ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1402/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului de față, din actele
și lucrările dosarului,
constată următoarele :
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 03 aprilie 2009
reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA,
radierea ipotecii și a interdicțiilor de înstrăinare înscrise în
C.F. nr. 3916 asupra nr. top 2421/2 - teren
grădină în suprafață de 5.558,4 mp,
ca urmare a prescrierii obligației
principale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că
sarcinile constituite asupra
imobilului menționat anterior s-au născut
ca urmare a încheierii unei convenții de credit la data de 30 august 2001 s-a
încheiat între pârâta SC B. SA, sucursala Brașov, și SC O.I.T. SRL, actualmente
SC C.I.T. SRL, contractul de credit nr. 11816.
Restituirea împrumutului a fost garantat prin
contractul de garanție
imobiliară nr. 3791 din 30 august 2001, cu
instituirea unei ipoteci de rang I și interdicția de înstrăinare și grevare a
bunului imobil - teren - grădină în
suprafață
de 5558,4 mp , înscris în C.F. nr. 23916 Brașov top nr. 2421/2.
Ipoteca,
ca și celelalte sarcini - interdicția de înstrăinare și de grevare - s-au stins
pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligație garantat prin
prescrierea obligației principale.
Astfel,
după cum s-a reținut în mod corect în cadrul sentinței civile nr. 4857 din 07 iunie
2006 a Judecătoriei Brașov - hotărâre rămasă irevocabilă prin pronunțarea
deciziei nr. 854/R din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov, ultima plată
efectuată de debitoarea SC C.I.T. SRL aferentă contractului de împrumut nr.
11816/2001 a fost făcută la data de 22 decembrie 2004, iar ultimul act de
executare a avut loc în data de 17 august 2005.
Prin urmare, termenul de prescripție de trei ani
a dreptului material la
acțiune al reclamantei a expirat la data de 17
august 2008 - raportul obligațional principal stingându-se ca efect al
prescripției extinctive, ceea ce a condus în mod direct la stingerea dreptului
de a cere executarea garanției.
Prin contractul de garanție imobiliară
autentificat sub nr. 3791 din
30 august 2001 de B.N.P. T.V., garantul SC
A. SRL a
consimțit la înscrierea unei
ipoteci în valoare de 191.300 lei pentru care
reclamanta a garantat
creditul în sumă de 170.000 lei vizând imobilul înscris în C.F. nr. 23916
Brașov cu nr. top 2421/2 teren - grădină în suprafață de 5558,4 mp.
Contractul
de credit bancar nr. 11816 din 30 august 2001 și contractul de garanție
imobiliară autentificat sub nr. 3791 din 30 august 2001 au fost învestite cu
formula executorie și au făcut obiectul dosarului execuțional nr. 005/NT/2005
al executorului bancar M.G., executare contestată de către SC A. SRL și
soluționată prin sentința civilă nr.
4857
din 07 iunie 2006 a Judecătoriei Brașov - hotărâre rămasă irevocabilă prin
pronunțarea deciziei nr. 854 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov.
Referitor la susținerea contestatorilor, că
dreptul la executare silită al pârâtei societăți bancare ar fi prescris
raportat la dispozițiile art. 3 și art. 6 din Decretul nr. 167/1958, având în
vedere faptul că ultima plată efectuată de
către debitoarea SC C.I.T.
SRL aferentă contractului de împrumut nr. 11816/2001 a fost făcută la data de
22 decembrie 2004, iar ultimul act
de
executare
silită
a avut loc la data de 17 august 2005, s-a
reținut că aceasta este
total eronată deoarece imobilul asupra căruia
pârâta societate bancară are
înscris un
drept de ipotecă până la concurența sumei de 191.300 lei RON
identificat în C.F. nr. 23916 Brașov cu număr
cadastral 2421/2 face obiect al
executării silite a D.G.F.P. Brașov
pentru
suma de 457.554 lei, sumă pentru care
D.G.F.P.
Brașov și-a înscris-o în cartea funciară.
