ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2006

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 mai 2002 și înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 4336/2002, reclamanții M.E. și M.I. au contestat decizia nr. 644 din 10 aprilie 2002 emisă de SC E. SA București, prin care notificarea cu nr. 253/2001 a fost respinsă. În motivarea contestației se arată că prin C.F. Deva s-a făcut dovada dreptului de proprietate al intimatei, dar că la poziția B3 se menționează că imobilele de sub A 3-6 se transcriu din C.F. Deva. Faptul că ulterior C.F. a fost refăcut și nu s-au mai trecut toate înscrierile inițiale nu poate conduce la ideea dreptului de proprietate al intimatei.

Tribunalul, prin sentința civilă nr. 278/2003 a admis în parte cererea, a anulat decizia și a obligat intimata să emită o nouă decizie în temeiul căreia reclamanții vor primi titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în sumă de 1.479.917.763 lei pentru terenul în suprafață de 2825,91 mp, înscris în C.F. Deva, nr. top 1327/1, 1328/1, a fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 3.300.000 lei. A reținut prima instanță că potrivit certificatului de moștenitor nr. 245 din 18 septembrie 2001, autentificat de Biroul notarului public A.O., moștenitorii defuncților, B.I. și B.E. și respectiv M.(B.)V. sunt M.E. și M.I., cu o cotă succesorală de ½ fiecare.

Imobilele înscrise în C.F. Deva nr. top 1327/1 și 1328/1 au fost proprietatea familiei dr. P.G. Prin actul autentic nr. 150 15 iunie 1949 B.I. a cumpărat de la familia dr. P.G. porțiunea lor de proprietate din Morile de apă din Deva, cuprinse în C.F. Deva și C.F. Săntuhalm, iar prin încheierea nr. 493 din 24 iunie 1949 emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 149 din 15 iunie 1949 s-a dispus intabularea în C.F. 2058 nr. top 1327/1, 1328/1 a dreptului de proprietate în favoarea lui B.I. Din foaia de avere nr. 2685 Deva se constată că nr. top 1327/1 și 1328/1 au fost aduse din C.F. Deva și transcrise în favoarea statului român, Ministerul Energiei Electrice, cu titlu de expropriere în baza Decretului-lege nr. 65/1951.

În consecință, nr. top 1327/1 și 1328/1, fiind transcrise din C.F. 2058 Deva în C.F. 2685 Deva în anul 1951 nu mai aveau cum să figureze în foaia de avere nr. 2058, ce ulterior a fost reconstituită. Arată instanța că sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, în cauză terenul fiind ocupat de garaje, atelier mecanic, un bloc, un atelier de proiectare etc., astfel încât persoana îndreptățită trebuia să primească o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 81 din 22 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de SC E. SA și ca inadmisibil apelul declarat de SC E.B. SA, pentru motivele ce se vor arăta.

Acțiunea reclamanților constituie o contestație împotriva deciziei nr. 644 din 10 aprilie 2002 a unității pârâte, formulată în conformitate cu prevederile art. 22 și urm. din Legea nr. 10/2001. Unitatea emitentă a acestei decizii are calitatea procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât situația notificărilor a fost predată filialei nou înființate abia la 18 iulie 2002, după înregistrarea la instanță a contestației. Neintroducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice ar putea fi considerată un viciu procedural ce poate fi invocat doar de către acest minister și doar în măsura în care i s-a cauzat vreun prejudiciu. Pe fondul cauzei se arată că situația juridică a imobilului în litigiu anterior anului 1949 când s-a intabulat în dreptul de proprietate al lui B.I.

este irelevantă în cauză, atâta timp cât intabularea nu a fost contestată. Apelul formulat de S.D.F.E.E. Deva este inadmisibil deoarece societatea nu a fost parte în proces, punând concluzii doar ca reprezentantă a pârâtei SC E. SA Împotriva deciziei au declarat recurs SC F.D.F.E.E.E.B. SA, sucursala de D.F.E.E. Deva, criticând hotărârea sub aspectul necitării în cauză a Ministerului Finanțelor Publice și a introducerii în cauză a recurentei raportat la reorganizările survenite în structura SC E. SA, prin H.G. nr. 1342/2001, pentru opozabilitate. Pe fondul pricinii se arată că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților ori a întinderii dreptului de proprietate. Apelanta SC E. SA, prin recursul declarat, critică decizia pronunțată în apel pentru considerentele ce urmează.

Terenul în suprafață de 2818,62 mp este ocupat funcțional de SC E.B. SA, societatea cu personalitate juridică, respectiv S.D.F.E.E. Deva, situație în care recurenta nu are calitate procesuală. Greșit, instanța a anulat decizia emisă cu obligarea de a se emite o nouă decizie întrucât imobilul nu se afla în patrimoniul recurentei; decizia de acordare a titlurilor de valoare este de competența exclusivă a Consiliului Județean Hunedoara, cum greșită este și stabilirea cuantumului titlurilor de valoare nominală, în condițiile în care acest cuantum trebuia negociat. Instanța de apel, în mod greșit a reținut că dreptul de proprietate al contestatorilor este dovedit prin încheierea nr. 149 din 15 iunie 1949, în condițiile în care arhiva C.F.

nu mai deține C.F. Deva, inițială și în extenso. Pe parcursul procesului recurenta SC E. SA, prin decizia 792 din 2 decembrie 2004 a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, la valoarea de 1.479.917.763 lei pentru terenul în suprafață de 2825,91 mp, întrucât restituirea în natură nu este posibilă, față de împrejurarea că terenul este ocupat funcțional, în întregime de sediile administrative al S.D.F.E.E. Deva și A.I.S.E. Deva. Urmare a acestei decizii, S.C. D.F.E.E. Electrica S.A. a emis decizia nr. 104 din 28 februarie 2005 prin care au modificat art. al deciziei nr. 794 din 2 decembrie 2004 în sensul că petenții urmează a urma procedura prevăzută la cap. IV din Legea nr. 10/2001 pentru obținerea măsurilor reparatorii.

Urmare a emiterii deciziilor sus arătate, recursul declarat de SC F.Î.S.E.E.S. SA (unitate ce s-a subrogat în drepturi și obligații SC E. SA) și H.G. 74/2005, a rămas fără obiect întrucât a înțeles să acorde reclamanților măsurile reparatorii cuvenite potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Față de cele arătate recursul va fi respins ca rămas fără obiect. Recursul declarat de S.C. filiala D.F.E.E., E. Banat SA, sucursala de D.F.E.E. Deva, urmează a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succed. Prin decizia recurată apelul declarat de recurentă a fost respins ca inadmisibil întrucât această societate nu a fost parte în proces, punând concluzii la instanța de fond doar ca reprezentată a pârâtei SC E. SA În principiu, întrucât hotărârea civilă produce efecte relative, numai persoanele care au avut calitatea de parte în primă instanță pot să declare apel.

În caz contrar, apelul va fi respins ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală sau, întrucât calitatea procesuală este o condiție de admisibilitate a oricărei cereri, ca inadmisibil. Instanța de apel constatând că apelanta (S.D.F.E.E. Deva) nu a avut calitate de parte în proces, întrucât a pus concluzii la instanța de fond doar ca reprezentată a pârâtei (SC E. SA), făcând o corectă aplicare a legii, a respins apelul declarat ca inadmisibil. Pentru considerentele sus arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de pârâta SC F.Î.S.E.E.S. SA declarat împotriva deciziei civile nr. 81/A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Respinge ca nefondat recursul declarat de SC D.F.E.E. E.B. SA, sucursala de D.F.E.E. Deva, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.