ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1085 din 28 martie

2001, a Judecătoriei Vaslui, s-a respins contestația la executare formulată de

contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, în contradictoriu cu

creditoarea, B.C.R., sucursala județului Vaslui, debitoarea SC R.S. SRL Vaslui,

prin lichidator, S.C., și garanții ipotecari, D.I. și D.M.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, că B.C.R., agenția Negrești, a acordat debitoarei,

SC R.S. SRL Vaslui, un credit de 600.000.000 lei, potrivit contractului de credit

nr. 13 din 18 februarie 1999. Printre alte garanții, creditul și dobânzile

aferente au fost garantate și cu imobilul proprietatea garanților ipotecari D.I.

și D.M. (imobil casă de locuit compus din 4 camere situat pe raza satului

Băcăoani), conform pct. 14 din contractul de credit.

Ipoteca a fost constituită pentru

garantarea rambursării creditului în totalitatea sa, incluzând și dobânzile aferente.

Scadența creditului acordat de

B.C.R., agenția Negrești, prevăzută în contract, era la 19 mai 1999, însă acesta

a fost amânată ulterior prin două acte adiționale încheiate la 18 mai 1999 și

16 august 1999.

Prin contractul nr. 120 din 18

august 1999, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, a acordat aceleiași debitoare, SC

R.S. SRL Vaslui, un credit în sumă de 1.400.000.000 lei, printre garanții

aflându-se și imobilul proprietatea lui D.I. și D.M:, situat în satul Băcăoani,

pentru care B.R.D. G.S.G. a înscris o ipotecă de rangul II.

La data de 23 august 1999, prin ordinele

de plată nr. 105, 106, 107, B.R.D. G.S.G., a virat suma de 1.050.000.000 lei

către SC R.S. SRL Vaslui, sumă ce a intrat în contul acestei societăți deschis

la B.C.R., agenția Negrești, la 24 august 1999.

Din această sumă au fost achitate

toate obligațiile restante către B.C.R., agenția Negrești, și o parte din

obligațiile curente, cu acceptul titularului de cont, în speță SC R.S. SRL

Vaslui.

Nu a putut fi lichidat tot creditul,

întrucât scadența acestuia fusese amânată prin actul adițional, la o dată

ulterioară emiterii ordinului de plată de către B.R.D. G.S.G.

La data de 26 iunie 2002, inspectori

din cadrul Direcției de Supraveghere din B.N.R., au efectuat, la cererea

organelor de urmărire penală, un control privind plățile efectuate de B.C.R.

Negrești, la data de 24 august 1999, din suma de 1.050.000.000 lei virate de la

B.R.D. Vaslui, fiind încheiat în acest sens un proces verbal.

Potrivit celor înscrise în procesul

verbal, suma de 1.050.000.000 lei a fost utilizată pentru rambursarea integrală

a creditului pe termen scurt, rambursarea integrală a creditului global de

exploatare, încasare dobânzi restante, plăți către furnizori, rambursare

integrală a creditului restant la trezorerie, soldul de credit înregistrat la

24 august 1999 de către SC R.S. SRL fiind de 1.161.939.700 lei, iar dobânzile

restante de 82.064.800 lei.

Ulterior acestei date, până la data

de 5 mai 2002, SC R.S. SRL a înregistrat credite pe termen mediu și scurt în

sold de 457.400.000 lei, trecute la restanță pe măsura scadențelor și dobânzii

restante în sumă de 101.500.000 lei.

Întrucât SC R.S. SRL Vaslui nu a

rambursat integral creditul și dobânzile, B.C.R. Vaslui a trecut la executarea

silită a garanților ipotecari, D.I. și D.M. (întrucât nu a operat nici o cauză

de stingere a ipotecii din cele prevăzute de art. 1800 C. civ.), situație în

care B.C.R. Negrești și-a păstrat rangul prioritar față de B.R.D., pentru

satisfacerea creanței sale.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, a fost

respins ca nefondat, prin decizia nr. 394/A din 3 septembrie 2003, pronunțată

de Tribunalul Vaslui, care a reținut, în esență, în fundamentarea soluției, că

ipoteca constituită de garanții ipotecari, D.I. și D.M., asupra imobilului lor

pentru garantarea restituirii împrumutului acordat de B.C.R., agenția Negrești,

avea un rang prioritar față de cea înființată de aceiași garanți și cu privire

la același imobil în favoarea contestatoarei B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui,

iar plățile efectuate din suma de 1.500.000.000 lei intrată în contul debitoarei,

SC R.S. SRL, la data de 24 august 1999, au fost efectuate legal, astfel cum se

confirmă prin procesul verbal de constatare din 26 iunie 2002, întocmit de

inspectorii din cadrul B.N.R. Direcția Supraveghere.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, invocând ca

motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

contestatoarea susține, în esență, că prin contractul nr. 13 din 18 februarie

1999, intimata, B.C.R., agenția Negrești, a acordat debitoarei, SC R.S. SRL

Vaslui, un credit în valoare de 600.000.000 lei cu o dobândă de 55% pe an,

scadent la 19 mai 1999, și că acest credit a fost garantat cu imobilul situat

în satul Băcăoani, com. Muntenii de Jos, jud. Vaslui, proprietatea garanților, D.I.

și D.M.

Se mai arată de contestatoarea, B.R.D.

