ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2006

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la 10 mai 2002 și înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara sub nr. 4336/2002, reclamanții M.E. și M.I. au contestat decizia nr.

644 din 10 aprilie 2002 emisă de SC E. SA București, prin care notificarea cu

nr. 253/2001 a fost respinsă.

În

motivarea contestației se arată că prin C.F. Deva s-a făcut dovada dreptului de

proprietate al intimatei, dar că la poziția B3 se menționează că imobilele de

sub A 3-6 se transcriu din C.F. Deva. Faptul că ulterior C.F. a fost refăcut și

nu s-au mai trecut toate înscrierile inițiale nu poate conduce la ideea

dreptului de proprietate al intimatei.

Tribunalul,

prin sentința civilă nr. 278/2003 a admis în parte cererea, a anulat decizia și

a obligat intimata să emită o nouă decizie în temeiul căreia reclamanții vor

primi titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare,

în sumă de 1.479.917.763 lei pentru terenul în suprafață de 2825,91 mp, înscris

în C.F. Deva, nr. top 1327/1, 1328/1, a fost obligată pârâta la cheltuieli de

judecată în cuantum de 3.300.000 lei.

A

reținut prima instanță că potrivit certificatului de moștenitor nr. 245 din 18

septembrie 2001, autentificat de Biroul notarului public A.O., moștenitorii

defuncților, B.I. și B.E. și respectiv M.(B.)V. sunt M.E. și M.I., cu o cotă

succesorală de ½ fiecare.

Imobilele

înscrise în C.F. Deva nr. top 1327/1 și 1328/1 au fost proprietatea familiei dr.

P.G. Prin actul autentic nr. 150 15 iunie 1949 B.I. a cumpărat de la familia dr.

P.G. porțiunea lor de proprietate din Morile de apă din Deva, cuprinse în C.F. Deva

și C.F. Săntuhalm, iar prin încheierea nr. 493 din 24 iunie 1949 emisă în baza

contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 149 din 15 iunie 1949 s-a dispus

intabularea în C.F. 2058 nr. top 1327/1, 1328/1 a dreptului de proprietate în

favoarea lui B.I. Din foaia de avere nr. 2685 Deva se constată că nr. top

1327/1 și 1328/1 au fost aduse din C.F. Deva și transcrise în favoarea statului

român, Ministerul Energiei Electrice, cu titlu de expropriere în baza

Decretului-lege nr. 65/1951.

În

consecință, nr. top 1327/1 și 1328/1, fiind transcrise din C.F. 2058 Deva în C.F.

2685 Deva în anul 1951 nu mai aveau cum să figureze în foaia de avere nr. 2058,

ce ulterior a fost reconstituită.

Arată

instanța că sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, în cauză

terenul fiind ocupat de garaje, atelier mecanic, un bloc, un atelier de

proiectare etc., astfel încât persoana îndreptățită trebuia să primească o

ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 81 din 22 ianuarie 2004, a respins ca

nefondat apelul declarat de SC E. SA și ca inadmisibil apelul declarat de SC

E.B. SA, pentru motivele ce se vor arăta.

Acțiunea

reclamanților constituie o contestație împotriva deciziei nr. 644 din 10

aprilie 2002 a unității pârâte, formulată în conformitate cu prevederile art.

22 și urm. din Legea nr. 10/2001. Unitatea emitentă a acestei decizii are

calitatea procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât situația notificărilor a

fost predată filialei nou înființate abia la 18 iulie 2002, după înregistrarea

la instanță a contestației.

Neintroducerea

în cauză a Ministerului Finanțelor Publice ar putea fi considerată un viciu

procedural ce poate fi invocat doar de către acest minister și doar în măsura

în care i s-a cauzat vreun prejudiciu.

Pe

fondul cauzei se arată că situația juridică a imobilului în litigiu anterior

anului 1949 când s-a intabulat în dreptul de proprietate al lui B.I. este

irelevantă în cauză, atâta timp cât intabularea nu a fost contestată.

