ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3039/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3039/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 540/C/14 aprilie

2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta Comuna S. prin Primar, în

contradictoriu cu pârâtele SC S.C.G. SRL, A.F., SC S.I. SRL, Ț.M. și E.E. și, în

consecință: s-a constatat nulitatea absolută a actului constitutiv al SC S.I.

SRL autentificat din 20 martie 2008 la B.N.P. D.E.A.; s-a constatat nulitatea absolută

a hotărârii asociatului unic A.F. al SC S.C.G. SRL privind participarea la capitalul

social al SC S.I. SRL, prin aport în natură constând în imobile menționate în acest

act, respectiv imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+1 compus din teren și construcții,

rețele și căi de transport în suprafață totală de 53.967,30 mp, imobilul înscris

în CF a Comunei S. la A+2 compus din teren și construcție centrală termică în suprafață

totală de 10.537,70 mp, și imobilul înscris în CF a comunei S. la A+3 compus din

teren și construcții, rețele și căi de transport în suprafață totală de 61.286,50

mp; s-a dispus radierea SC S.I. SRL din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul

Brașov; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 30 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul Brașov a reținut că, prin hotărârea asociatului unic al SC

S.C.G. SRL, A.F. s-a decis înființarea societății pârâte SC S.I. SRL, având ca asociați

SC S.C.G. SRL și pârâtele Ț.M. și E.E.

În temeiul aceleiași hotărâri

s-a stabilit că aportul asociatului SC S.C.G. SRL la capitalul social al SC

S.I. SRL este de 99,68 % constând în aportul în natură a imobilelor terenuri și

construcții înscrise în CF, în suprafață totală de 125.790,78 mp.

După cum rezultă din actul

de constituire a SC S.I. SRL, imobilele care au fost aduse ca aport în natură la

constituirea societății de către asociatul SC S.C.G. sunt înscrise în CF a Comunei

S., iar reclamanta invocă și dovedește că are împotriva acestei pârâte o serie de

creanțe fiscale.

Tribunalul a reținut că

aportul în natură a imobilelor nu a urmărit altceva decât fraudarea creditorilor

SC S.C.G. SRL și a obligațiilor fiscale pe care această societate la înregistra

la bugetul local.

Neregularitatea constatată

nu poate fi înlăturată în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 48 din Legea

nr. 31/1990, întrucât sancțiunea stipulată de prevederile art. 259 alin. (6

1

)

din Legea nr. 571/2003 este cea a nulității absolute, de drept a actului de înstrăinare

încheiat în asemenea condiții.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel pârâții SC S.C.G. SRL, A.F., Ț.M., E.E. și SC U.U.R.B. SRL (succesoare

a SC S.I. SRL) aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 110/Ap

din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială a fost admisă excepția

lipsei capacității de folosință a SC S.C.G. SRL; a fost anulat apelul declarat de

pârâta SC S.C.G. SRL; au fost admise în parte apelurile declarate de pârâții A.F.,

Ț.M., E.E. și SC U.U.R.B. SRL și a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul

că; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Comuna S. prin Primar

în contradictoriu cu pârâții A.F., Ț.M., E.E. și SC U.U.R.B. SRL (fostă SC S.I.

SRL) și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a actului constitutiv

al SC S.I. SRL, autentificat din 20 martie 2008 la B.N.P. D.E.A., în ceea ce privește

participarea la capitalul social al SC S.I. SRL, prin aport în natură constând în

imobilele menționate în sus amintitul act, respectiv imobilul înscris în CF a Comunei

S. la A+1 compus din teren și construcții, rețele și căi de transport în suprafață

totală de 53.967,30 mp; imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+2 compus din teren

și construcție centrală termică în suprafață totală de 10.537,70 și imobilul înscris

în CF a Comunei S. la A+3 compus din teren și construcții, rețele și căi de transport

în suprafață totală de 61.286,50 mp; a fost respinsă cererea privind constatarea

nulității absolute a hotărârii asociatului unic A.F. al SC S.C.G. SRL privind participarea

la capitalul social al societății SC S.I. SRL, prin aport în natură și cea privind

radierea SC S.I. SRL din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov; au

fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 15 RON cheltuieli de judecată;

a fost anulată acțiunea formulată de reclamanta Comuna S. prin Primar, în contradictoriu

cu pârâta SC S.C.G. SRL; a fost obligată intimata Comuna S. prin Primar să plătească

apelanților A.F., Ț.M., E.E. și SC U.U.R.B. SRL (fostă SC S.I. SRL) suma de 15,3

RON cheltuieli de judecată în apel.

