ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3614/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3614/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei
civile de față,
Analizând actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 577 din 2 iunie 2005,
Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis excepția lipsei calității
procesuale active a moștenitorilor G.F. și E.C.,
invocată de contestatorul D.C.M.
A admis excepția lipsei
calității procesuale pasive și
excepția
prematurității acțiunii, invocată de pârâtele A.V.AS. și
Primăria
comunei Hinova.
A constatat
lipsa calității procesuale active a moștenitorilor
G.C. și G.V.P.
A respins contestația formulată de contestatorul D.C.M.
împotriva deciziei nr. 16/2004,
emisă de SC
S. SA Drobeta Tr. Severin.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat
că, prin
deciziile nr. 16, 17, 18 și 19 din
26 mai 2004, emise de pârâta
SC S.
SA, s-au respins notificările formulate de
moștenitorii foștilor proprietari
O.G. și P.G., prin
care au solicitat
restituirea în natură a imobilului compus din
moară sistematică și teren în suprafață de 44.600 mp, situat în
satul Bistrița, comuna Hinova, județul Mehedinți,
naționalizat în
baza Legii nr. 119/1948.
Tribunalul a
constatat că cererea este prematură, deoarece
nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.
10/2001, iar Primăria Hinova, sesizată prin
notificare nu a emis
încă dispoziție.
A mai constatat tribunalul, că pentru cea mai
mare parte din teren s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr.
18/1991, iar ceilalți moștenitori nu au contestat
deciziile emise.
Prin decizia
nr. 2870 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel
Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantul
D.C.M.
împotriva sentinței, pe care a
schimbat-o
în parte, în sensul că a constatat dreptul apelantului
la măsuri
reparatorii prin echivalent.
Instanța de apel a constatat că moara a fost
vândută în
procesul de privatizare către SC
S. SA, o parte din teren este afectat folosinței morii, iar restul a fost
destinat de
Primăria Hinova, conform Legii nr. 18/1991, diverșilor
solicitanți, care dețin titluri de proprietate, astfel încât reclamantul are
dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin decizia
nr. 9000 din 8 noiembrie 2006, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a
admis recursul declarat de reclamant, a casat
decizia și sentința și
a trimis cauza pentru rejudecare la tribunal.
Instanța
supremă a reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la
dosar, imobilul
moară și teren a trecut în proprietatea statului
prin naționalizare. Nu este clar în baza cărui act normativ
nemișcătorul
a fost naționalizat, dar având în vedere data inventarului de predare-primire
(12 iunie 1948), este de
presupus că bunul
a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948 și
nu prin Decretul nr.
92/1950.
Având în
vedere dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001,
instanțele erau datoare să stabilească data la
care pârâta SC S. SA
s-a privatizat, respectiv data la care statul a
încetat să mai fie acționar.
Cât privește
terenul, instanța de recurs a constatat că acesta
este situat în intravilan și face obiectul Legii
nr. 10/2001, iar
instanțele trebuiau
să verifice dacă există teren disponibil, care să
poată fi restituit.
După rejudecare, prin sentința nr. 225 din 9
octombrie
2008, Tribunalul Mehedinți,
secția civilă, a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a A.V.A.S.
A admis excepția lipsei calității procesuale
active a numiților G.F., G.V.P., E.C. și a moștenitorilor autoarei G.C.G.,
respectiv G.V.P. și E.C.
A respins
excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei
calității procesuale
pasive a Primăriei Hinova.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul
D.C.M.
A respins
acțiunea față de pârâta A.V.A.S.
A respins
cererea de intervenție formulată de intervenienta
I.E.
A anulat
decizia nr. 16 din 25 mai 2004, emisă de SC S. SA.
A constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în
natură a imobilului moară și a terenului în
suprafață totală de
34.769 mp și la
despăgubiri prin echivalent pentru suprafața de
teren de 9.831 mp
intravilan.
A obligat SC S. SA să emită dispoziție
referitoare la restituirea în natură a imobilului
moară.
A obligat
Primăria comunei Hinova să emită dispoziție
referitoare la restituirea în natură a suprafeței de teren intravilan
de
34.769 mp și să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru
suprafața de teren de 9.831 mp intravilan.
Tribunalul a
constatat că, la momentul intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001, SC S.
SA se afla doar în curs de
privatizare,
situație în care nu se poate invoca incidența art. 29 din lege, care este
aplicabil societăților comerciale integral
privatizate.
G.F., G.V.P., E.C. și moștenitorii numitei G.C.G.
și anume, G.V.P.
și E.C., nu au contestat
deciziile emise în
baza
notificărilor, motiv pentru care nu au calitate procesuală
activă.
Primăria are
calitate procesuală pasivă, deoarece este
deținătoarea terenului
solicitat prin notificare.
Tribunalul a
mai constatat că cererea reclamantului nu este
prematură, deoarece a fost respectată procedura prevăzută de
Legea
nr. 10/2001.
În ceea ce
privește cererea de intervenție formulată de I.E.
