ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6781/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6781/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 176/ S din 31 mai 2010 Tribunalul Brașov a admis în parte

acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC M.M. SRL Câmpulung, în

contradictoriu cu pârâtele SC S.I. SRL Brașov, A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov, D.G.F.P.

- A.F.P. Brașov și B.R.D. - Sucursala Brașov; a constatat că debitul pârâtei SC

S.I. SRL în favoarea D.G.F.P. Brașov s-a diminuat la suma de 19.241,69 RON; a

dispus restrângerea ipotecii legale intabulate în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. Brașov

asupra imobilului proprietatea SC S.I. SRL, înscris în C.F. cu nr. inițial

10072 Brașov, nr. top. 2107/2, 2106/2/2 - teren în suprafață de 6710 mp, prin

conversie devenită C.F. 104.622 Brașov, imobil trecut ulterior în C.F. 103.236

Brașov la A+l, sarcina înscrisă în această ultimă carte funciară la CI, de la

sumele de 28.409.491.867 lei debit, 15.373.545.763 lei dobânda și 2.000.552.803

lei penalități la suma de 19.241,69 RON ; a respins pretențiile formulate în

contradictoriu cu pârâta B.R.D. privind radierea ipotecii intabulate în

favoarea acesteia asupra aceluiași imobil menționat anterior ca fiind rămase

fără obiect; a obligat pârâtele SC S.I. SRL Brașov, A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov,

D.G.F.P. - A.F.P. Brașov la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Tribunalul Brașov a reținut că reclamanta este creditoarea pârâtei SC S.I. SRL

Brașov cu suma de 1968.600 euro, astfel cum s-a stabilit prin sentința

comercială nr. 389/2007 a Tribunalului Comercial Argeș, devenită irevocabilă

prin respingerea acțiunii în anulare promovată.

Prin încheierea de carte funciară a

Judecătoriei Brașov s-a intabulat, în favoarea D.G.F.P. –A.F.P. Brașov, dreptul

de ipotecă legală asupra imobilului înscris în C.F. 10072 Brașovfdevenită prin

conversie C.F. 103236), sub nr. de ordine A4-5, nr. top. 2107/2, 2106/2/2,

reprezentând teren în suprafață de 6710 mp (proprietatea pârâtei SC S.I. SRL

Brașov),pentru sumele de 28.409.491.867 Rol(debit), 15.373.545.763 lei

(dobânzi) și 2.000.552.803 lei (penalități de întârziere), precum și dreptul de

ipotecă legală asupra imobilului înscris în C.F. 20536 Brașov (devenită prin

conversie C.F. 105622) sub nr. de ordine A+l, nr. top. 7476/2/6/5, 7476/2/5/5,

7476/2/23/3, 7476/2/22/5/2, reprezentând casă și teren în suprafață de 380 mp.

Conform actului de carte funciară

depus la dosar, ipotecile s-au intabulat în baza procesului-verbal de sechestru

nr. 21 din 02 februarie 2004 emis în Dosarul de executare nr. 643/2004, titlul

executoriu fiind reprezentat de procesul-verbal din 26 ianuarie 2004 ce vizează

neplata unor sume datorate cu tidul de impozit pe profit și impozit pe

dividende.

Întrucât la cererea A.F.P. Brașov,

prin încheierea nr. 7762 din 02 februarie 2010 a O.C.P.I. Brașov s-a dispus

radierea celei de-a doua ipoteci, reclamanta a renunțat la pretențiile formulate

în legătură cu acest imobil(casă și teren în suprafață de 380 mp).

S-a constatat, de asemenea, că asupra

imobilului înscris în C.F. 10072 Brașov (nr. 103236 Brașov), sub nr. de ordine

A+5, nr. top.2107/2, 2106/2/2 - teren în suprafață de 6710 mp s-au intabulat în

anul 2003 în favoarea B.R.D. Brașov mai multe ipoteci de rang I, II, III și IV.

