ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 03 aprilie 2009 reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, radierea ipotecii și a interdicțiilor de înstrăinare înscrise în C.F. nr. 3916 asupra nr. top 2421/2 - teren grădină în suprafață de 5.558,4 mp, ca urmare a prescrierii obligației principale. În motivarea cererii reclamanta a arătat că sarcinile constituite asupra imobilului menționat anterior s-au născut ca urmare a încheierii unei convenții de credit la data de 30 august 2001 s-a încheiat între pârâta SC B. SA, sucursala Brașov, și SC O.I.T. SRL, actualmente SC C.I.T.

SRL, contractul de credit nr. 11816. Restituirea împrumutului a fost garantat prin contractul de garanție imobiliară nr. 3791 din 30 august 2001, cu instituirea unei ipoteci de rang I și interdicția de înstrăinare și grevare a bunului imobil - teren - grădină în suprafață de 5558,4 mp , înscris în C.F. nr. 23916 Brașov top nr. 2421/2. Ipoteca, ca și celelalte sarcini - interdicția de înstrăinare și de grevare - s-au stins pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligație garantat prin prescrierea obligației principale. Astfel, după cum s-a reținut în mod corect în cadrul sentinței civile nr. 4857 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Brașov - hotărâre rămasă irevocabilă prin pronunțarea deciziei nr. 854/R din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov, ultima plată efectuată de debitoarea SC C.I.T.

SRL aferentă contractului de împrumut nr. 11816/2001 a fost făcută la data de 22 decembrie 2004, iar ultimul act de executare a avut loc în data de 17 august 2005. Prin urmare, termenul de prescripție de trei ani a dreptului material la acțiune al reclamantei a expirat la data de 17 august 2008 - raportul obligațional principal stingându-se ca efect al prescripției extinctive, ceea ce a condus în mod direct la stingerea dreptului de a cere executarea garanției. Prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 3791 din 30 august 2001 de B.N.P. T.V., garantul SC A. SRL a consimțit la înscrierea unei ipoteci în valoare de 191.300 lei pentru care reclamanta a garantat creditul în sumă de 170.000 lei vizând imobilul înscris în C.F.

nr. 23916 Brașov cu nr. top 2421/2 teren - grădină în suprafață de 5558,4 mp. Contractul de credit bancar nr. 11816 din 30 august 2001 și contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 3791 din 30 august 2001 au fost învestite cu formula executorie și au făcut obiectul dosarului execuțional nr. 005/NT/2005 al executorului bancar M.G., executare contestată de către SC A. SRL și soluționată prin sentința civilă nr. 4857 din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Brașov - hotărâre rămasă irevocabilă prin pronunțarea deciziei nr. 854 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov. Referitor la susținerea contestatorilor, că dreptul la executare silită al pârâtei societăți bancare ar fi prescris raportat la dispozițiile art. 3 și art. 6 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere faptul că ultima plată efectuată de către debitoarea SC C.I.T.

SRL aferentă contractului de împrumut nr. 11816/2001 a fost făcută la data de 22 decembrie 2004, iar ultimul act de executare silită a avut loc la data de 17 august 2005, s-a reținut că aceasta este total eronată deoarece imobilul asupra căruia pârâta societate bancară are înscris un drept de ipotecă până la concurența sumei de 191.300 lei RON identificat în C.F. nr. 23916 Brașov cu număr cadastral 2421/2 face obiect al executării silite a D.G.F.P. Brașov pentru suma de 457.554 lei, sumă pentru care D.G.F.P. Brașov și-a înscris-o în cartea funciară. Iar pârâta societate bancară a formulat cerere de înscriere la masa credală în cadrul executării silite a D.G.F.P. Brașov, fapt pentru care dreptul la executare silită a creanței SC C.I.T.

SRL nu era prescris. În conformitate cu încheierea din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, SC C.I.T. SRL (fost SC O.T.I. SRL) s-a început procedura de reorganizare judiciară și faliment conform Legii nr. 85/2006, dosar nr. 314/F/2005 al Tribunalului Brașov, situație în care orice acțiune judiciară și extrajudiciară în vederea recuperării creanțelor asupra averii debitoarei falite este suspendată de drept de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, așa încât, termenul de prescripție este întrerupt conform art. 16 lit. b) și art. 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958. Prin sentința civilă nr. 1279/30 iunie 2009 Tribunalul Brașov s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

S-a reținut că pârâtă, în calitate de bancă, și debitorul principal SC O.I.T. SRL , în prezent SC C.I.T. SRL, în calitate de împrumutat, a fost încheiat la data de 30 august 2001 contractul de credit nr. 11.816 (filele 5-7 din dosarul Judecătoriei Brașov) pentru care s-a încheiat și contractul de garanție imobiliară nr. 3.791 din 30 august 2001. La data de 15 noiembrie 2005, prin încheierea judecătorului - sindic pronunțată în dosarul nr. 314/F/2004 al Tribunalului Brașov, împotriva debitorului principal SC C.I.T. SRL, împrumutat în contractul de credit de mai sus, a fost deschisă procedura falimentului (fila 41 din dosarul Judecătoriei Brașov). S-a constatat că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă închiderea procedurii falimentului deschisă împotriva debitorului principal, sentința civilă nr. 913/sind din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov referindu-se doar la respingerea contestației formulată de creditoarea SC B.P.