, tribunalul a constatat că, prin sentința civilă nr. 6564 din
18 octombrie 2000 a Judecătoriei Tr. Severin,
acesteia i s-a
reconstituit dreptul
de proprietate pentru suprafața de teren de 2,75 ha teren extravilan și a fost
pusă nelegal în posesie pentru
un teren aflat în intravilan.
Având în vedere concluziile raportului de
expertiză efectuat în cauză, tribunalul a constatat că doar suprafața de
teren de 34.769 mp poate fi restituită în natură,
pentru restul de
teren reclamantul având dreptul la măsuri reparatorii
prin echivalent.
Prin decizia nr. 95 din 23 martie 2009, Curtea de
Apel
Craiova, secția
I
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a
respins apelurile declarate de reclamant,
intervenientă și pârâții
Primăria Hinova și SC S. SA
.
In ceea ce
privește apelul declarat de reclamant, instanța de
apel a reținut că, potrivit concluziilor
raportului de expertiză
efectuată în
cauză, terenul solicitat poate fi restituit doar în parte,
deoarece
suprafața de teren de 9.831 mp este afectată de utilități publice, respectiv de
drum industrial și blocuri de locuințe.
In cauză nu
s-a făcut dovada că utilajele morii ar fi existat la data notificării, ci,
dimpotrivă, că acestea au fost înlocuite în
iulie 1996, din cauza gradului avansat de uzură.
Instanța de apel a constatat că este nefondat și
apelul declarat de SC S. SA, deoarece, la data intrării în
vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea nu era
integral privatizată.
In ceea ce
privește apelurile declarate de Primăria Hinova și intervenientă I.E., instanța
de apel a constatat că intervenientei, prin hotărâre judecătorească, i s-a
reconstituit
dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan în
suprafață de 2,75 ha. Intervenientă a fost pusă în posesie în anul 2001
pentru 1,42 ha teren, care se identifică cu o
parte din terenul ce a
aparținut autorului reclamantului, dar punerea în
posesie nu a fost urmată de emiterea titlului de proprietate.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs
reclamantul D.C.M., pârâții Primăria
comunei
Hinova și SC S. SA și intervenienta I.E.
Reclamantul D.C.M. a invocat dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ. și a
arătat că
întreaga suprafață de teren solicitată, pentru care a făcut
dovada dreptului de proprietate, poate fi
restituită în natură.
Terenul ce nu a fost restituit nu este ocupat de
amenajări
de utilitate publică, ci de o
cărare, iar cele trei blocuri existente
au fost construite abuziv.
Recurentul -
reclamant a mai arătat că la, data notificării,
utilajele morii erau în stare de funcționare și nu s-a făcut dovada
că utilajele schimbate în anul 1996 erau cele ce
au aparținut
autorului său.
Primăria comunei Hînova nu a invocat nici unul
din
motivele de recurs prevăzute de art. 304
C. proc. civ.
, dar a arătat că
suprafața de teren de 13.940 mp nu poate
fi restituită în natură,
deoarece pe acest teren a fost pusă în posesie intervenienta I.E.
A mai arătat
recurenta - pârâtă că reclamantul nu a făcut
dovada că terenul autorilor săi ar fi fost situat în intravilan.
Pârâta SC S.
SA a invocat dispozițiile art. 304
pct.
9 C. proc. civ. și a arătat că decizia este
nelegală, deoarece societatea s-a privatizat integral la data de 30
martie 1999, prin contractul de vânzare -
cumpărare de acțiuni nr. MH 07 din 30 martie 1999, în urma căruia acționar
majoritar a
devenit P.A.S. S., care
deținea 53,9% din valoarea
capitalului social.
In iunie 2003 acțiunile au revenit statului
român,
reprezentat prin A.P.A.J.P.S., ca
urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare, iar la 22 septembrie
s-a încheiat un nou
contract de privatizare.
In această
situație nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din
Legea nr. 10/2001, republicată, ci dispozițiile
art. 29 din lege.
Intervenienta I.E. nu a invocat vreun motiv de
recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., dar a
arătat,
în esență, că terenul pe care a fost pusă în posesie a
aparținut familiei sale și după cooperativizare, o parte din acesta
a
trecut în intravilan.
Faptul că nu
s-a emis titlu de proprietate nu este un motiv pentru a fi deposedată de
terenul ce i-a aparținut.
Recursurile
declarate sunt nefondate, pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
Recurentul - reclamant D.C.M. a
susținut că întreaga suprafață de teren
solicitată, pentru care a
făcut dovada dreptului de proprietate poate fi
restituită în natură.
Susținerea este
nefondată, deoarece, naționalizat fiind,
regimul juridic al terenului este reglementat de dispozițiile art. 10
din Legea nr. 10/2001, care, în alin. (2) prevede
că, în cazul în
care pe terenurile pe
care s-au aflat construcții preluate în mod
abuziv s-au edificat noi
construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură
a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții
noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate
publică ale localităților urbane și rurale,
măsurile reparatorii se
stabilesc prin echivalent.
Or, așa cum rezultă din raportul de expertiză
efectuat în cauză și cum în mod corect a constatat instanța de apel,
suprafața de teren nerestituită este ocupată de o
alee de acces și
blocuri de locuințe.