În fundamentarea acestei

decizii s-a reținut că actul constitutiv al SC S.I. SRL nu poate fi asimilat în

integralitatea sa cu un act translativ de proprietate și care să poată fi anulat

prin aplicarea art. 259 alin. (6

1

) C. fisc., deoarece efectul translativ

de proprietate al actului constitutiv este limitat la clauza contractuală prevăzută

de art. 6 pct. 1 din actul constitutiv, față de dispozițiile art. 5 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990.

Întrucât nulitatea absolută

constatată este întemeiată pe art. 259 alin. (6

1

) C. fisc., ca fiind

invocată, după înmatricularea societății în registrul comerțului, nulitatea este

izolată doar la raportul juridic astfel viciat (aportul în natură ca act translativ

de proprietate) neputând produce nulitatea societății, pentru că s-ar încălca normele

imperative ale art. 56 din Legea societăților comerciale.

În speță, chiar constatându-se

nulitatea absolută parțială a actului constitutiv relativ la aportul în natură al

SC S.I. SRL nu poate fi constatată nulitatea societății comerciale, respectiv dizolvarea

și lichidarea cu consecința radierii conform art. 237 din Legea nr. 31/1990. Aceasta

întrucât pe de o parte s-ar încălca normele art. 56 din Legea nr. 31/1990, iar pe

de altă parte încă de la înființare, SC S.I. SRL putea ființa legal doar cu aportul

în numerar de 20.000 RON.

Împotriva acestei decizii

a formulat recurs în termen legal SC U.U.R.B. SRL (fostă SC S.I. SRL), solicitând

în principal, în temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C. proc. civ. raportat

la art. 304 pct. 9 și 5 C. proc. civ. anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de fond, Tribunalul Brașov și, în subsidiar, în temeiul

art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9, modificarea

în parte a hotărârii recurate și în consecință, respingerea în tot a acțiunii formulate

de Comuna S. prin Primar.

În motivarea recursului

se arată că procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu

a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Instanța de fond nu a

cercetat fondul cauzei întrucât a dispus nulitatea unui act, deși acel act nu se

afla la dosarul cauzei.

Constatarea nulității

absolute a actului dedus judecății nu poate fi făcută în condițiile în care una

dintre părțile acestuia nu mai are capacitatea de folosință.

Desființarea unui act

presupune repunerea părților în situația anterioară încheierii lui, ori, dată fiind

dispariția SC S.C.G. SRL, acest lucru este imposibil.

Obligațiile fiscale a

căror neplată ar atrage nulitatea actului de înstrăinare erau în litigiu.

Așa–zisele datorii convenite

bugetului local al unității administrativ – teritoriale unde este amplasat terenul,

pretinse de către reclamantă că nu erau plătite la data aportului la capitalul social,

făceau obiectul unui litigiu, respectiv Dosarul civil nr. 16042/197/2007 al Judecătoriei

Brașov – contestație la executare.

Așa fiind, sunt îndeplinite

condițiile de excepție prevăzute de art. 259 alin. (6

1

) C. fisc. potrivit

cărora înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege,

poate fi efectuată chiar dacă titularul dreptului de proprietate asupra terenului

respectiv nu are stinse orice creanțe fiscale locale, pentru că obligațiile fiscale

se aflau în litigiu, la data încheierii actului constitutiv atacat.

Au formulat recurs și

pârâții E.E., A.F. și Ț.M. invocând exact aceleași motive ca SC U.U.R.B. SRL Brașov.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte consideră că acestea

sunt nefondate și urmează a le respinge pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica

referitoare la nelegala citare a SC S.I. SRL pentru termenul din 31 martie 2010.

Aceasta nu poate fi primită întrucât pentru termenul la care au avut loc dezbaterile,

SC S.I. SRL a fost legal citată prin afișare la ușa instanței prin administrator

Ț.M.. La apelul nominal s-a prezentat avocatul C.A. pentru pârâta Ț.M., care în

calitate de administrator al SC S.I. SRL reprezintă interesele acestei societăți.

Ca urmare, societatea a fost legal citată, procedura de chemare a părții pentru

ziua când s-a judecat pricina fiind îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Așa

fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia recurenta SC S.I. SRL nu a avut

posibilitatea de a-și face apărările în cauză.

Nu s-au încălcat dispozițiile

art. 85 și respectiv 107 C. proc. civ., nefiind aplicabile în speță dispozițiile

art. 107 C. proc. civ.

În privința susținerii

recurenților referitoare la faptul că desființarea unui act presupune repunerea

părților în situația anterioară încheierii lui și dată fiind dispariția SC

S.C.G. SRL, acest lucru este imposibil, este de reținut faptul că hotărârea privind

efectuarea concomitentă a dizolvării și lichidării acestei societăți, repartizarea

și lichidarea patrimoniului societății, stingerea pasivului și regularizarea lui,

această decizie a fost luată la 15 martie 2010 de către recurentul A.F. în calitate

de asociat unic și administrator al SC S.C.G. SRL Brașov.