Iar
pârâta societate bancară a formulat cerere de înscriere la masa
credală în cadrul executării silite a D.G.F.P.
Brașov, fapt pentru care dreptul la executare
silită
a creanței SC C.I.T.
SRL
nu era prescris.
În
conformitate cu încheierea din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, SC
C.I.T. SRL (fost SC O.T.I. SRL) s-a început procedura de reorganizare judiciară
și faliment conform Legii nr.
85/2006,
dosar nr. 314/F/2005 al Tribunalului Brașov, situație în care orice
acțiune
judiciară și extrajudiciară în vederea recuperării creanțelor asupra averii
debitoarei falite este suspendată de drept de la data deschiderii
procedurii de reorganizare judiciară și faliment,
conform art. 36 din Legea nr.
85/2006, așa încât, termenul de
prescripție este întrerupt conform art. 16 lit. b) și art. 17 alin. (2) din
Decretul nr. 167/1958.
Prin
sentința civilă nr. 1279/30 iunie 2009 Tribunalul Brașov s-a respins cererea
formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu
pârâta SC B. SRL ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtei de
acordare
a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
S-a reținut că pârâtă, în calitate de bancă, și
debitorul principal SC O.I.T. SRL
, în prezent SC C.I.T. SRL, în calitate
de împrumutat, a fost încheiat la data de 30 august 2001 contractul de credit
nr. 11.816 (filele 5-7 din dosarul Judecătoriei Brașov) pentru care s-a
încheiat și contractul de garanție imobiliară nr.
3.791 din 30 august 2001.
La data de 15 noiembrie 2005, prin încheierea
judecătorului - sindic pronunțată
în dosarul nr. 314/F/2004 al
Tribunalului Brașov, împotriva debitorului principal SC C.I.T. SRL, împrumutat
în contractul de credit de mai sus, a fost deschisă procedura falimentului
(fila 41 din dosarul Judecătoriei Brașov).
S-a constatat că, din înscrisurile depuse la
dosarul cauzei, nu rezultă
închiderea procedurii falimentului deschisă
împotriva debitorului principal,
sentința
civilă nr. 913/sind din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov
referindu-se
doar la respingerea contestației formulată de creditoarea SC B.P. SA
, pârâtă în litigiul de față, împotriva tabelului
definitiv al
creditoarei debitoarei SC C.I.T. SRL (filele 55- 57 din
dosarul Judecătoriei Brașov).
Instanța a reținut că, potrivit art. 1800 C. civ.
ipoteca se poate stinge
indirect pe cale accesorie, ca urmare a
stingerii raportului de obligație
garantat
și direct, pe cale principală, când se stinge numai ipoteca, raportul
principal
de obligație rămânând în vigoare.
S-a
apreciat că prescripția extinctivă nu este un mod de stingere a
obligației garantate, ci doar unul de
transformare al conținutului raportului
juridic, obligația garantată
devenind din perfectă, imperfectă, naturală, constatând că în speță nu este
îndeplinit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani aplicabil obligației
garantate.
Or,
în condițiile în care termenul de prescripție extinctivă față de debitorul
principal SC C.I.T. SRL ar fi început să curgă la data de 17 august 2005, așa
cum susține reclamanta, la data de 15 noiembrie 2005, prin
deschiderea procedurii falimentului SC C.I.T.
SRL, acest termen a
fost suspendat potrivit textelor de lege de mai sus.
Deși reclamanta nu a invocat în mod expres, în
temeiul art. 76 din Legea
nr.
85/2006 republicată, decăderea pârâtei creditoare SC B. SA din
dreptul de a-și realiza creanța împotriva
debitorului principal SC C.I.T. SRL
,
ulterior închiderii procedurii, în concluziile scrise, reclamanta a
arătat
că pârâta nu s-a înscris la masa credală în cadrul procedurii falimentului.
Instanța a reținut că acest aspect este irelevant
atâta vreme cât în speță
debitor principal aflat în procedura
falimentului este o societate cu
răspundere
limitată, iar decăderea de care vorbește art. 76 alin. (1) pct. 3 din Legea nr.
