ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1851/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la Tribunalul Hunedoara la 24 iulie 2001, L.A.T. în calitate de moștenitor legal al defunctei L.G. născută S. decedată la 7 martie 1973, a cerut ca în contradictoriu cu S.C. B. S.A. în calitate de deținătoare, să se constate că imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 4700 mp înscris în CF 1141 Deva nr. top 286, 474, 218, 285 și 474, a fost trecut în proprietatea statului fără titlu legal și ca urmare să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei și obligarea sa la predarea bunului în natură. Până la prima zi de înfățișare acțiunea a fost întregită și precizată în sensul că alături de reclamantul L.A.T., reclamanții S.N.R.

și B.M. în calitate de comoștenitori, descendenți ai foștilor proprietari tabulari S.B. și S.E. decedați, au cerut ca în contradictoriu cu pârâta să se constate calitatea lor de coproprietari în indiviziune asupra imobilului determinat în cererea inițială, faptul că bunul a fost trecut în proprietatea statului nelegal și ca urmare să se dispună restituirea în natură și evacuarea societății deținătoare. În motivarea cererii s-a susținut că trecerea nelegală a imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950 întrucât autorii lor erau exceptați de la naționalizare, dar și pentru că naționalizarea nu s-a făcut pe numele proprietarilor tabulari și cu menționarea corectă în CF a titlului statului.

În completarea cererilor mai sus prezentate, la 7 noiembrie 2001, reclamanții au adus noi precizări acțiunii, contestând dispoziția nr. 1361 din 20 iunie 2001 emisă de pârâta deținătoare, prin care aceasta le-a respins notificarea privind restituirea în natură, invocând în temeiul art. 27 din Legea nr. 16/2001 valabilitatea titlului statului și ca urmare a privatizării și a titlului propriu, cum și necesitatea notificării A.P.A.P.S. pentru acordarea măsurilor reparatorii. Soluționând cauza în primă instanță prin sentința nr. 566 din 12 decembrie 2001 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență ca dispoziția emisă de pârâtă este conformă dispozițiilor art. 27 din Legea nr. nr. 10/2001, ca urmare legală.

S-a socotit în acest sens, că prin neatacarea în justiție de către foștii proprietari a valabilității titlului statului și a actului de privatizare, printr-o acțiune separată potrivit dreptului comun și a pronunțării unei hotărâri irevocabile în acest sens, ar opera pe deplin temei prezumția că imobilul a fost prelua cu titlu valabil, așa încât persoanele îndreptățite ar putea beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent după notificarea prealabilă a instituției implicate în privatizare. Hotărârea primei instanțe a fost schimbată integral ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți prin decizia nr. 59 A din 24 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Instanța de apel a admis acțiunea cu completările ulterioare, a constatat că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, precum și faptul că reclamanții, descendenți ai proprietarilor tabulari au în prezent calitatea de proprietari, obligând ca urmare pe pârâta deținătoare să predea imobilul solicitat așa cum este identificat în Cartea funciară. În motivarea hotărârii instanța de apel a reținut ca potrivit hotărârilor nr. 33 și nr. 58/1997 ale Comisiei Județene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a stabilit în mod definitiv la cererea reclamanților că imobilul proprietatea tabulară a ascendenților lor deținut în prezent de S.C. B. S.A. a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil, astfel ca în considerarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. nr. 213/1998 și art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanții și-au păstrat calitatea de proprietari.

S-a socotit ca urmare că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui s-ar afla se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, libere de orice sarcini. Deși a omis să se pronunțe explicit în dispozitivul deciziei asupra contestației reclamanților la dispoziția emisă de pârâtă după notificare, instanța de apel a stabilit că soluționarea acțiunii în temeiul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 de către prima instanță este greșită, reținându-se fără suport legal valabilitatea titlului cu care a fost preluat imobilul de la proprietarii tabulari. În cauză a declarat recurs pârâta deținătoare S.C.