Nu poate fi primită susținerea

potrivit căreia nu se poate constata nulitatea absolută a actului dedus judecății

întrucât SC S.C.G. SRL a fost radiată, urmare a deciziei de dizolvare și lichidare,

decizie luată, astfel cum s-a arătat, de asociatul unic și administratorul acesteia,

care este recurentul A.F. și care, în această calitate se prevalează de lipsa capacității

de folosință a SC S.C.G. SRL.

Recurenții susțin că instanța

de fond nu a cercetat fondul cauzei și au fost privați de un grad de jurisdicție,

întrucât la dosarul cauzei au fost depuse doar trei pagini din actul constitutiv

al SC S.I. SRL, iar acesta în realitate cuprinde 15 pagini. Nu poate fi primită

această critică întrucât în dosarul de apel a fost depus în integralitatea sa actul

constitutiv al societății, iar pe de altă parte, relevant pentru soluționarea pricinii

era aportul în natură adus la capitalul social de către SC S.C.G. SRL, iar această

dispoziție din cuprinsul actului constitutiv este la dosarul de fond al cauzei.

Ca atare, instanța de

fond a analizat fondul cauzei și părțile nu au fost private de un grad de jurisdicție,

cu atât mai mult cu cât apelul este o cale devolutivă de atac și în cadrul apelului

părțile au avut posibilitatea de a propune și administra probe, nefiindu-le îngrădit

dreptul la un proces echitabil.

Motivul de recurs potrivit

căruia în cauză sunt îndeplinite condițiile de excepție prevăzute de art. 259

alin. (6

1

) C. fisc., care stabilesc că înstrăinarea unui teren, prin

oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, poate fi efectuată chiar dacă titularul

dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanțe

fiscale locale, pentru că obligațiile fiscale se aflau în litigiu, la data încheierii

actului constitutiv atacat – este nefondat.

Recurenții se prevalează

de existența pe rolul judecătoriei Brașov a Dosarului civil nr. 16042/197/2007 –

contestație la executare.

Toți recurenții susțin

că prin această cerere au contestat în mod pertinent creanțele convenite bugetului

local al unității administrativ – teritoriale unde este amplasat terenul, așa-zis

născute în legătură cu imobilele în litigiu.

La dosarul de fond al

cauzei există o copie a contestației la executare a titlului executoriu din 3

octombrie 2007 formulată de SC S.C.G. SRL prin administrator A.F. înregistrată pe

rolul Judecătoriei Brașov la 26 noiembrie 2007 și care face obiectul Dosarului

nr. 16042/197/2007.

În susținerea cererii

privind constatarea nulității absolute a actului constitutiv al SC S.I. SRL și a

hotărârii asociatului unic A.F. privind participarea la capitalul social al SC

S.I. SRL, prin aport în natură constând în imobile, intimata-reclamantă Comuna S.

prin Primar se prevalează de existența titlului executoriu din 31 ianuarie 2008,

în temeiul căruia a emis somația către recurentă.

Cu privire la acest titlu

executoriu nu s-a făcut dovada că există vreun litigiu între părți.

Chiar și în situația în

care s-ar reține că există pe rolul Judecătoriei Brașov Dosarul nr. 16042/197/2007,

acesta nu face dovada îndeplinirii condițiilor de excepție prevăzute de art. 259

alin. (6

1

) C. fisc., întrucât la 6 martie 2008, s-a dispus suspendarea

judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., deoarece

contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a preciza actele

de executare a căror anulare o cere.

Actul constitutiv a cărui

nulitate absolută se solicită a se constata a fost autentificat la data de 20 martie

2008, dată la care dosarul sus – menționat era suspendat. De altfel, respectivul

dosar nu a mai fost repus pe rol și prin sentința din 10 decembrie 2009 s-a constatat

perimată contestația la executare.

Așadar, obligațiile fiscale

nu se aflau în litigiu la data încheierii actului constitutiv, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile de excepție prevăzute de art. 259 alin. (6

1

)

C. fisc.

Așa fiind, s-a reținut în mod corect nulitatea

absolută a actului constitutiv relativ la aportul în natură față de art. 259

alin. (6

1

) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., precum și dispozițiile

pct. 85 alin. (2) din normele de aplicare ale C. fisc.

În cauză, nu sunt întrunite

condițiile de excepție prevăzute de art. 259 alin. (6

1

) C. fisc., întrucât

nu există pe rolul instanțelor un litigiu privind obligațiile fiscale.

Față de toate aceste considerente

Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei

atacate și, pe cale de consecință potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de pârâții A.F., E.E., SC U.U.R.B. SRL Brașov (fostă SC S.I. SRL) și Ț.M. împotriva

deciziei nr. 110/Ap. din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2011.