ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2008

HOTĂRÂRE
14.02.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În anul 1935, Ț.I. și Ț.M. au

cumpărat pe bază de act autentic, imobilul înscris în C.F. 497 Deva, nr.top

1464-1465, situat în Deva, compus din casă și teren în suprafață de 1235 mp.

Construcția existentă inițial a fost

folosită o parte pentru locuit și o parte a fost transformată în moară

agricolă, care a fost autorizată să funcționeze în anul 1943.

Ulterior, proprietarii au ridicat o

altă construcție pe același număr topografic, cu ieșire pe str. P. nr. 14, pe

care intenționau să o folosească drept moară agricolă.

Utilajele din prima construcție au

fost scoase, iar construcția veche a devenit exclusiv locuință, fiind folosită

în acest scop.

Imobilul a fost preluat de Primăria

Deva în baza Legii nr. 119/1948, predat Întreprinderii 1 Mai Deva, care a pus

în funcțiune moara în noua construcție și pe care a trecut-o apoi în

administrarea G.I.G.C.L. Hunedoara.

Ulterior, a fost predată I.J.P. I.M.P.S.D.

Deva, în final intrând în patrimoniul pârâtei, ca urmare a privatizării.

Trecerea imobilului în proprietatea

statului a fost abuzivă, făcându-se cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.

119/1948, deoarece la data preluării în noua construcție nu fusese pusă în

funcțiune moara agricolă, iar imobilul în care funcționase moara se

transformase în întregime în casă de locuit.

De asemenea, imobilul a fost preluat

fără existența unei decizii și a unui proces-verbal de predare, fiind

aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În drept, tribunalul a mai reținut

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

deoarece imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil.

Reclamanții au notificat-o pe pârâtă

în termenul legal pentru restituirea în natură a imobilului, în baza Legii nr.

10/2001, însă unitatea deținătoare a refuzat să se pronunțe prin dispoziție

motivată, așa încât lipsa răspunsului echivalează cu respingerea cererii.

Pârâta s-a privatizat prin vânzare

de acțiuni sub imperiul O.U.G nr. 88/1997, completată prin Legea nr. 99/1999,

care, în art. 32

4

prevede că instituțiile publice implicate în

privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale

privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii

proprietari a bunurilor imobile preluate de către stat.

La data privatizării, pârâta fusese

deja notificată de reclamanți că sunt moștenitorii proprietarilor imobilului și

că doresc restituirea acestuia în natură.

De asemenea, reclamanții au

notificat toate instituțiile statului cerându-le să nu înstrăineze imobilul,

or, asumându-și riscul de a privatiza bunuri revendicate, instituția de stat

și-a asumat și riscul de a plăti despăgubiri, iar pârâta pe acela de a restitui

bunul și de a fi despăgubită pentru acesta.

În ceea ce privește Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a arătat că acțiunea nu poate fi

admisă față de acesta, deoarece unitatea deținătoare a fost identificată și nu

sunt îndeplinite condițiile art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (7) din Legea

nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 25A din 25

ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul

declarat de pârâtă, a schimbat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanți, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la predarea în natură a imobilului, a constatat că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut următoarele:

Potrivit contractului de privatizare

încheiat între F.P.S. și pârâta SC M. SA Deva, pârâta s-a privatizat și a

cumpărat patrimoniul statului, inclusiv moara din Deva, aceasta fiind

nominalizată la poziția 3 a pct. 1.2.1. și la poziția 7 a pct. 1.2.2. din

contract.

Într-o atare situație, reclamanții

aveau posibilitatea conform art. 46 alin. (3) și (5) din Legea nr. 10/2001 să

atace respectivul contract până cel mai târziu la data de 14 august 2002.

Cum nu s-a probat că respectivul

contract de privatizare a fost desființat, curtea urmează a-l considera valid

și a constata că restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții fiind

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1 alin. (3) și

art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Cât privește caracterul abuziv al

măsurii de trecere a imobilului în proprietatea statului, curtea a reținut că

sunt întemeiate aceste dispoziții, întrucât preluarea în baza Legii nr.

119/1948 este expres reglementată în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

10/2001, iar propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent este dispusă și

de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat cele trei

motive de recurs invocate, recurenții arată în motivarea cererii că pârâta a

cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la F.P.S. (actuala A.V.A.S.), deși

situația litigioasă a imobilului era cunoscută și menționată în caietul de

sarcini al licitației, ca urmare a faptului că reclamanții notificaseră părțile

implicate în privatizare cu privire la demersurile lor de redobândire în natură

a imobilului.