Recurentul
reclamant susține că blocurile au fost edificate
în mod abuziv, dar nu a făcut nici o dovadă cu privire la anul în care
aceste construcții au fost edificate și dacă a existat sau nu autorizație de
construire, astfel încât nu este incidență nici una din ipotezele avute în
vedere de alin. (3) și (5) al art. 10 din Legea
nr. 10/2001, care prevăd situațiile în care pot fi restituite chiar și
terenurile
ocupate de construcții.
In ceea ce privește criticile referitoare la utilajele
morii, se
constată că, potrivit art.
6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile
reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de
alte persoane juridice odată cu
imobilul, în afară de cazul în care
au fost înlocuite, casate sau
distruse.
Prin urmare,
este necesar ca utilajele să fi existat la data
intrării în vigoare a
legii speciale de reparație.
In cauză, nu
s-a făcut dovada că vechile utilaje ale morii ar
mai exista, dimpotrivă, la dosar există înscrisuri din care rezultă
că în anul 1996, au fost înlocuite o parte din
utilaje, printre care
valțuri
universal, sită plană, separator aspirator, moară porumb,
etc.
In ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC
S. SA
, care permite încadrarea în
dispozițiile art. 304
pct. 9 C.
proc. civ., aceasta a arătat că nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată,
deoarece, la data intrării în vigoare a legii, societate era integral
privatizată.
Criticile sunt
nefondate, deoarece, conform actelor depuse
la dosar, societatea pârâtă
s-a privatizat integral abia în anul 2003.
Recurenta
susține că a devenit integral privatizată încă din
anul 1999, în urma
încheierii contractului de vânzare-c
umpărare
de acțiuni nr. MH 07 din 30 martie 1999, dar această
susținere nu poate
fi avută în considerare.
Astfel, în
contractul în discuție Fondul Proprietății de Stat
a vândut doar un procent de 53,9% din acțiuni,
dar nu s-a făcut
nici o dovadă cu
privire la natura și regimul juridic al capitalului
rămas și că noua structură a acționariatului ar
fi fost înregistrată
la Registrul Comerțului.
Apoi,
contractul cuprinde dispoziții exprese cu privire la
plata prețului, care este eșalonată pe un interval
de 5 ani și cu
privire la momentul
transmiterii dreptului de proprietate asupra
acțiunilor, care se va produce la data plății prețului.
Cum contractul a fost reziliat tocmai pentru
neplata prețului stabilit, așa cum rezultă din încheierea nr. 915 din 5 iunie
2003 a Tribunalului Mehedinți, dreptul de proprietate
asupra acțiunilor nu a trecut asupra cumpărătorului.
In lipsa
dovezilor că SC S. SA era societate
integral
privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,
în mod
corect instanța de apel a reținut că sunt aplicabile
dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În ceea ce
privește recursurile declarate de pârâta Primăria
comunei Hînova și
intervenienta I.E., se constată că
acestea
se referă la aceeași chestiune și anume imposibilitatea
restituirii în
natură către reclamant a suprafeței de teren de 13.940 mp
.
Această
susținere nu poate fi primită, deoarece, așa cum în
mod corect a constatat instanța de apel, prin
sentința civilă nr.
6564 din 18
octombrie 2000, Judecătoria Turnu Severin a dispus
reconstituirea
dreptului de proprietate a suprafeței de teren de
2,75 ha „situată în extravilanul satului Bistrița, comuna Hînova".
Prin urmare,
chiar dacă punerea în posesie a intervenientei
s-a făcut pe o suprafață de teren în intravilan, punerea în posesie
nu este conformă hotărârii civile, care i-a recunoscut
dreptul de proprietate pe o suprafață de teren situată în extravilan.
Faptul că terenul ce a aparținut autorilor
intervenientei a fost inițial situat în extravilan și o parte din el, după
cooperativizare, a trecut în intravilan nu prezintă importanță
pentru cauză, deoarece prin hotărâre
judecătorească intrată în
puterea
lucrului judecat s-a stabilit că I.E. are dreptul la
un teren situat în
extravilan.
Cât privește
susținerea pârâtei Primăria comunei Hinova că
reclamantul nu a făcut dovada că terenul ce a aparținut autorilor
săi ar fi fost situat în intravilan, aceasta nu
poate fi analizată,
deoarece prin decizia nr. 9000 din 8 noiembrie 2006,
Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat această chestiune,
reținând că terenul solicitat de reclamant este
situat în intravilan.
In aceste
circumstanțe și cum intervenienta nu justifică un
titlu pentru suprafața
de teren pe care o ocupă din terenul solicitat de reclamant, acesta are dreptul
să beneficieze de măsura restituirii în natură.
Față de cele
arătate, recursurile declarate se vor privi ca
nefondate și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
se vor
respinge ca atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul D.C.M.
, pârâtele Primăria Hinova și SC S. SA
și
intervenienta I.E. împotriva deciziei nr. 95 din 23
martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția
I
civilă
și pentru
cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.