G.S.G., sucursala Vaslui, că la rândul ei a acordat aceleiași debitoare, SC R.S.

SRL Vaslui, în baza contractului nr. 120/1999, un credit de 1.400.000.000 lei,

credit care de asemenea a fost garantat cu imobilul menționat mai sus,

proprietatea acelorași garanți.

Din acest ultim credit a fost virată

intimatei, B.C.R. Negrești, la data de 24 august 1999, suma de 1.050.000.000

lei, astfel că împrumutul în sumă de 600.000.000 lei acordat de aceasta

debitoarei, SC R.S. SRL, împreună cu dobânzile aferente, a fost restituit

integral, ceea ce înseamnă că odată cu această plată s-a stins și obligația

garantată de garanții, D.I. și D.M.

Ca urmare, faptul că ulterior achitării

creditului în sumă de 600.000.000 lei, scadența acestuia a fost prelungită prin

acte adiționale, nu poate produce efecte decât față de societatea debitoare, SC

R.S. SRL, și nu și față de garanții, D.I. și D.M., care nu au cunoscut și nu au

semnat în calitate de garanți ipotecari aceste acte adiționale.

În concluzie, se susține, raportat

la cele arătate mai sus, că potrivit art. 1800 din C. civ., stingerea obligației

garantate are ca efect ștergerea ipotecii înregistrate asupra imobilului, și ca

atare, intimata, B.C.R., agenția Negrești, nu mai era în drept să solicite

vânzarea la licitație publică a imobilului în discuție, mai ales în contextul

în care actele adiționale, la care s-a făcut referire mai sus, nu au fost

investite cu formulă executorie și ca atare nu aveau valoare de titlu

executoriu.

În consecință, se solicită admiterea

recursului, modificarea hotărârilor, admiterea contestației la executare,

anularea actelor de executare, încetarea executării silite și întoarcerea

executării prin repunerea părților în situația anterioară executării.

Recursul contestatoarei nu este

fondat.

Din examinarea hotărârii atacate, în

raport de susținerile formulate în recurs, se constată că bine instanța de apel

a reținut, că prelungirea prin acte adiționale a scadenței stabilită prin

contractul de credit nr. 13 din 18 februarie 1999, încheiat între intimata, B.C.R.,

agenția Negrești și debitoarea, SC R.S. SRL Vaslui, este legală, și ca atare,

aceasta era îndreptățită, pentru realizarea creanței, să ceară executarea

silită a garanților ipotecari într-un termen de 3 ani socotit de la data

scadenței, 19 mai 1999, termen respectat, în speță , aceasta cu atât mai mult

cu cât ipoteca constituită în favoarea intimatei, B.C.R., sucursala Vaslui,

avea un rang prioritar în raport cu cea înregistrată asupra aceluiași imobil,

în favoarea contestatoarei, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui.

Ca atare, justificat, intimata, B.C.R.,

sucursala Vaslui, constatând că debitoarea, SC R.S. SRL, nu a restituit

creditul din contractul nr. 13 din 18 februarie 1999, la scadență, a solicitat

începerea executării silite prin vânzarea la licitație a imobilului ipotecat,

proprietatea garanților, D.I. și D.M., nefiind obligată să țină sama (fapt pe

care dealtfel nici nu la cunoscut), în contextul arătat, că asupra aceluiași

imobil s-a constituit ipotecă de gradul II, în considerarea contractului de

împrumut nr,120/1999, încheiat de aceeași debitoare cu B.R.D. G.S.G., sucursala

Vaslui, și garantat de aceiași garanți și cu același imobil.

Faptul că scadența contractului de

credit nr. 13 din 18 septembrie 1999, a fost prelungită prin acte adiționale

care nu au fost semnate de garanți, și că acestea nu au fost investite cu

formulă executorie, pentru a dobândi valoarea de titlu executoriu, nu poate

avea nici o relevanță din moment ce garanții ipotecari care erau interesați să

invoce o astfel de situație nu au formulat nici o obiecțiune în cadrul

executării silite pornite împotriva imobilului care a constituit proprietatea

lor.

Față de cele arătate mai sus, se

constată că, fără temei recurenta susține că, în speță, ar fi avut loc

stingerea obligației garantate, rezultată din contractul de credit nr. 13 din 18

februarie 1999, care a antrenat, pe cale de consecință, și stingerea ipotecii

asupra imobilului a cărui vânzare la licitație publică a fost solicitată, din

moment ce o astfel de situație nu este confirmată, ci dimpotrivă infirmată de

probele de la dosar, așa cum s-a arătat mai sus.

Dar, de altfel, temeinicia

soluțiilor pronunțate în cauză este confirmată și prin procesul verbal din 26

iunie 2002, întocmit de inspectori din cadrul B.N.R. Direcția Supraveghere, din

care rezultă, în esență, că plățile în sumă de 1.050.000.000 lei, efectuate din

creditul de 1.4000.000.000 lei (acordat de contestatoarea, B.R.D. G.S.G. Vaslui,

debitoarei, SC R.S. SRL Vaslui), intrate în contul debitoarei la 24 august 1999,

s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Așa fiind, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea, B.R.D. G.S.G., sucursala Vaslui, împotriva deciziei nr. 394 din

3 septembrie 2003, a Tribunalului Vaslui, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 22 aprilie 2004.