ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3559/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie

1998 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul L.A.T. a solicitat revendicarea

imobilului situat în Deva, construcție și teren aferent, înscrise în CF 999, în

contradictoriu cu statul român și S.C. A. S.A. Deva. În drept au fost invocate

dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ., Legea nr. 112/1995 și normele

metodologice de aplicare. De asemeni, a cerut anularea înscrierilor din CF 999

de sub nr. 28, 29 și 30.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că imobilul a aparținut unchiului său S.B., decedat în 1980 al cărui

moștenitor, prin reprezentare este reclamantul, ca nepot de soră predecedată și

a fost preluat de stat în aplicarea Decretului nr. 712/1996. A mai precizat că

terenul ce constituia grădina i-a fost retrocedat în baza Legii nr. 18/1991,

iar cererea pe care a formulat-o potrivit Legii nr. 112/1995 i-a fost respinsă

de Comisia județeană, cu motivarea că preluarea de către stat s-a făcut fără

titlu valabil (fila 11).

Pârâta S.C. A. S.A. Deva a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității

de proprietar, lipsa identității între imobilul revendicat. Prin cerere

reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1

miliard lei, contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil începând cu anul

1964.

Și Ministerul Finanțelor, pentru

statul român, prin mandatar D.G.F.P.C.F.S. Hunedoara a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii, în principal pentru că în asemenea litigii

statul este reprezentat de Consiliile locale, iar nu de Ministerul Finanțelor.

În baza înscrisurilor de la dosar,

Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 2760 din 7 iulie 1998 a respins

acțiunea și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, reținând în esență

că Decretul nr. 712/1966 a constituit titlu valabil pentru stat, astfel că

revendicarea de drept comun este exclusă.

Această sentință a fost desființată

în urma exercitării căilor de atac, judecata reluându-se în fața aceleiași

instanțe, în dosarul nr. 6217/1999.

Instanța de control judiciar a

indicat instanței de trimitere să verifice, în rejudecare, dacă la data

cumpărării terenului de către antecesorul reclamantului existau sau nu

supraedificatele din litigiu.

S-au administrat probe cu

înscrisuri, declarații de martori și interogatoriu.

Excepția necompetenței materiale a

instanței a fost unită cu fondul, iar prin sentința civilă nr. 1092 din 17

martie 2000 Judecătoria Deva a respins acțiunea și a anulat ca netimbrată

cererea reconvențională.

În motivare, s-a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada calității sale procesual active în acțiunea în

revendicare, nefiind înscris în cartea funciară dreptul asupra edificatelor.

Apelul reclamantului a fost admis de

tribunal, care a reținut cauza spre a o judeca în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 109 din 30

aprilie 2001 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis acțiunea.

A constatat că imobilul înscris în

CF 999 Deva nr. top 547, 545/1 situat la nr. 7 a fost proprietatea

antecesorului reclamantului.

A constatat că imobilul a trecut

ilegal în proprietatea statului român. A dispus retrocedarea către reclamant a

imobilului.

A fost anulat ca netimbrat capătul

de cerere reconvențională privind contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil

și a respins capătul de cerere reconvențională formulat de aceeași pârâtă S.C.

A. S.A. privind constituirea unui drept de servitute și a unui drept de superficie

asupra construcției edificate și asupra terenului de sub imobil.

În

motivarea sentinței, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare

din 10 aprilie 1946 înscris în cartea funciară s-a făcut dovada că autorul

reclamantului, S.B., a fost proprietarul terenului și al casei de locuit

compusă din 8 camere, nefiind relevant că nu a locuit niciodată acolo. Trecerea

în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil, imobilul fiind preluat

în baza Decretului nr. 712/1966, figurând însă și în anexa Decretului nr.

92/1950, dar pe numele altei persoane, anume L.G.

Ca atare, a conchis instanța, dacă

titlul Statului nu a fost valabil, înseamnă că nu s-a transmis valabil nici

către actuala deținătoare, privatizată conform Legii nr. 15/1990, S.C. A. S.A.

Cu privire la cererea

reconvențională a acesteia, s-a constatat că se impune anularea ca netimbrat a

capătului privind pretenții din îmbunătățiri, deși s-a renunțat la el, iar cel

de-al doilea a fost privit ca nefondat, întrucât atât terenul, cât și

construcția aparțin unui singur proprietar.

Împotriva sentinței au declarat apel

pârâții.

Prin decizia nr. 192 din 16

noiembrie 2001, admițând apelurile, Curtea de apel Alba Iulia a anulat

hotărârea și a reținut cauza spre rejudecare, cu motivarea că instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra calității procesual active a Consiliului Județean

Hunedoara și a Ministerului Finanțelor.