Potrivit adresei din 06 martie 2008 a

B.R.D. Brașov, s-a dispus radierea tuturor ipotecilor instituite în favoarea

acestei unități în baza proces ului-verbal de încetare a executării silite,

reclamanta arătând în concluziile scrise depuse în dosarul Judecătoriei că

ipotecile înscrise în favoarea B.R.D. Brașov au fost radiate, motiv pentru care

instanța de fond a respins pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta B.R.D.

Brașov ca fiind rămase fără obiect.

Tribunalul a mai reținut că prin

sentința nr. 60/ F din 16 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, devenită

irevocabilă prin respingerea recursului promovat, s-a dispus anularea Deciziei nr.

4 din 14 ianuarie 2004 emisă de către M.F.P. – A.N.A.F. - Direcția Generala de

Soluționare a Contestațiilor și procesul-verbal din 12 decembrie 2003 întocmit

de către M.F.P. – D.C.F. Brașov cu privire la suma de 28.382.908.521 lei,

precum și pretențiile cu privire la suma de 192.416.966 lei.

Din cuprinsul hotărârii judecătorești

s-a reținut că la data controlului efectuat de către D.C.F., totalul datoriei

SC S.I. SRL Brașov către bugetul statului este de 8.261.709.666 lei, din care

s-a achitat suma de 8.069.292.700 lei, rămânând de achitat suma de 192.416.966

lei.

S-a constatat de asemenea că în speța

respectivă este vorba despre un alt titlu executoriu decât cel în baza căruia

s-a înscris ipoteca legală asupra imobilului, respectiv, prin sentința arătată

s-a dispus anularea altor acte de control, și anume, Decizia nr. 4 din 14

ianuarie 2004 emisă de către M.F.P. - A.N.A.F. - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor și procesul-verbal din 12 decembrie 2003 întocmit

de către M.F.P. - Direcția Controlului Fiscal Brașov.

În consecință, prima instanță a

reținut că apărările reclamantei întemeiate pe sentința menționată nu pot fi

reținute, întrucât acestea au vizat o altă datorie a pârâtei SC S.I. SRL Brașov

către bugetul de stat, și nu cea pentru garantarea căreia s-a intabulat dreptul

de ipotecă legală.

Cu toate acestea, pentru a determina

în cursul soluționării procesului, cuantumul datoriei pe care SC S.I. SRL

Brașov o mai are față de bugetul de stat, s-au emis în acest sens adrese către

D.G.F.P. Brașov, respectiv, A.F.P. Brașov, comunicându-se instanței că aceasta

nu mai figurează la data de 15 martie 2010 cu obligații la bugetul general

consolidat.

De asemenea, prin adresa din 09

aprilie 2010 a A.F.P. Brașov s-a comunicat instanței că s-a procedat la

radierea ipotecii legale înscrise asupra imobilului din C.F. 10072 Brașov, de

sub nr. de ordine A+5, nr. top.2107/2, 2106/2/2-teren in suprafața de 6710 mp.

S-a constatat însă că prin încheierea

de carte funciară din 01 februarie 2010 s-a dispus radierea dreptului de

ipotecă legală și interdicția de înstrăinare de sub C4, care vizează însă un

alt imobil, respectiv cel cu nr. top.2107/1/2,2106/1/2 înscris în C.F. 102875

Brașov provenită din conversia C.F. 10072 Brașov.

De altfel, și din conținutul

extrasului C.F. 103236 Brașov (provenită din conversia C.F. 10072 Brașov) și

datat 23 aprilie 2010, se constată că ipoteca legală înscrisă în favoarea D.G.F.P.

– A.F.P. Brașov asupra imobilului cu nr. top. 2107/2, 2106/2/2 nu a fost

radiată, fiind în continuare menționată sub CI.

