ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9372/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9372/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, prin
sentința civilă nr. 779 din 12 octombrie 2005 a admis acțiunea
civilă precizată formulată de B.C.; a fost desființată
dispoziția nr. 1591/2004 emisă de Primarul municipiului Deva; s-a
constatat că imobilul în suprafață de 645,5 mp situat în Deva,
cu categoria de folosință „grădină”, a trecut în
proprietatea statului fără titlu valabil; s-a stabilit că
reclamanta este soția moștenitoare a defunctului B.A.; a fost obligat
Primarul municipiului Deva să emită decizia de restituire prin
compensare cu alt teren în suprafață de 645,5 mp potrivit raportului
II de expertiză topografică efectuat de expertul V.I.; s-a dispus
înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F.; au fost respinse
contestațiile față de Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice Deva și Prefectura județului Hunedoara Deva.
Instanța a
reținut: Petenta B.C. este moștenitoarea defunctului B.A. Prin
Decretul nr. 492/1972 un teren în suprafață de 574 mp proprietatea
defunctului B.A. și a petentei B.C. a fost preluat de stat. Prin
notificarea nr. 135/2001 petenta a solicitat Primarului municipiului Deva, în
temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea terenului pe care l-a avut în
proprietate deoarece acesta este neocupat de construcții. La 29 septembrie
2004 prin dispoziția nr. 1591/2004 Primarul îi aduce la
cunoștință petentei că nu este posibilă restituirea în
natură. Se mai reține de instanță că, deși
petenta notificase Primarul încă din anul 2001, totuși terenul în
litigiu a fost vândut în anul 2003 unor persoane fizice care la rândul lor au
vândut același teren, care trebuia restituit petentei în temeiul Legii nr.
10/2001, unei persoane juridice tot în anul 2003. Raportul de expertiză
efectuat în cauză a stabilit că suprafața de 645,5 mp face parte
dintr-o suprafață mai mare de 1909,9 mp ce a fost expropriată de
stat, iar în prezent aparține SC R.D. SA București. O nouă
expertiză a identificat un teren liber de construcții și
fără conducte subterane al cărui proprietar este Statul Român.
Acest teren poate fi dezmembrat în două parcele din care una de 645,5 mp
care poate fi dată în schimb petentei. În consecință,
instanța a apreciat că în baza art. 10 și art. 24 din Legea nr.
10/2001 se impune desființarea Dispoziției nr. 1591/2004 emisă
de Primarul municipiului Deva și obligarea sa să emită
dispoziție de restituire în natură către petentă a
terenului menționat în raportul II de expertiză, teren liber de
construcții și care nu a fost cerut de alte persoane pentru a fi
restituit conform Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de Primarul
municipiului Deva a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia
civilă nr. 9 din 13 ianuarie 2006.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs Primarul municipiului Deva, fără a
indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susține, în
esență că instanța a interpretat greșit Legea nr.
10/2001. Măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este o
măsură reparatorie care este lăsată numai la aprecierea
autorității investite cu soluționarea notificării și
drept urmare instanța s-a subrogat în atribuțiile altei
autorități.
În speță, recursul
se privește ca nefondat.
Este de necontestat că
petentei și soțului său, azi decedat, și al cărui
moștenitor este, le-a fost expropriat un teren prin Decretul nr. 492 din
30 noiembrie 1978. Exproprierea s-a făcut pentru realizarea a 11 blocuri
cu 1199 apartamente și a unui hotel.
Scopul exproprierii nu a
fost atins în totalitate, cel puțin în ce privește terenul ce a
aparținut petentei care a rămas liber de construcții până
la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Notificarea făcută
de petentă în temeiul legal [art. 21 alin. (1)] este soluționată
la 29 septembrie 2004, deși conform art. 23 alin. (1) notificarea trebuia
soluționată în termen de 60 de zile de la înregistrare. În acest
interval de timp situația juridică a termenului s-a modificat, fiind
vândut în anul 2003 unor persoane fizice și unei persoane juridice, fapt
ce a făcut imposibilă restituirea în natură a terenului
expropriat.
Instanțele au
reținut corect situația de fapt și de drept cu privire la teren,
pe baza probatoriului administrat, inclusiv expertize tehnice și au
aplicat în speță corect prevederile din Legea nr. 10/2001 privind
acordarea altor bunuri imobile ca măsură reparatorie.
Dacă entitatea
notificată nu a înțeles să facă o asemenea ofertă care
se impunea față de modul în care s-a „derulat” soluționarea
notificării petentei, instanța era în drept să impună o asemenea
soluționare a notificării deoarece expertiza a relevat existența
unui alt teren liber, nesolicitat.
Au fost puse astfel în
valoare prevederile art. 26, în numerotarea dată de modificarea Legii nr.
10/2001 prin Legea nr. 247/2005, aprecierea acordării unui bun imobil în
compensare, neaparținând exclusiv autorității (Primarul
municipiului Deva) investite cu soluționarea notificării petentei,
notificare rămasă în nelucrare din anul 2001 până în anul 2004,
în condițiile arătate.
Altfel ar fi posibil a se
aprecia că petentei i-au fost încălcate două drepturi fundamentale:
dreptul la o proprietate posibil de restituit la data solicitării (anul
2001) și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care
reparația era posibilă într-o modalitate prevăzută de lege
și care satisfăcea dreptul la proprietate al acesteia.
Față de cele ce
preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de pârâtul Primarul municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 9/A din 13
ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2006.