Apelul

formulat de S.D.F.E.E. Deva este inadmisibil deoarece societatea nu a fost

parte în proces, punând concluzii doar ca reprezentantă a pârâtei SC E. SA

Împotriva

deciziei au declarat recurs SC F.D.F.E.E.E.B. SA, sucursala de D.F.E.E. Deva,

criticând hotărârea sub aspectul necitării în cauză a Ministerului Finanțelor

Publice și a introducerii în cauză a recurentei raportat la reorganizările

survenite în structura SC E. SA, prin H.G. nr. 1342/2001, pentru opozabilitate.

Pe fondul pricinii se arată că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al

autorului reclamanților ori a întinderii dreptului de proprietate.

Apelanta

SC E. SA, prin recursul declarat, critică decizia pronunțată în apel pentru

considerentele ce urmează.

Terenul

în suprafață de 2818,62 mp este ocupat funcțional de SC E.B. SA, societatea cu

personalitate juridică, respectiv S.D.F.E.E. Deva, situație în care recurenta

nu are calitate procesuală.

Greșit,

instanța a anulat decizia emisă cu obligarea de a se emite o nouă decizie

întrucât imobilul nu se afla în patrimoniul recurentei; decizia de acordare a

titlurilor de valoare este de competența exclusivă a Consiliului Județean

Hunedoara, cum greșită este și stabilirea cuantumului titlurilor de valoare

nominală, în condițiile în care acest cuantum trebuia negociat.

Instanța

de apel, în mod greșit a reținut că dreptul de proprietate al contestatorilor

este dovedit prin încheierea nr. 149 din 15 iunie 1949, în condițiile în care

arhiva C.F. nu mai deține C.F. Deva, inițială și în extenso.

Pe

parcursul procesului recurenta SC E. SA, prin decizia 792 din 2 decembrie 2004

a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare

nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, la valoarea de

1.479.917.763 lei pentru terenul în suprafață de 2825,91 mp, întrucât

restituirea în natură nu este posibilă, față de împrejurarea că terenul este

ocupat funcțional, în întregime de sediile administrative al S.D.F.E.E. Deva și

A.I.S.E. Deva.

Urmare

a acestei decizii, S.C. D.F.E.E. Electrica S.A. a emis decizia nr. 104 din 28

februarie 2005 prin care au modificat art. al deciziei nr. 794 din 2 decembrie 2004

în sensul că petenții urmează a urma procedura prevăzută la cap. IV din Legea

nr. 10/2001 pentru obținerea măsurilor reparatorii.

Urmare

a emiterii deciziilor sus arătate, recursul declarat de SC F.Î.S.E.E.S. SA (unitate

ce s-a subrogat în drepturi și obligații SC E. SA) și H.G. 74/2005, a rămas

fără obiect întrucât a înțeles să acorde reclamanților măsurile reparatorii

cuvenite potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Față

de cele arătate recursul va fi respins ca rămas fără obiect.

Recursul

declarat de S.C. filiala D.F.E.E., E. Banat SA, sucursala de D.F.E.E. Deva,

urmează a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succed.

Prin

decizia recurată apelul declarat de recurentă a fost respins ca inadmisibil

întrucât această societate nu a fost parte în proces, punând concluzii la

instanța de fond doar ca reprezentată a pârâtei SC E. SA

În

principiu, întrucât hotărârea civilă produce efecte relative, numai persoanele

care au avut calitatea de parte în primă instanță pot să declare apel. În caz

contrar, apelul va fi respins ca fiind formulat de o persoană lipsită de

calitate procesuală sau, întrucât calitatea procesuală este o condiție de

admisibilitate a oricărei cereri, ca inadmisibil.

Instanța

de apel constatând că apelanta (S.D.F.E.E. Deva) nu a avut calitate de parte în

proces, întrucât a pus concluzii la instanța de fond doar ca reprezentată a

pârâtei (SC E. SA), făcând o corectă aplicare a legii, a respins apelul

declarat ca inadmisibil.

Pentru

considerentele sus arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca rămas fără obiect recursul

declarat de

pârâta SC F.Î.S.E.E.S. SA declarat împotriva deciziei civile nr. 81/A din 22

ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de SC D.F.E.E. E.B. SA, sucursala de D.F.E.E. Deva, împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.