85/2006 republicată are în vedere debitorul persoană fizică sau membrii
societăților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare
și
nu debitorul persoană juridică, fapt subliniat în doctrină și jurisprudență:
în același sens fiind și dispozițiile art. 137
alin.
(1) din Legea nr. 85/2006
republicată, referitoare la descărcarea de
obligații ale debitorului persoană fizică ori a membrilor - asociaților cu
răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, după data închiderii
procedurii falimentului.
De altfel, chiar și în ipoteza la care face
trimitere alin. (1) al art. 137 din
Legea nr. 85/2006 republicată,
persoanele care au garantat obligația debitorului principal nu sunt descărcate
de propriile obligații, așa cum prevede alin. (2) al aceluiași articol.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A.
SRL, solicitând
schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii privind
radierea înscrierii ipotecare asupra bunului imobil teren grădină în suprafață
de 5.558,4 mp înscris în C.F. 23916 Brașov, arătând că:
-
instanța nu a interpretat corect art. 36 din
Legea nr. 85 /2006, în sensul
că la data deschiderii procedurii
insolvenței - 15 noiembrie 2005 - nu era formulată nicio acțiune judiciară sau
extrajudiciară și nu se luase nicio măsură de executare silită de către SC B.
SA.
- intimata a solicitat doar executarea
silită
a garanției aparținând SC A. SRL
,
cerere ce i s-a respins irevocabil de instanțe, iar conform art. 405
2
prescripția
nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost
respinsă anulată
perimată sau s-a renunțat la ea, iar faptul că pârâta nu a
efectuat niciun demers judiciar sau extrajudiciar
nu poate beneficia de art. 36
din Legea specială nr. 85/2006 referitoare
la întreruperea cursului prescripției.
-
în cauză nu operează suspendarea prescripției,
obligația principală de
plată născută în urma încheierii contractului de
împrumut nr. 1816/2001
aceasta s-a prescris
prin scurgerea termenului general de prescripție, ultima plată efectuată de
debitoare fiind făcută la data de 22 decembrie 2004, dată de la care
începe
sa curgă termenul de prescripție și nu la data de 17 august 2005 cum greșit a
apreciat prima instanță.
Prin
decizia nr. 94/Ap. din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă,
reținându-se în considerentele deciziei, în
esență, că termenul de 3 ani nu era
împlinit la data deschiderii
procedurii falimentului și nu este împlinit nici în prezent în condițiile în
care nu s-a făcut dovada închiderii acestei proceduri față de debitorul principal;
de altfel creditoarea s-a înscris la masa credală a debitoarei, însă declarația
sa de creanță a fost respinsă irevocabil, aceasta având posibilitatea de a
acționa debitoarea pe calea dreptului comun, iar
executarea silită a garanției respinsă irevocabil nu are relevanță în
raport de
obiectul cauzei dedus judecății care este stingerea ipotecii
pe cale accesorie.
Împotriva
deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs în
argumentarea căruia arată că au fost interpretate
greșit prevederile art. 36 din
Legea nr. 85/2005, în sensul că la data
deschiderii procedurii de insolventă nu era formulată nicio acțiune de către
reclamantă și nelegal a apreciat ca fiind nerelevantă, un asemenea raționament
ar duce la ipoteza recuperării creanțelor de la debitor de către toți
creditorii indiferent de atitudinea acestora, pasivă sau activă.
Consideră
că textul de lege evocat prevede clar că suspendarea efectelor prescripției nu
produce efecte față de creditorii pasivi, ci doar față
de cei care la momentul deschiderii procedurii insolvenței își arată
valabil
intenția de a-și recupera creanțele.
În opinia recurentei în cauză prescripția nu este
întreruptă atâta timp cât
pârâtei i-a fost respinsă irevocabil cererea
de executare silită a garanției conform art. 405 C. proc. civ., nebeneficiind
de întreruperea prescripției.