Nu s-au mai administrat alte probe,

iar prin decizia civilă nr. 211 din 21 decembrie 2001 aceeași Curte a admis

acțiunea, a constatat că imobilul înscris în CF 999 Deva nr. top 547 și 545/1

situat la nr. 7 a trecut ilegal în proprietatea statului român.

A obligat pe pârâții statul român

reprezentat prin Consiliul local Deva și S.C. A. S.A. să recunoască dreptul de

proprietate al reclamantului asupra imobilului. A fost respinsă acțiunea față

de D.G.F.P.C.F.S. Hunedoara și a Ministerului Finanțelor, pentru lipsa

calității procesual pasive.

A fost anulată ca netimbrată cererea

reconvențională a pârâtei S.C. A. S.A. vizând plata contravalorii

îmbunătățirilor și ca nefondată a fost respinsă cererea de recunoaștere a unui

drept de superficie și servitute, formulată de aceeași pârâtă.

S-a

reținut că imobilul cumpărat în 1946 de unchiul reclamantului, pe care acesta

îl moștenește, a trecut fără titlu în proprietatea statului, astfel cum s-a

reținut și prin hotărârea nr. 33/1997 a Comisiei Județene Hunedoara pentru aplicarea

Legii nr. 112/1995.

Ca atare, invocarea art. 20 din

Legea nr. 15/1990 de către pârâta S.C. A. S.A. nu este incidentă, transmiterea

către aceasta de către stat fiind la rândul ei ilegală.

Dat fiind că nu s-au solicitat

măsuri reparatorii prin echivalent, s-a constatat că Ministerul Finanțelor

Publice nu are calitate procesual pasivă în cauză.

Cu privire la cererea

reconvențională vizând îmbunătățirile, s-a constatat că s-a renunțat în scris

la ea, dar a fost și netimbrată, iar cel de-al doilea capăt de cerere este

nefondat, neexistând acordul proprietarului pentru edificarea de către pârâtă a

unor îmbunătățiri și extinderi.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs pârâta S.C. A. S.A. Deva și D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu

și pentru Ministerul Finanțelor Publice. În recursul său, pârâta S.C. A. S.A. a

invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ.

Astfel, în primul rând s-a invocat

împrejurarea că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, atunci când s-a

pronunțat și asupra construcției, ca aparținând reclamantului, deși nu

figurează în cartea funciară.

Prin invocarea pct. 10 al art. 304 C.

proc. civ., recurenta susține că instanța nu s-a pronunțat asupra conținutului

cărții funciare 999, analiză ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În fine, s-a susținut că reclamantul

nu ar avea calitate procesual activă, el fiind nepot de soră al fostului

proprietar, ca atare moștenitor nesezinar, având nevoie de un certificat de

moștenitor pentru a-și legitima calitatea. În plus, cu privire la fondul

cauzei, s-a apreciat că atribuirea construcției către reclamant ar constitui o

îmbogățire fără justă cauză a acestuia, în condițiile în care nu s-a dovedit că

antecesorii săi ar fi avut în proprietate imobilul construit.

Recursul este fondat, în limitele și

pentru considerentele ce vor fi expuse.

Este necontestat că reclamantul își

justifică prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 1/1997 eliberat de

B.N.P. S.E. din Deva calitatea procesuală activă în cauză.

În această calitate era îndreptățit

să revendice bunurile ce au aparținut autorului său.

Este fondat însă motivul bazat pe

art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Față de împrejurarea că la dosar

există în copie xerox necertificată, mai multe extrase de carte funciară,

coroborate cu existența unor înscrisuri depuse de recurentă din care rezultă

efectuarea unor lucrări de construcții pe terenul în discuție, Înalta Curte

constată că situația de fapt nu este pe deplin stabilită în sensul art. 314 C.

proc. civ., astfel că decizia atacată va fi casată, cu trimitere spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia reluării judecății,

instanța va face aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dispunând

efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine indubitabil

întinderea imobilului revendicat și vechimea construcțiilor, pe baza actelor

prezentate de părți.

Cu aceeași ocazie se va motiva

concluzia privind trecerea cu sau fără titlu valabil a imobilului în

proprietatea statului, ce poate avea consecințe și asupra concluziei privind

legalitatea titlului exhibat de pârâtă.

Cu privire la recursul declarat de

Ministerul Finanțelor, care invocă lipsa calității sale procesual pasive, va fi

respins ca nefondat, el fiind lipsit de interes, în condițiile în care prin

decizia recurată s-a respins acțiunea în contradictoriu cu această parte.

Pentru considerentele anterior

expuse, conform art. 312 coroborat cu art. 314 C. proc. civ. recursul pârâtei S.C.

A. S.A. se va admite, iar al Ministerului Finanțelor Publice se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. Deva

împotriva deciziei civile nr. 211 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului Român împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.