Instanța a reținut însă că din

cuprinsul adresei A.F.P. Brașov rezultă că la data de 15 martie 2010, pârâta SC

S.I. SRL Brașov nu mai avea nicio datorie față de bugetul general consolidat,

motiv pentru care s-a constatat, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă,

că debitul acesteia s-a diminuat la 19.241,69 RON și, în consecință, s-a

restrâns la această limită și ipoteca legală înscrisă asupra imobilului

menționat.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov și A.F.P. a municipiului Brașov.

Pârâta D.G.F.P. Brașov, în

reprezentarea M.F.P. a arătat că nu are calitatea de organ teritorial fiscal al

debitorului SC S.I. SRL și a obligării sale la plata cheltuielilor de judecată,

în sarcina sa neexistând nici o culpă procesuală.

Pârâta A.F.P. Brașov a arătat, prin

prisma încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce

reclamanta nu a cerut, având în vedere renunțarea la judecată numai pentru

petitul 2 nu și la petitul 1, respectiv, nu s-a pronunțat cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii privind radierea ipotecilor, a încălcat

dispozițiile privitoare la comunicarea actelor de procedură prin necomunicarea

înscrisului de la fila 88 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de

judecată fără a exista o culpă procesuală din partea acesteia care nu s-a opus

niciodată la admiterea acțiunii.

Prin Decizia civilă nr. 141/ Ap din 19

octombrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondate

apelurile, reținând că din cuprinsul cărții funciare nr. 103236, provenită din

conversia de pe hârtie a C.F. nr. 10072, aflată la fila 88 dosar fond, rezultă

că D.G.F.P., împreună cu A.F.P. Brașov sunt înscrise la Foaia Cpct. 1 ca

beneficiare ale ipotecii legale în valoare de 28.409.867 lei, situație față de

care chemarea sa în judecată în vederea restrângerii ipotecii este obligatorie,

având, deci, calitate procesuală pasivă. In acest sens, instanța de apel a

reținut că modalitatea în care, din punct de vedere al codului fiscal se

urmăresc și se repartizează teritorial, între unitățile fiscale urmărirea și

plata debitelor este indiferentă din punct de vedere procesual, atâta timp cât

această recurentă este trecută la foaia C de sarcini cu constituirea în

favoarea sa a ipotecii legale.

Cheltuielile de judecată au fost

acordate corect de către prima instanță, în întâmpinarea depusă de această

pârâtă ca și pe parcursul procesului susținerile sale fiind de respingere a

cererii întrucât ipotecile legale sunt corect aplicate și nu pot fi restrânse,

această poziție a sa fiind de opoziție la admiterea acțiunii astfel încât sun

incidente în cauză dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâta apelantă fiind

căzută în pretenții.

Referitor la apelul pârâtei A.F.P.

Brașov, instanța de apel a reținut că, deși în încheierea din data de 15

aprilie 2010 s-a consemnat că pârâta a renunțat la petitul 1 și 2 din acțiune,

prin încheierea din data de 13 mai 2010 s-a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în această încheiere,în sensul că s-a renunțat numai la petitul 2.

Instanța de apel a mai reținut că în

considerentele hotărârii sunt dezlegate problemele de drept supuse judecății în

petitul 1, referirea la încheierea din data de 15 aprilie 2010 făcându-se numai

pentru a reflecta cele petrecute pe parcursul derulării procesului, condiții în

care nu se poate susține că instanța s-a pronunțat asupra a ceva ce nu s-a

cerut.

