate comercială cu capital integral privat, încă din anul 2000. Este adevărat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilele apar ca preluate abuziv de către stat, inclusiv în ipoteza în care bunul respectiv a trecut în proprietatea statului, ca urmare a aplicării Legii de naționalizare nr. 119/1948 (cazul în speță) și că, într-o astfel de situație, imobilele se restituire, de regulă în natură, în condițiile legii respective. Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, preluările de imobil, efectuate în baza Legii nr. 119/1948, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.

Din acest punct de vedere, prin probele administrate, reclamanții nu au răsturnat această prezumție, deoarece adeverința de la fila 89 a dosarului de fond nu atestă altceva decât că M.N. (autorul lor) ar fi solicitat eliberarea unui brevet pentru exercitarea pe cont propriu a profesiei de morar în data de 14 iunie 1940. Nu se cunoaște dacă acest brevet a fost eliberat sub forma solicitată, nu se dovedește care era situația în anul 1948 când s-a dispus naționalizarea, așa încât considerentul avut în vedere de celelalte instanțe nu poate conduce la răsturnarea prezumției înscrise în normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Trebuie avută în vedere împrejurarea că imobilul se află legal în proprietatea recurentei, privatizată conform contractului de la dosar înainte de apariția Legii nr. 10/2001, determinantă fiind în cauză, legalitatea convenției de privatizare.

O asemenea chestiune nu a format obiect de judecată, reclamanții neformulând un capăt de cerere în acest sens. În atare situație, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființat, prin constatarea nulității actului de privatizare, nu se poate solicita restituirea în natură a imobilului. În același sens, sunt de reținut și prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, din care rezultă, pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea desființării actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare și aceasta chiar în situația în care au ca obiect imobile preluate fără titlu valabil.

Cum în speță, o asemenea judecată nu a avut loc, actele încheiate în cadrul procesului de privatizare sunt legale, iar în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, după care, pentru imobilele din patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Reclamanții au adresat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 societăți comerciale deținătoare, care prin adresa nr. 1040 din 29 august 2001 răspunde că este o societate cu capital integral privat, situație în care conform art. 27 alin. (2) din lege, notificarea trebuie adresată instituției publice implicate în privatizare, și anume A.P.A.P.S.

Timișoara, indicând și adresa acesteia. Practica judiciară este constantă în sensul celor menționate mai sus, fiind statuat că atunci când unitatea deținătoare este o societate comercială cu capital integral privat, dacă actul de privatizare nu a fost atacat în justiție pentru nulitate, persoanele îndreptățite la care se referă Legea nr. 10/2001 au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea este necesar a fi îndreptată instituției publice implicate în privatizare. În aceste condiții și în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa ambele hotărâri criticate și pe fond a respinge cererea de restituire în natură a imobilului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de SC M. SA Deva împotriva deciziei civile nr. 1 A din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează această decizie, precum și sentința civilă nr. 492 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Hunedoara și, pe fond, respinge cererea de restituire în natură a imobilului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.