SA , pârâtă în litigiul de față, împotriva tabelului definitiv al creditoarei debitoarei SC C.I.T. SRL (filele 55- 57 din dosarul Judecătoriei Brașov). Instanța a reținut că, potrivit art. 1800 C. civ. ipoteca se poate stinge indirect pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligație garantat și direct, pe cale principală, când se stinge numai ipoteca, raportul principal de obligație rămânând în vigoare. S-a apreciat că prescripția extinctivă nu este un mod de stingere a obligației garantate, ci doar unul de transformare al conținutului raportului juridic, obligația garantată devenind din perfectă, imperfectă, naturală, constatând că în speță nu este îndeplinit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani aplicabil obligației garantate.

Or, în condițiile în care termenul de prescripție extinctivă față de debitorul principal SC C.I.T. SRL ar fi început să curgă la data de 17 august 2005, așa cum susține reclamanta, la data de 15 noiembrie 2005, prin deschiderea procedurii falimentului SC C.I.T. SRL, acest termen a fost suspendat potrivit textelor de lege de mai sus. Deși reclamanta nu a invocat în mod expres, în temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006 republicată, decăderea pârâtei creditoare SC B. SA din dreptul de a-și realiza creanța împotriva debitorului principal SC C.I.T. SRL , ulterior închiderii procedurii, în concluziile scrise, reclamanta a arătat că pârâta nu s-a înscris la masa credală în cadrul procedurii falimentului.

Instanța a reținut că acest aspect este irelevant atâta vreme cât în speță debitor principal aflat în procedura falimentului este o societate cu răspundere limitată, iar decăderea de care vorbește art. 76 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 85/2006 republicată are în vedere debitorul persoană fizică sau membrii societăților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare și nu debitorul persoană juridică, fapt subliniat în doctrină și jurisprudență: în același sens fiind și dispozițiile art. 137 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 republicată, referitoare la descărcarea de obligații ale debitorului persoană fizică ori a membrilor - asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, după data închiderii procedurii falimentului.

De altfel, chiar și în ipoteza la care face trimitere alin. (1) al art. 137 din Legea nr. 85/2006 republicată, persoanele care au garantat obligația debitorului principal nu sunt descărcate de propriile obligații, așa cum prevede alin. (2) al aceluiași articol. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A. SRL, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii privind radierea înscrierii ipotecare asupra bunului imobil teren grădină în suprafață de 5.558,4 mp înscris în C.F. 23916 Brașov, arătând că: - instanța nu a interpretat corect art. 36 din Legea nr. 85 /2006, în sensul că la data deschiderii procedurii insolvenței - 15 noiembrie 2005 - nu era formulată nicio acțiune judiciară sau extrajudiciară și nu se luase nicio măsură de executare silită de către SC B. SA.

- intimata a solicitat doar executarea silită a garanției aparținând SC A. SRL , cerere ce i s-a respins irevocabil de instanțe, iar conform art. 405 2 prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă anulată perimată sau s-a renunțat la ea, iar faptul că pârâta nu a efectuat niciun demers judiciar sau extrajudiciar nu poate beneficia de art. 36 din Legea specială nr. 85/2006 referitoare la întreruperea cursului prescripției. - în cauză nu operează suspendarea prescripției, obligația principală de plată născută în urma încheierii contractului de împrumut nr. 1816/2001 aceasta s-a prescris prin scurgerea termenului general de prescripție, ultima plată efectuată de debitoare fiind făcută la data de 22 decembrie 2004, dată de la care începe sa curgă termenul de prescripție și nu la data de 17 august 2005 cum greșit a apreciat prima instanță.

