ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9372/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 779 din 12 octombrie 2005 a admis acțiunea civilă precizată formulată de B.C.; a fost desființată dispoziția nr. 1591/2004 emisă de Primarul municipiului Deva; s-a constatat că imobilul în suprafață de 645,5 mp situat în Deva, cu categoria de folosință „grădină”, a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil; s-a stabilit că reclamanta este soția moștenitoare a defunctului B.A.; a fost obligat Primarul municipiului Deva să emită decizia de restituire prin compensare cu alt teren în suprafață de 645,5 mp potrivit raportului II de expertiză topografică efectuat de expertul V.I.; s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F.; au fost respinse contestațiile față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice Deva și Prefectura județului Hunedoara Deva.

Instanța a reținut: Petenta B.C. este moștenitoarea defunctului B.A. Prin Decretul nr. 492/1972 un teren în suprafață de 574 mp proprietatea defunctului B.A. și a petentei B.C. a fost preluat de stat. Prin notificarea nr. 135/2001 petenta a solicitat Primarului municipiului Deva, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea terenului pe care l-a avut în proprietate deoarece acesta este neocupat de construcții. La 29 septembrie 2004 prin dispoziția nr. 1591/2004 Primarul îi aduce la cunoștință petentei că nu este posibilă restituirea în natură.

Se mai reține de instanță că, deși petenta notificase Primarul încă din anul 2001, totuși terenul în litigiu a fost vândut în anul 2003 unor persoane fizice care la rândul lor au vândut același teren, care trebuia restituit petentei în temeiul Legii nr. 10/2001, unei persoane juridice tot în anul 2003. Raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit că suprafața de 645,5 mp face parte dintr-o suprafață mai mare de 1909,9 mp ce a fost expropriată de stat, iar în prezent aparține SC R.D. SA București. O nouă expertiză a identificat un teren liber de construcții și fără conducte subterane al cărui proprietar este Statul Român. Acest teren poate fi dezmembrat în două parcele din care una de 645,5 mp care poate fi dată în schimb petentei.

În consecință, instanța a apreciat că în baza art. 10 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 se impune desființarea Dispoziției nr. 1591/2004 emisă de Primarul municipiului Deva și obligarea sa să emită dispoziție de restituire în natură către petentă a terenului menționat în raportul II de expertiză, teren liber de construcții și care nu a fost cerut de alte persoane pentru a fi restituit conform Legii nr. 10/2001. Apelul declarat de Primarul municipiului Deva a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 9 din 13 ianuarie 2006. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Deva, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Se susține, în esență că instanța a interpretat greșit Legea nr. 10/2001. Măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este o măsură reparatorie care este lăsată numai la aprecierea autorității investite cu soluționarea notificării și drept urmare instanța s-a subrogat în atribuțiile altei autorități. În speță, recursul se privește ca nefondat. Este de necontestat că petentei și soțului său, azi decedat, și al cărui moștenitor este, le-a fost expropriat un teren prin Decretul nr. 492 din 30 noiembrie 1978. Exproprierea s-a făcut pentru realizarea a 11 blocuri cu 1199 apartamente și a unui hotel. Scopul exproprierii nu a fost atins în totalitate, cel puțin în ce privește terenul ce a aparținut petentei care a rămas liber de construcții până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Notificarea făcută de petentă în temeiul legal [art. 21 alin. (1)] este soluționată la 29 septembrie 2004, deși conform art. 23 alin. (1) notificarea trebuia soluționată în termen de 60 de zile de la înregistrare. În acest interval de timp situația juridică a termenului s-a modificat, fiind vândut în anul 2003 unor persoane fizice și unei persoane juridice, fapt ce a făcut imposibilă restituirea în natură a terenului expropriat. Instanțele au reținut corect situația de fapt și de drept cu privire la teren, pe baza probatoriului administrat, inclusiv expertize tehnice și au aplicat în speță corect prevederile din Legea nr. 10/2001 privind acordarea altor bunuri imobile ca măsură reparatorie.

Dacă entitatea notificată nu a înțeles să facă o asemenea ofertă care se impunea față de modul în care s-a „derulat” soluționarea notificării petentei, instanța era în drept să impună o asemenea soluționare a notificării deoarece expertiza a relevat existența unui alt teren liber, nesolicitat. Au fost puse astfel în valoare prevederile art. 26, în numerotarea dată de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, aprecierea acordării unui bun imobil în compensare, neaparținând exclusiv autorității (Primarul municipiului Deva) investite cu soluționarea notificării petentei, notificare rămasă în nelucrare din anul 2001 până în anul 2004, în condițiile arătate.

Altfel ar fi posibil a se aprecia că petentei i-au fost încălcate două drepturi fundamentale: dreptul la o proprietate posibil de restituit la data solicitării (anul 2001) și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care reparația era posibilă într-o modalitate prevăzută de lege și care satisfăcea dreptul la proprietate al acesteia. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 9/A din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2006.