ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 800/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 492 din 10 aprilie 2002 Tribunalul Hunedoara a admis

cererea formulată de reclamanții C.M.I., C.M., P.A., ș.a., în contradictoriu cu

SC M. SA Deva, în sensul că a anulat decizia nr. 1040 din 29 august 2001, a

constatat că imobilul moară și teren aferent, înscris în C.F. Geogiu nr. top

798, 799, de 1248 mp a trecut în proprietatea Statului Român, în mod abuziv, în

baza Legii nr. 119/1948, și a dispus restituirea în natură a imobilului către

reclamanți și evacuarea pârâtei.

Acțiunea a fost

respinsă față de pârâta SC C.S.I. SRL Deva.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu

valabil, în condițiile în care moara nu aparținea unei persoane juridice de

drept comun, ci unei persoane fizice care exercita profesia de morar pe cont

propriu, iar o parte a clădirii avea destinație de locuință, așa încât

dispozițiile art. 27 și art. 32 din Legea nr. 10/2001, nu-și au aplicabilitate.

Deoarece prin

decizia civilă nr. 1069/2000 devenită definitivă și pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia, contractul de vânzare-cumpărare intervenit între cele două

societăți pârâte a fost anulat, acțiunea civilă împotriva SC C.S.I. SRL Deva, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Alba Iulia, cu decizia civilă nr. 1/A din 7 ianuarie 2003 a respins ca

nefondate apelurile formulate de societățile pârâte împotriva sentinței civile

nr. 492/2002 a Tribunalului Hunedoara, cu motivarea că în mod corect s-a

reținut de instanța de fond preluarea fără titlu valabil de stat a imobilului

și că art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la imobile

preluate cu titlu valabil.

SC M. SA Deva,

prin reprezentanții săi legali, a formulat recurs împotriva ambelor hotărâri,

solicitând casarea lor și pe fond, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă

restituirea în natură a imobilului.

Recurenta a

invocat nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pretinzând că

instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În esență susține

că este o societate cu capital integral privat, privatizare realizată cu

respectarea dispozițiilor legale în anul 2000, deci anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, că această lege nu are caracter retroactiv, că

actul emis de ea nu constituie o decizie sau dispoziție în temeiul legii de

retrocedare, ci o îndrumare de a se adresa cu notificare A.P.A.P.S., și că în

cazul societăților cu capital integral privat, pentru imobile, persoanele sunt

îndreptățite la despăgubiri și nu la restituire în natură.

Instanțele au

încălcat numeroase acte normative în special cele privind respectarea actului

de privatizare, în care legiuitorul a reglementat expres situația imobilelor

preluate abuziv și existente în patrimoniul societăților comerciale

privatizate.

Recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor urma:

Așa cum rezultă

din actele depuse la dosar SC M. SA Deva este o societate comercială cu capital

integral privat, încă din anul 2000.

Este adevărat că

potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilele apar ca

preluate abuziv de către stat, inclusiv în ipoteza în care bunul respectiv a

trecut în proprietatea statului, ca urmare a aplicării Legii de naționalizare

nr. 119/1948 (cazul în speță) și că, într-o astfel de situație, imobilele se

restituire, de regulă în natură, în condițiile legii respective.

Potrivit Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.

498/2003, preluările de imobil, efectuate în baza Legii nr. 119/1948, sunt

prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.

Din acest punct

de vedere, prin probele administrate, reclamanții nu au răsturnat această

prezumție, deoarece adeverința de la fila 89 a dosarului de fond nu atestă

altceva decât că M.N. (autorul lor) ar fi solicitat eliberarea unui brevet

pentru exercitarea pe cont propriu a profesiei de morar în data de 14 iunie

se dovedește care era situația în anul 1948 când s-a dispus naționalizarea, așa

încât considerentul avut în vedere de celelalte instanțe nu poate conduce la

răsturnarea prezumției înscrise în normele de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001.

Trebuie avută în

vedere împrejurarea că imobilul se află legal în proprietatea recurentei,

privatizată conform contractului de la dosar înainte de apariția Legii nr.

10/2001, determinantă fiind în cauză, legalitatea convenției de privatizare.

O asemenea

chestiune nu a format obiect de judecată, reclamanții neformulând un capăt de

cerere în acest sens.

În atare

situație, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființat, prin

constatarea nulității actului de privatizare, nu se poate solicita restituirea

în natură a imobilului.

În același sens,

sunt de reținut și prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001, din care rezultă,

pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea desființării actelor juridice

de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare și

aceasta chiar în situația în care au ca obiect imobile preluate fără titlu

valabil.

Cum în speță, o

asemenea judecată nu a avut loc, actele încheiate în cadrul procesului de

privatizare sunt legale, iar în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27 din

Legea nr. 10/2001, după care, pentru imobilele din patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamanții au

adresat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 societăți comerciale

deținătoare, care prin adresa nr. 1040 din 29 august 2001 răspunde că este o

societate cu capital integral privat, situație în care conform art. 27 alin.

(2) din lege, notificarea trebuie adresată instituției publice implicate în

privatizare, și anume A.P.A.P.S. Timișoara, indicând și adresa acesteia.

Practica

judiciară este constantă în sensul celor menționate mai sus, fiind statuat că

atunci când unitatea deținătoare este o societate comercială cu capital

integral privat, dacă actul de privatizare nu a fost atacat în justiție pentru

nulitate, persoanele îndreptățite la care se referă Legea nr. 10/2001 au

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea este necesar a

fi îndreptată instituției publice implicate în privatizare.

În aceste

condiții și în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a admite recursul

declarat de pârâtă, a casa ambele hotărâri criticate și pe fond a respinge

cererea de restituire în natură a imobilului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de SC M. SA Deva

împotriva deciziei civile nr. 1 A din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Casează această

decizie, precum și sentința civilă nr. 492 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului

Hunedoara și, pe fond, respinge cererea de restituire în natură a imobilului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2005.