B. S.A., care invocând temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a susținut că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii după cum urmează: - acțiunea ar fi fost inadmisibilă pentru că având ca obiect revendicarea unui imobil aflat în indiviziune nu a fost exercitată de toți proprietarii tabulari, - stabilirea nevalabilității titlului în considerarea nepublicării Decretului nr. 92/1950 ar fi eronată față de realitatea publicării în M. Of., nr. 36 din 20 aprilie 1950, - invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 în loc de cele incidente cuprinse în art. 27 din actul normativ s-ar datora greșitei calificări a titlului statului , - netemeinicia dispoziției de predarea a imobilului așa cum apare înscris în CF, fără identificarea și determinarea construcțiilor care au aparținut proprietarilor tabulari, - restituirea greșită a întregului teren prin nesocotirea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în condițiile ocupării unei părți din proprietatea inițială cu o serie de construcții legal edificate după naționalizare.

Recursul urmează a fi admis cu consecința casării hotărârilor pronunțate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru considerentele care urmează. Potrivit dovezilor administrate în cauză, deși a omis să se pronunțe expres asupra dispoziției contestate, analizând exclusiv elementele de fond deduse judecății, instanța de apel a reținut corect faptul că deși imobilul în litigiu era proprietatea în indiviziune a lui S.G., S.B. și S.E.(E.) naționalizarea s-a făcut fără nici o justificare legitimă numai pe numele unuia dintre coproprietarii în indiviziune anume L.G., născută S., cum și prin înscrierea ulterioară eronată în Cartea funciară a titlului statului ca fiind Decretul nr. 92/1973 în loc de Decretul nr. 92/1950.

În aceste condiții cum coproprietarii tabulari în indiviziune nu se aflau în raporturile reglementate în art. V din Decretul nr. 92/1950 (soț, soție și copii minori) naționalizarea s-a făcut cu încălcarea condițiilor impuse de actul normativ, echivalând cu naționalizarea pe numele altuia, așa încât titlul statului nu îndeplinește condițiile legale de validitate. Așa fiind, preluarea imobilului în proprietatea statului este în sensul Legii nr. 10/2001 evident abuzivă, impunându-se restituirea în natură conform dispozițiilor art. 9 și art. 10 din actul normativ aplicabil. Constatările instanței de apel în acest sens, ca și faptul că acțiunea a fost corect exercitată de toți moștenitorii legali în viață a proprietarilor tabulari, rămân desigur definitiv câștigate cauzei, fiind pe deplin confirmate de probe și în concordanță cu legea aplicabilă.

Așa fiind, reclamanții sunt îndreptățiți potrivit dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la restituirea în natură a imobilului indiferent în posesia cui s-ar afla în prezent, în starea de la data cererii de restituire și liber de sarcini. Potrivit însă dispozițiilor art. 10 alin. (2) din legea aplicabilă în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv, s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită, poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere pentru diferențe urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate. Tot astfel, conform art. 10 alin. (3) sunt exceptate de la restituire în natură, terenurile pe care s-au edificat construcții autorizate în condițiile legii după 1 ianuarie 1990. Așadar sunt supuse necondiționat restituirii în natură terenurile imobilelor preluate abuziv pe care nu s-au edificat construcții civile ori industriale autorizate.

Or deși în cauză societatea pârâtă – deținătoare a invocat constant pe parcursul judecății faptul că o parte din terenul restituit este ocupat de construcții nedemontabile cu altă destinație (depozite, spații de producție) edificate anterior privatizării pe cheltuiala statului, a antecesorilor deținători precum și pe cheltuiala sa după atestarea dreptului de proprietate, instanța de apel a omis să examineze aceste apărări care sunt de esența aplicării corecte a dispozițiilor art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, ceea ce contravine în cazul realității lor, atât intereselor recurentei, cât și a reclamanților îndreptățiți în cazul ocupării unor părți din teren, la despăgubiri prin echivalent.

Cum pronunțarea unei hotărâri temeinice și totodată executabile implică determinarea fără echivoc a părților de teren ocupate și verificarea legalității edificării construcțiilor, instanța de rejudecare va trebui să administreze atât la cererea părților cât și din oficiu toate dovezile necesare impunându-se drept concludente expertiza tehnică și autorizațiile prevăzute de lege la data edificării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C.R.L. B. S.A. Deva împotriva deciziei nr. 59/A din 24 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 566 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2003.