Cum imobilul a fost preluat fără

titlu valabil, recurenții consideră că nu le sunt aplicabile dispozițiile art.

27 din Legea nr. 10/2001, care prevăd măsuri reparatorii pentru foștii

proprietari.

De asemenea, conform art. 32

4

alin. (1) din Legea nr. 99/1999, instituțiile publice implicate în privatizare

asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau

în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor

imobile preluate de către stat.

Acest text de lege este în măsură să

lămurească cine este beneficiarul unor despăgubiri din partea instituțiilor

publice implicate în privatizare.

Intimata SC M. SA Deva a depus la

dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea

că reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii prin echivalent,

în cauză fiind corect aplicate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Tribunalul a reținut pe baza

probelor administrate în cauză că imobilul în litigiu a fost preluat în mod

abuziv, fără titlu valabil, cu încălcarea chiar a dispozițiilor Legii nr.

119/1948, în temeiul căreia s-a efectuat preluarea.

În atare situație, în mod corect

tribunalul a dispus restituirea în natură și a înlăturat aplicabilitatea

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la

data soluționării cauzei.

Textul de lege menționat prevedea

că, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Or, în speță, tribunalul a reținut

că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.

Curtea de apel, fără a reține contrariul, în sensul

că imobilul a fost preluat cu titlu valabil și limitându-se să arate că acesta

a fost preluat abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,

a înlăturat obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului cu

motivarea că actul prin care aceasta a dobândit proprietatea nu a fost anulat

conform art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Procedând astfel, curtea de apel a

ignorat în mod greșit distincția făcută de legiuitor între imobilele preluate

cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil, care în contextul reținut

de prima instanță, făcea posibilă restituirea imobilului în natură printr-o

corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

În schimb, contrar celor reținute de

curtea de apel, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr.

10/2001, devenit art. 45 după ultima republicare a actului normativ.

Astfel, prin procesul de

privatizare, pârâta a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Fondul

Proprietății de Stat și nu activele deținut anterior în administrare, care să

includă și imobilul în litigiu.

Acțiunile cumpărate de pârâtă

constituie o fracțiune a capitalului social și nu se confundă cu bunurile din

patrimoniul societății.

Prin urmare, cu privire la acest

imobil nu s-a încheiat, în cadrul procesului de privatizare, un act juridic de

înstrăinare, a cărui nulitate să fi fost necesar a se invoca pe calea unei

acțiuni separate și cu respectarea termenului prevăzut de art. 45 (fost art.

46) alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, așa cum s-a reținut ca

situație de fapt de către tribunal, pârâta a fost înștiințată de reclamanți

despre calitatea de bun litigios a imobilului.

Riscul revendicării imobilului a fost menționat

inclusiv în dosarul de prezentare privind oferta de vânzare de acțiuni

gestionate de F.P.S. la SC M. SA Deva; cumpărând pachetul majoritar de acțiuni,

deși situația sa patrimonială era incertă, pârâta și-a sumat și riscul de a

suporta ulterior consecințele redobândirii imobilului de către foștii

proprietari sau moștenitorii acestora, posibilitate prevăzută inclusiv în Legea

nr. 99/1999.

Pentru aceste considerente, în baza art.

304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va

modifica în tot decizia și va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței, cu consecința menținerii acesteia.

Admite recursul declarat de

reclamanții Ț.B., Ț.L.V., Ț.I.V., M.D.V. și O.M. împotriva deciziei nr. 25/A

din 25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Modifică în tot decizia, în sensul că:

Respinge apelul declarat de pârâta

SC M. SA Deva împotriva sentinței civile nr. 424 din 15 iunie 2005 a

Tribunalului Hunedoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 800/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 492 din 10 aprilie 2002 Tribunalul Hunedoara a admis cererea formulată de reclamanții C.M.I., C.M., P.A., ș.a., în contradi
ÎCCJ 2006-01-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 522/2006
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea precizată înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 333/2003, reclamantele F.A.M. și F.D.E., în calitate de moștenitoare ale defunct
ÎCCJ 2010-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3614/2010
contestat deciziile emise. Prin decizia nr. 2870 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantul D.C.M. împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat dreptul
ÎCCJ 2004-06-10
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4368/2004
ală. Se mai arată că moara a fost dotată cu toate mijloacele de producție – bunuri enumerate în acțiune. În anul 1948, moara a fost naționalizată și trecută în administrarea comunelor rurale din județul Buzău. În prezent, se arată că starea
ÎCCJ 2008-09-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5010/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5339/1999 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul L.A.T. a chemat în judecată pe pârâții SC B. SA Deva, Consiliul local
Sursă