ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3559/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 1998 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul L.A.T. a solicitat revendicarea imobilului situat în Deva, construcție și teren aferent, înscrise în CF 999, în contradictoriu cu statul român și S.C. A. S.A. Deva. În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ., Legea nr. 112/1995 și normele metodologice de aplicare. De asemeni, a cerut anularea înscrierilor din CF 999 de sub nr. 28, 29 și 30. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul a aparținut unchiului său S.B., decedat în 1980 al cărui moștenitor, prin reprezentare este reclamantul, ca nepot de soră predecedată și a fost preluat de stat în aplicarea Decretului nr. 712/1996.

A mai precizat că terenul ce constituia grădina i-a fost retrocedat în baza Legii nr. 18/1991, iar cererea pe care a formulat-o potrivit Legii nr. 112/1995 i-a fost respinsă de Comisia județeană, cu motivarea că preluarea de către stat s-a făcut fără titlu valabil (fila 11). Pârâta S.C. A. S.A. Deva a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității de proprietar, lipsa identității între imobilul revendicat. Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1 miliard lei, contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil începând cu anul 1964. Și Ministerul Finanțelor, pentru statul român, prin mandatar D.G.F.P.C.F.S.

Hunedoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, în principal pentru că în asemenea litigii statul este reprezentat de Consiliile locale, iar nu de Ministerul Finanțelor. În baza înscrisurilor de la dosar, Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 2760 din 7 iulie 1998 a respins acțiunea și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, reținând în esență că Decretul nr. 712/1966 a constituit titlu valabil pentru stat, astfel că revendicarea de drept comun este exclusă. Această sentință a fost desființată în urma exercitării căilor de atac, judecata reluându-se în fața aceleiași instanțe, în dosarul nr. 6217/1999. Instanța de control judiciar a indicat instanței de trimitere să verifice, în rejudecare, dacă la data cumpărării terenului de către antecesorul reclamantului existau sau nu supraedificatele din litigiu.

S-au administrat probe cu înscrisuri, declarații de martori și interogatoriu. Excepția necompetenței materiale a instanței a fost unită cu fondul, iar prin sentința civilă nr. 1092 din 17 martie 2000 Judecătoria Deva a respins acțiunea și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională. În motivare, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității sale procesual active în acțiunea în revendicare, nefiind înscris în cartea funciară dreptul asupra edificatelor. Apelul reclamantului a fost admis de tribunal, care a reținut cauza spre a o judeca în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 109 din 30 aprilie 2001 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis acțiunea. A constatat că imobilul înscris în CF 999 Deva nr. top 547, 545/1 situat la nr. 7 a fost proprietatea antecesorului reclamantului.

A constatat că imobilul a trecut ilegal în proprietatea statului român. A dispus retrocedarea către reclamant a imobilului. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere reconvențională privind contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil și a respins capătul de cerere reconvențională formulat de aceeași pârâtă S.C. A. S.A. privind constituirea unui drept de servitute și a unui drept de superficie asupra construcției edificate și asupra terenului de sub imobil. În motivarea sentinței, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 1946 înscris în cartea funciară s-a făcut dovada că autorul reclamantului, S.B., a fost proprietarul terenului și al casei de locuit compusă din 8 camere, nefiind relevant că nu a locuit niciodată acolo.

Trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil, imobilul fiind preluat în baza Decretului nr. 712/1966, figurând însă și în anexa Decretului nr. 92/1950, dar pe numele altei persoane, anume L.G. Ca atare, a conchis instanța, dacă titlul Statului nu a fost valabil, înseamnă că nu s-a transmis valabil nici către actuala deținătoare, privatizată conform Legii nr. 15/1990, S.C. A. S.A. Cu privire la cererea reconvențională a acesteia, s-a constatat că se impune anularea ca netimbrat a capătului privind pretenții din îmbunătățiri, deși s-a renunțat la el, iar cel de-al doilea a fost privit ca nefondat, întrucât atât terenul, cât și construcția aparțin unui singur proprietar. Împotriva sentinței au declarat apel pârâții.