Mai
susține pârâta deși a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii
insolvenței nu s-a înscris la masa credală în termenul legal, declarația de
creanță fiindu-i respinsă irevocabil de către instanța de judecată.
In
consecință recurenta solicită admiterea recursului, modificarea
deciziei atacate în sensul radierii ipotecii prin
stingerea pe cale accesorie, ca
urmare a intervenirii prescripției în
ceea ce privește obligația principală asumată de către debitoare.
Recursul este nefondat.
In
mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză operează suspendarea
întreruperii prescripției prin deschiderea procedurii de insolvență prevăzută
de Legea nr. 85/2006, astfel că la data deschiderii acestei proceduri - 17
noiembrie 2007 - s-au suspendat toate acțiunile contra debitorului în dosarul
nr. 314 /2004.
Deschiderea
procedurii suspendă cursul prescripției în acțiunile în
realizarea creanțelor împotriva debitorului, ipoteză care nu întrerupe
cursul
prescripției, ceea ce înseamnă că dacă suspendarea a încetat
cursul prescripției se reia, fără să se ia în calculul prescripției perioada de
suspendare.
Dacă
procedura se închide fie pentru că hotărârea de deschidere a procedurii a fost
desființată sau invalidată în opoziție, sau în recurs, fie pentru că planul de
reorganizare a fost implementat cu succes, fie pentru că nu s-a înscris la masa
credală nici un creditor, adică în toate cazurile de
închidere a procedurii care nu se soldează cu radierea debitorului
persoană
juridică, prescripția se reia imediat după închiderea
procedurii sau a dosarului procedurii.
Or,
în condițiile în care termenul de prescripție extinctivă față de debitorul
principal - SC C.I.T. SRL - ar fi început să curgă de la
data de 17 august 2005 așa cum a susținut
reclamanta, la data de 15 noiembrie 2005 prin
deschiderea procedurii falimentului asupra SC C.I.T. SRL acest
termen
a fost suspendat conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel termenul de 3 ani nu era împlinit la data
deschiderii procedurii falimentului și nu este împlinit nici astăzi, întrucât,
în cauză nu s-a închis
procedura falimentului, nefiind nicio dovadă
depusă la dosarul cauzei în acest sens.
Cum recurenta s-a înscris la masa credală, cerere
respinsă irevocabil de
instanță și nu a acționat debitoarea pe calea
dreptului comun, în mod legal s-a apreciat că sunt nerelevante împrejurările că
în cauză la data deschiderii procedurii insolvenței nu era nicio acțiune
promovată și nici nu se luase măsura executării silite de către creditoare.
Având în vedere că a operat suspendarea cursului
prescripției și ținând
cont că în cauză nu s-a făcut dovada închiderii
procedurii de insolvență față de debitorul principal pentru a se putea
considera ca fiind reluat cursul prescripției a obligației garantate, în mod
corect s-a apreciat că ipoteca nu
poate fi
stinsă pe cale accesorie ca urmare a stingerii obligației garantate prin
împlinirea
termenului de prescripție.
Este adevărat că suspendările în temeiul de drept
menționate mai sus nu
au efect
asupra persoanelor care au garantat obligația principală, situație în
care
creditorul poate exercita în continuare acțiunea în realizarea garanțiilor în
cadrul termenului de prescripție extinctivă al respectivelor garanții, care nu
este suspendat, însă obiectul cauzei dedus judecății de față este stingerea
ipotecii pe cale accesorie, ca urmare a pretinsei prescripții extinctive a
obligației garantate.
Concluzionând
termenul general de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data deschiderii
acestei proceduri și nu este împlinit nici în prezent atâta
vreme cât nu s-a făcut dovada închiderii
procedurii falimentului, înalta Curte
constată că în mod corect a fost
respins apelul reclamantei.
Prin
urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să
respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta
SC A. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 94/Ap. din 15 octombrie 2009 a Curții
de Apel Brașov, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 aprilie 2010.