Prin decizia nr. 94/Ap. din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, reținându-se în considerentele deciziei, în esență, că termenul de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii procedurii falimentului și nu este împlinit nici în prezent în condițiile în care nu s-a făcut dovada închiderii acestei proceduri față de debitorul principal; de altfel creditoarea s-a înscris la masa credală a debitoarei, însă declarația sa de creanță a fost respinsă irevocabil, aceasta având posibilitatea de a acționa debitoarea pe calea dreptului comun, iar executarea silită a garanției respinsă irevocabil nu are relevanță în raport de obiectul cauzei dedus judecății care este stingerea ipotecii pe cale accesorie.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs în argumentarea căruia arată că au fost interpretate greșit prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2005, în sensul că la data deschiderii procedurii de insolventă nu era formulată nicio acțiune de către reclamantă și nelegal a apreciat ca fiind nerelevantă, un asemenea raționament ar duce la ipoteza recuperării creanțelor de la debitor de către toți creditorii indiferent de atitudinea acestora, pasivă sau activă. Consideră că textul de lege evocat prevede clar că suspendarea efectelor prescripției nu produce efecte față de creditorii pasivi, ci doar față de cei care la momentul deschiderii procedurii insolvenței își arată valabil intenția de a-și recupera creanțele.

În opinia recurentei în cauză prescripția nu este întreruptă atâta timp cât pârâtei i-a fost respinsă irevocabil cererea de executare silită a garanției conform art. 405 C. proc. civ., nebeneficiind de întreruperea prescripției. Mai susține pârâta deși a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței nu s-a înscris la masa credală în termenul legal, declarația de creanță fiindu-i respinsă irevocabil de către instanța de judecată. In consecință recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul radierii ipotecii prin stingerea pe cale accesorie, ca urmare a intervenirii prescripției în ceea ce privește obligația principală asumată de către debitoare.

Recursul este nefondat. In mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză operează suspendarea întreruperii prescripției prin deschiderea procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006, astfel că la data deschiderii acestei proceduri - 17 noiembrie 2007 - s-au suspendat toate acțiunile contra debitorului în dosarul nr. 314 /2004. Deschiderea procedurii suspendă cursul prescripției în acțiunile în realizarea creanțelor împotriva debitorului, ipoteză care nu întrerupe cursul prescripției, ceea ce înseamnă că dacă suspendarea a încetat cursul prescripției se reia, fără să se ia în calculul prescripției perioada de suspendare.

Dacă procedura se închide fie pentru că hotărârea de deschidere a procedurii a fost desființată sau invalidată în opoziție, sau în recurs, fie pentru că planul de reorganizare a fost implementat cu succes, fie pentru că nu s-a înscris la masa credală nici un creditor, adică în toate cazurile de închidere a procedurii care nu se soldează cu radierea debitorului persoană juridică, prescripția se reia imediat după închiderea procedurii sau a dosarului procedurii. Or, în condițiile în care termenul de prescripție extinctivă față de debitorul principal - SC C.I.T. SRL - ar fi început să curgă de la data de 17 august 2005 așa cum a susținut reclamanta, la data de 15 noiembrie 2005 prin deschiderea procedurii falimentului asupra SC C.I.T.

SRL acest termen a fost suspendat conform art. 36 din Legea nr. 85/2006. Astfel termenul de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii procedurii falimentului și nu este împlinit nici astăzi, întrucât, în cauză nu s-a închis procedura falimentului, nefiind nicio dovadă depusă la dosarul cauzei în acest sens. Cum recurenta s-a înscris la masa credală, cerere respinsă irevocabil de instanță și nu a acționat debitoarea pe calea dreptului comun, în mod legal s-a apreciat că sunt nerelevante împrejurările că în cauză la data deschiderii procedurii insolvenței nu era nicio acțiune promovată și nici nu se luase măsura executării silite de către creditoare.

Având în vedere că a operat suspendarea cursului prescripției și ținând cont că în cauză nu s-a făcut dovada închiderii procedurii de insolvență față de debitorul principal pentru a se putea considera ca fiind reluat cursul prescripției a obligației garantate, în mod corect s-a apreciat că ipoteca nu poate fi stinsă pe cale accesorie ca urmare a stingerii obligației garantate prin împlinirea termenului de prescripție. Este adevărat că suspendările în temeiul de drept menționate mai sus nu au efect asupra persoanelor care au garantat obligația principală, situație în care creditorul poate exercita în continuare acțiunea în realizarea garanțiilor în cadrul termenului de prescripție extinctivă al respectivelor garanții, care nu este suspendat, însă obiectul cauzei dedus judecății de față este stingerea ipotecii pe cale accesorie, ca urmare a pretinsei prescripții extinctive a obligației garantate.

Concluzionând termenul general de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii acestei proceduri și nu este împlinit nici în prezent atâta vreme cât nu s-a făcut dovada închiderii procedurii falimentului, înalta Curte constată că în mod corect a fost respins apelul reclamantei. Prin urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 94/Ap. din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.