Legat de excepția inadmisibilității

acțiunii, instanța nu a omis să se pronunțe asupra sa ci, conform încheierii

din data de 27 mai 2009 (fila 111 dosar judecătorie), a unit-o cu fondul, având

în vedere că aceasta necesita administrarea de probatorii și nu putea fi

soluționată decât odată cu concluziile asupra fondului, prilej cu care instanța

a constatat că acțiunea este admisibilă, așa încât în mod implicit a respins

această excepție.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

privind comunicarea actelor de procedură, instanța de apel a constatat că nu

este vorba de un act de procedură, ci de un înscris folosit ca probă în dosar,

înscris despre care apelanta avea cunoștință așa cum rezultă fără dubiu din

adresa din 09 aprilie 2010 emisă de către aceasta (fila 63), prin care se face

referire la numerele topografice aflate în discuție. Faptul că numărul de carte

funciară nu mai concordă cel actual cu cel aflat pe hârtie nu este relevant din

punct de vedere al faptului cunoașterii înscrisului. De altfel înscrisul aflat

la fila 88 este doar o copie actualizată a cărții funciare el fiind depus și

anterior în cursul procesului.

În ceea ce privește obligarea la plata

cheltuielilor de judecată prima instanță a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta apelantă opunându-se admiterii

acțiunii,prin invocarea chiar a inadmisibilității sale, așa încât, prin soluția

pronunțată s-a constatat că aceasta a căzut în pretenții.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâtele A.F.P. Brașov și D.G.F.P. Brașov.

Recursul pârâtei A.F.P. Brașov a vizat

următoarele critici:

Lin mod greșit a fost respinsă

excepția inadmisibilității acțiunii, atâta timp cât în cauză sunt incidente

dispozițiile C. proc. fisc., derogatoriu de la dreptul comun, în conformitate

cu care organul fiscal A.F.P. Brașov a procedat, în mod legal, atât la luarea măsurilor

de executare silită, cât și la ridicarea ipotecilor instituite, care s-a

efectuat în mod benevol, imediat ce Înalta Curte de Casație și Justiție a

soluționat litigiul existent între D.G.F.P. Brașov și SC S.I. SRL, având ca

obiect acțiune în contencios administrativ (Dosar nr. 10565/1/2008), prin

transmiterea, de către această pârâtă, către biroul de carte funciară, a

adresei din 29 ianuarie 2010, prin care solicita radierea tuturor ipotecilor

din C.F. 10072 precum și radierea dreptului de ipotecă din poziția C4, C6 din C.F.

102875 (provenită din conversia pe hârtie a C.F. 10072).

În acest sens arată că obligația de

ridicare a ipotecii instituită de creditorul fiscal incumbă în mod exclusiv

acestuia din urmă, astfel încât acțiunea are un vădit caracter inadmisibil.

Il. În mod greșit a fost obligată

pârâta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât opoziția la pretențiile

reclamantei s-a manifestat doar prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei,

justificată la acel moment de existența, pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a litigiului de contencios administrativ anterior menționat, în care

debitoarea SC S.I. SRL figura încă cu creanțe bugetare restante.

Ulterior soluționării respectivului

litigiu, A.F.P. Brașov a adus la cunoștința instanței de judecată că nu mai

subzistă obligațiile fiscale ale societății, dar cu toate acestea instanța de

fond a apreciat că îndeplinirea obligațiilor de către organul fiscal echivalează

cu opunerea la radiere și, implicit, cu stabilirea culpei procesuale.

III. Hotărârea instanței de fond

conține motive contradictorii, în sensul că, deși pârâta a învederat că

debitoarea SC S.I. SRL nu mai figurează cu debite, admite acțiunea reclamantei

și menționează în dispozitiv că debitul pârâtei SC S.I. SRL în favoarea D.G.F.P.

Brașov s-a diminuat la suma de 19.241,69 lei.

Recursul pârâtei D.G.F.P. Brasop a vizat

următoarele critici:

I. Instanța de apel nu a observat că

motivele de apel vizau faptul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepției

lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P., motivată pe faptul că această

instituție nu are calitatea de organ fiscal al debitoarei SC S.I. SRL, nu a întocmit

procesele-verbale de sechestru asupra bunurilor imobile și nu le-a înscris în

cartea funciară a debitorului.

