ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 522/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea precizată înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 333/2003, reclamantele F.A.M. și F.D.E., în calitate de moștenitoare ale defunctului F.S.L., au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Deva solicitând instanței ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la despăgubiri în valoare reactualizată de 1 miliard lei pentru imobilul-teren și construcție, care se constituie în „Moară” cu inventarul ei. Ulterior reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul completării cadrului procesual, prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin întâmpinare, SC C. SA Deva, societate în lichidare, a solicitat respingerea acțiunii întrucât, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii, prin echivalent, care se acordă de A.P.A.P.S., conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Hunedoara investit cu soluționarea cererii în primă instanță, prin sentința civilă nr. 964 pronunțată la 7 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantelor F.A.M. și F.D.E.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că: reclamantele au susținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, așa cum rezultă din procesul verbal nr. 6 din 15 noiembrie 1945 întocmit de Comitetul comunal pentru reforma agrară din comuna Ilia deși, conform foii de avere nr. 842 Ilia, nr. top 441/2/1, 442/2/1, 443/2/1 și 444/2/1, imobilul, compus din casă, curte și grădină, intravilan, a fost proprietatea lui F.V., fiind preluat de stat în baza procesului verbal din 30 septembrie 1967 și în temeiul art. 3 din Decretul nr. 218/1960; antecesorul reclamantelor, F.S.L.

și fratele acestuia au solicitat, în temeiul Legii nr. 112/1995, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F., nr. top 443/1 Ilia, preluat de stat în baza Decretul nr. 218/1960, fiind introdus în activele patrimoniale ale SC C. SA Deva; Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1992, prin hotărârea nr. 137/1996, a admis cererea petenților, dispunând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul, casă de locuit și teren aferent în suprafață de 310 mp, înscris în C.F.

nr. top 443/1 Ilia; reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defunctului F.S.L., nu au dovedit că sunt și moștenitoarele proprietarului morii, nedepunând documente justificative în acest sens; conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse; din probele administrate rezultă că utilajele morii nu mai există, acestea fiind distruse, astfel încât reclamantele nu pot beneficia de măsuri reparatorii. Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele, la care au atașat dovezi ce atestă calitatea de moștenitoare ale proprietarului morii.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 402/A pronunțată la 17 martie 2004, a respins apelul reclamantelor, cu următoarele considerente: - cererea pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru moară și instalațiile acesteia este neîntemeiată deoarece, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, restituirea utilajelor și instalațiilor este condiționată de existența lor fizică în momentul intrării în vigoare a legii menționate, astfel încât nu se mai restituie sau nu se plătesc despăgubiri dacă acestea au fost înlocuite, distruse sau casate; - imobilul preluat de stat cu titlu de locuință le-a fost restituit în natură, în baza Legii nr. 112/1995. Această ultimă hotărâre judecătorească a fost atacată cu recurs de reclamante, care au criticat soluția instanței de apel sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, motiv de recurs ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul urmează a fi admis pentru cele ce urmează. Instanța de apel nu a stabilit situația de fapt, limitându-se la a reține că moara a fost restituită în natură, în procedura stabilită de Legea nr. 112/1995, ceea ce este evident nereal, și că utilajele morii au fost distruse, fără ca acest fapt să rezide din probele administrate. Ori, fără lămurirea pe deplin a situației de fapt, instanța de recurs nu poate efectua controlul judiciar de legalitate, care presupune verificarea corectei aplicări a legii la situații de fapt pe deplin lămurite, așa cum cer expres dispozițiile art. 314 C. proc. civ. Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., în vederea stabilirii situației de fapt reale prin mijloace procesuale corespunzătoare și pentru corecta aplicare a legii în raport cu situația de fapt ce se va stabili, se va admite recursul, cu efectul casării deciziei atacată și trimiterea cauzei aceleiași curți de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de F.A.M. și F.D.E. împotriva deciziei nr. 402/A din 17 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.