Prin decizia nr. 192 din 16 noiembrie 2001, admițând apelurile, Curtea de apel Alba Iulia a anulat hotărârea și a reținut cauza spre rejudecare, cu motivarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra calității procesual active a Consiliului Județean Hunedoara și a Ministerului Finanțelor. Nu s-au mai administrat alte probe, iar prin decizia civilă nr. 211 din 21 decembrie 2001 aceeași Curte a admis acțiunea, a constatat că imobilul înscris în CF 999 Deva nr. top 547 și 545/1 situat la nr. 7 a trecut ilegal în proprietatea statului român. A obligat pe pârâții statul român reprezentat prin Consiliul local Deva și S.C. A. S.A. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului.

A fost respinsă acțiunea față de D.G.F.P.C.F.S. Hunedoara și a Ministerului Finanțelor, pentru lipsa calității procesual pasive. A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtei S.C. A. S.A. vizând plata contravalorii îmbunătățirilor și ca nefondată a fost respinsă cererea de recunoaștere a unui drept de superficie și servitute, formulată de aceeași pârâtă. S-a reținut că imobilul cumpărat în 1946 de unchiul reclamantului, pe care acesta îl moștenește, a trecut fără titlu în proprietatea statului, astfel cum s-a reținut și prin hotărârea nr. 33/1997 a Comisiei Județene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 112/1995. Ca atare, invocarea art. 20 din Legea nr. 15/1990 de către pârâta S.C.

A. S.A. nu este incidentă, transmiterea către aceasta de către stat fiind la rândul ei ilegală. Dat fiind că nu s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, s-a constatat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesual pasivă în cauză. Cu privire la cererea reconvențională vizând îmbunătățirile, s-a constatat că s-a renunțat în scris la ea, dar a fost și netimbrată, iar cel de-al doilea capăt de cerere este nefondat, neexistând acordul proprietarului pentru edificarea de către pârâtă a unor îmbunătățiri și extinderi. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâta S.C. A. S.A. Deva și D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice. În recursul său, pârâta S.C.

A. S.A. a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ. Astfel, în primul rând s-a invocat împrejurarea că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, atunci când s-a pronunțat și asupra construcției, ca aparținând reclamantului, deși nu figurează în cartea funciară. Prin invocarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra conținutului cărții funciare 999, analiză ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În fine, s-a susținut că reclamantul nu ar avea calitate procesual activă, el fiind nepot de soră al fostului proprietar, ca atare moștenitor nesezinar, având nevoie de un certificat de moștenitor pentru a-și legitima calitatea.

În plus, cu privire la fondul cauzei, s-a apreciat că atribuirea construcției către reclamant ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, în condițiile în care nu s-a dovedit că antecesorii săi ar fi avut în proprietate imobilul construit. Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse. Este necontestat că reclamantul își justifică prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 1/1997 eliberat de B.N.P. S.E. din Deva calitatea procesuală activă în cauză. În această calitate era îndreptățit să revendice bunurile ce au aparținut autorului său. Este fondat însă motivul bazat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Față de împrejurarea că la dosar există în copie xerox necertificată, mai multe extrase de carte funciară, coroborate cu existența unor înscrisuri depuse de recurentă din care rezultă efectuarea unor lucrări de construcții pe terenul în discuție, Înalta Curte constată că situația de fapt nu este pe deplin stabilită în sensul art. 314 C. proc. civ., astfel că decizia atacată va fi casată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia reluării judecății, instanța va face aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dispunând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine indubitabil întinderea imobilului revendicat și vechimea construcțiilor, pe baza actelor prezentate de părți.

Cu aceeași ocazie se va motiva concluzia privind trecerea cu sau fără titlu valabil a imobilului în proprietatea statului, ce poate avea consecințe și asupra concluziei privind legalitatea titlului exhibat de pârâtă. Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor, care invocă lipsa calității sale procesual pasive, va fi respins ca nefondat, el fiind lipsit de interes, în condițiile în care prin decizia recurată s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această parte. Pentru considerentele anterior expuse, conform art. 312 coroborat cu art. 314 C. proc. civ. recursul pârâtei S.C. A. S.A. se va admite, iar al Ministerului Finanțelor Publice se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. Deva împotriva deciziei civile nr. 211 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului Român împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.