În acest sens, arată că nici instanța

de fond și nici cea de apel nu au observat că ipotecile instituite asupra

bunurilor imobile ale SC S.I. SRL au avut la bază procesele-verbale întocmite de

către pârâta A.F.P. Brașov, astfel încât numai aceasta din urmă avea

posibilitatea de a le restrânge, aspect confirmat de adresa din 02 februarie 2010

cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 20536 Brașov.

Mai arată că evidența pe plătitor a

pârâtei SC S.I. SRL intră în competența A.F.P. Brașov, instituție care poate

opera orice modificare a cuantumului obligațiilor de plată datorate față de

bugetul de stat, indiferent dacă este vorba de o plată benevolă, o stingere de

obligații prin procedurile instituite de O.G. nr. 92/2003 sau prin operarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Toate raporturile juridice cu privire

la obiectul cauzei s-au purtat între reclamantă, debitorul-pârât SC S.I. SRL și

A.F.P. Brașov, iar pârâta D.G.F.P. Brașov a depus la dosarul cauzei înscrisuri

din care rezulta că SC Saci International nu figurează cu obligații restante la

bugetul general consolidat, situație față de care, chiar dacă s-a trecut peste

excepția invocată, acțiunea trebuia respinsă față de această pârâtă.

IlI. În mod greșit s-a dispus

obligarea la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată, alături de

celelalte pârâte, poziția sa procesuală nefiind de natură a înlătura

solicitările reclamantei, întrucât nu se află în raporturi juridice de drept

fiscal cu aceasta, poziția sa în proces fiind justificată doar pentru

opozabilitate, iar simpla calitate de pârât neputând atrage culpa procesuală și

incidența dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Pe de altă parte, instanța de apel nu

a stabilit, o obligație distinctă, pentru fiecare pârât, cu referire la

cheltuielile de judecată.

Recursurile sunt fondate, urmând a fi

admise, pentru următoarele considerente comune:

Obligația instanței de a-și motiva

hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 C. proc.

civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de

fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților

și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în

ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de

însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri

judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și

întemeiat pe considerente de drept.

Motivarea trebuie să fie de o manieră

care să corespundă imperativelor logicii, să nu fie contradictorie și

dubitativă, întrucât trebuie să ofere părților și instanțelor de control

judiciar o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora

s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

În cauză, motivarea deciziei curții de

apel nu răspunde acestor exigențe legale, deoarece nu examinează efectiv

apărările și susținerile părților, confirmând, în termeni generali, situația de

fapt și dezlegarea în drept statuată de prima instanță.

Încălcând principiul rolului activ,

potrivit căruia „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", precum și principiul

efectului devolutiv al acestei căi de atac, în virtutea căruia în fața

judecătorului superior se devoluează întreaga cauză, cu întreg complexul de

chestiuni de fapt și de drept ce-i aparțin, instanța de apel a răspuns doar

parțial la criticile formulate prin intermediul motivelor de apel, limitându-se

la a „achiesa" la raționamentele primei instanțe, situație ce echivalează

cu o necercetare a fondului.

Astfel, instanța de apel nu a analizat

contradictorialitatea considerentelor hotărârii instanței de fond care, deși

constată că pârâta SC S.I. SRL nu are debite restante la bugetul de stat, dispune

restrângerea ipotecii legale intabulate în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. Brașov

asupra imobilului înscris în C.F. cu nr. inițial 10072 Brașov, nr. top 2107/2,

2106/2/2-teren în suprafață de 6710 mp, imobil trecut ulterior în C.F. 103.236

Brașov la A+l de'la sumele de 28.409.491.867 lei-debit, 15.373.545.763 lei-dobândă

și 2.000.552.803 lei-penalități, la suma de 19.241,69 RON.

Pe parcursul soluționării cauzei, în

urma diferitelor adrese emise de diverse organe fiscale, s-au obținut

informații contradictorii în ceea ce privește existența sau inexistența unui

debit al SC S.I. SRL către bugetul de stat, în sensul că unele dintre aceste

adrese au confirmat radierea ipotecii legale înscrise asupra imobilului

aparținând acestei societăți, iar altele au infirmat-o, nefiind stabilit în mod

cert un aspect esențial în rezolvarea pricinii, și anume, dacă pârâta

menționată are sau nu debite restante și în ce sume constau acestea.

