ÎCCJ, decizie (scj.ro #83483)

Credit bancar.

Autoritate de lucru judecat.Executare

silită

Faptul că reclamanta creditoare a promovat o nouă  acțiune

împotriva  asociatului unic al societății debitoare nu este de natură să

înfrângă autoritatea de lucru judecat a sentinței prin care debitoarea,

persoană fizică a fost obligată în solidar cu  societatea  debitoare

la plata creditului restant și a dobânzilor bancare.

(Secția comercială,

decizia nr.800 din 10 februarie 2005)

Reclamanta B. I. R., Sucursala zonală

Timișoara prin lichidator SC R. V. A. SA, a solicitat obligarea pârâtei D. I.,

în calitate de administrator și asociat unic al SC G.I. SRL Coștei, la plata

creditului restant și dobânzi aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de împrumut din

26 ianuarie 1996, a acordat SC G.I. SRL Coștei, un împrumut pentru care

asociatul unic al societății, T.I.A. (în prezent D. I.), a prezentat drept

garanție imobilul situat în localitatea Coștei, Str. P., proprietatea sa.

Imobilul respectiv a fost constituit drept

garanție prin contractul de ipotecă din 25 ianuarie 1996.

Ulterior, s-a încheiat contractul din 26 februarie 1996, adițional la

contractul de împrumut din 26 ianuarie 1996, iar contractul de ipotecă a fost

încheiat pentru garantarea unei sume de bani.

Deoarece societatea nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta a

formulat acțiune în pretenții, iar Tribunalul Timiș, prin sentința ciivlă

nr.1164 din 14 noiembrie 1996, a obligat societatea debitoare SC G. I. SRL

Coștei, în solidar cu garanții T. V. I. și T.I.A., la plata creditului

nerambursat plus dobânzile bancare.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2001, Judecătoria Lugoj a încuviințat

executarea silită în baza titlului executoriu, sentința civilă nr.1164 din 14

noiembrie 1996, prin intermediul executorului bancar al BIR.

Executorul bancar a valorificat, prin

licitație publică imobilul proprietatea garanților, iar pentru creanța rămasă

restantă, reclamanta a precizat că debitoarea nu mai poate fi urmărită în

procedura de executare silită și nici lichidată judiciar, conform Legii

nr.64/1995, deoarece societatea a fost radiată din data de 19 decembrie 2001,

conform Legii nr.314/2001.

Reclamanta a motivat că recuperarea diferenței de creanță

rămasă neachitată, o face prin prezenta acțiune formulată împotriva asociatului

unic al societății debitoare, respectiv doamna D.I.A., fostă T., în temeiul

art.223 alin.(2), art. 231 și  art.228 din Legea nr.31/2001.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr.2869 din 4 septembrie 2003, a respins

acțiunea reclamantei BIR,  Sucursala Timișoara împotriva pârâtei D.I.A.

Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1164 din 13 noiembrie 1996,

pârâta D.I. A. (fostă T.) a fost obligată în solidar cu societatea debitoare la

plata creditului restant și dobânzile aferente, astfel că în cauză există un

titlu executor și  ca atare acțiunea  a fost respinsă pentru

autoritate de lucru judecat și ca neîntemeiată, privind dobânzile în continuare

solicitate de creditoare, până la achitarea debitului restant, cu motivarea că

pârâta în calitate de garantă și-a asumat responsabilitatea doar pentru

suma  pretinsă și nu poate fi răspunzătoare pentru alte despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, prin

lichidator, calea de atac fiind calificată de instanță ca fiind apel, în

conformitate cu dispozițiile OUG nr.58/2003.

Prin decizia civilă nr.8 din 21

ianuarie 2004, Curtea de Apel Timișoara,  Secția Comercială și de

Contencios Administrativ a respins apelul reclamantei, reținând că instanța de

fond a admis în mod corect excepția autorității lucrului jduecat și a fost

înlăturată susținerea apelantei, potrivit căreia pârâta a fost chemată în

judecată în calitate de asociat unic al fostei societăți debitoare iar nu în

calitate de girant al acestei societăți, reținându-se că pârâta poate răspunde

în mod legal numai în calitate de girant ipotecar, în condițiile contractului

de credit și al contractului de ipotecă.

Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.10 C. proc. civ.,

susținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.1201 C. civ.,

deoarece a chemat în judecată pârâta în calitate de asociat unic al SC G. I.

SRL în conformitate cu art.223 alin

.(

2) din Legea

nr.31/1990, că nu putea declanșa procedura prevăzută de Legea nr.64/1995,

deoarece societatea era radiată din anul 2001.

Recursul este  nefondat.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în mod corect

instanța de fond și instanța de apel au reținut că, în speță, există autoritate

de lucru judecat conform art.1201 C.civ., întrucât există tripla identitate de

părți, obiect și cauză juridică, între litigiul care a format obiectul dosarul

Tribunalului Timiș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1164 din 14 noiembrie

1996 și litigiul de față.

Faptul că reclamanta a promovat o nouă acțiune împotriva asociatului unic al SC

G.I. SRL, nu este de natură să înfrângă autoritatea lucrului judecat a

sentinței nr.1164 din 14 noiembrie 1996, prin care pârâta a fost obligată în

solidar cu societatea debitoare SC G. I. SRL la plata creditului restant

și  la plata dobânzilor bancare.

În această situație, reclamanta care era în posesia titlului executoriu,

sentința nr.1163 din 14 noiembrie 1996,  avea posibilitatea să recupereze

datoria de la societate, fie pe calea executării silite, fie pe calea

procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995.

În consecință, recursul a fost  respins,

ca nefondat.