Pe de altă parte, deși instanța de

fond reține că din sentința civilă nr. 60/F din 16 martie 2006 a Curții de Apel

Brașov rezultă că pârâta SC S.I. SRL are de achitat o restanță de 192.416.966

lei, constată că acest debit provine dintr-un alt titlu executoriu decât cel în

baza căruia s-a înscris ipoteca legală asupra imobilului, însă nu face nici un

demers în lămurirea acestei situații.

Prin raportare la această sentință,

rezultă o serie de inadvertențe cu privire la posibilul debit al pârâtei

arătate, respectiv, deși există procesul-verbal de sechestru din 02 februarie 2004

prin care s-au intabulat ipotecile în discuție, corespunzător unui titlu

executoriu reprezentat de procesul-verbal din 26 ianuarie 2004 referitor la

neplata unor sume datorate cu titlu de impozit pe profit și impozit pe

dividende (28.409.491.867-debit, 15.373.545.763-dobânzi, 2.000.552.803-penalități),

hotărârea invocată anulează decizia nr. 4/14 ianuarie 2004 a M.F.P. – A.N.A.F.

– D.G.S.C. și procesul-verbal din 12 decembrie 2003 întocmit de către M.F.P. - D.C.F.

Brașov cu privire la sumade 28.382.908.521 lei, rămânând un debit de

192.416.966 lei.

În această situație nu reiese dacă

această restanță mai există ca atare, iar dacă există, care este proveniența

ei, ce titlu executoriu a stat la baza sa, dacă a fost achitată sau nu, cât s-a

executat și când s-a executat, aspecte esențiale în pronunțarea unei soluții

temeinice și legale în rezolvarea pricinii.

Instanța de fond mai reține că din

cuprinsul unei adrese emisă de A.F.P. Brașov rezultă că la data de 15 martie 2010

SC S.I. SRL nu mai avea nici o datorie către bugetul de stat consolidat și, cu

toate acestea, constată diminuarea debitului datorat la suma de 19.241,69 RON,

afirmații ce se contrazic în mod flagrant, întrucât o datorie inexistentă nu se

poate micșora.

De asemenea, instanța de fond se

raportează la existența unor posibile datorii către stat la data de 15 martie 2010,

fără a lua în considerare că prin întâmpinarea formulată cu prilejul

introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei Constanța, pârâta D.G.F.P. Brașov a

indicat că pârâta SC S.I. SRL avea un debit restant de mai multe milioane și că

existau mai multe acte de control prin care se stabiliseră în sarcina acesteia

obligații fiscale și fără a stabili care erau debitele acestei societăți la

data introducerii acțiunii.

Față de cele arătate, în rejudecare,

instanța va stabili ce debite existau în sarcina pârâtei SC S.I. SRL la data

introducerii acțiunii, va proceda la analiza ridurilor executorii pentru a

stabili care este titlul executoriu ce stă la baza acestui debit, și va

administra toate probatoriile necesare pentru a stabili dacă debitul arătat mai

subzistă în prezent, în ce cuantum exact, dacă s-a procedat la executarea

acestei datorii, dacă achitarea a fost parțială sau totală, momentul la care

s-a realizat executarea, precum și actele ce au stat la baza tuturor acestor

operațiuni.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 312 alin. (1) și (4) C. proc. civ., având în vedere incompleta lămurire a

situației de fapt, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile

pronunțate în cauză și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarat de pârâții

M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Brașov și A.F.P. Brașov împotriva Deciziei nr. 141/

Ap din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și sentința nr.

176 din 31 mai 2010 a Tribunalului Brașov, secția civilă și trimite cauza spre

rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 octombrie 2011.