ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3614/2010

Asupra cauzei civile de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 577 din 2 iunie 2005, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a moștenitorilor G.F. și E.C., invocată de contestatorul D.C.M. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtele A.V.AS. și Primăria comunei Hinova. A constatat lipsa calității procesuale active a moștenitorilor G.C. și G.V.P. A respins contestația formulată de contestatorul D.C.M. împotriva deciziei nr. 16/2004, emisă de SC S. SA Drobeta Tr. Severin. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin deciziile nr. 16, 17, 18 și 19 din 26 mai 2004, emise de pârâta SC S. SA, s-au respins notificările formulate de moștenitorii foștilor proprietari O.G.

și P.G., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din moară sistematică și teren în suprafață de 44.600 mp, situat în satul Bistrița, comuna Hinova, județul Mehedinți, naționalizat în baza Legii nr. 119/1948. Tribunalul a constatat că cererea este prematură, deoarece nu s-a respectat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar Primăria Hinova, sesizată prin notificare nu a emis încă dispoziție. A mai constatat tribunalul, că pentru cea mai mare parte din teren s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar ceilalți moștenitori nu au contestat deciziile emise. Prin decizia nr. 2870 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamantul D.C.M.

împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat dreptul apelantului la măsuri reparatorii prin echivalent. Instanța de apel a constatat că moara a fost vândută în procesul de privatizare către SC S. SA, o parte din teren este afectat folosinței morii, iar restul a fost destinat de Primăria Hinova, conform Legii nr. 18/1991, diverșilor solicitanți, care dețin titluri de proprietate, astfel încât reclamantul are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent. Prin decizia nr. 9000 din 8 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia și sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la tribunal.

Instanța supremă a reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, imobilul moară și teren a trecut în proprietatea statului prin naționalizare. Nu este clar în baza cărui act normativ nemișcătorul a fost naționalizat, dar având în vedere data inventarului de predare-primire (12 iunie 1948), este de presupus că bunul a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948 și nu prin Decretul nr. 92/1950. Având în vedere dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanțele erau datoare să stabilească data la care pârâta SC S. SA s-a privatizat, respectiv data la care statul a încetat să mai fie acționar. Cât privește terenul, instanța de recurs a constatat că acesta este situat în intravilan și face obiectul Legii nr. 10/2001, iar instanțele trebuiau să verifice dacă există teren disponibil, care să poată fi restituit.

După rejudecare, prin sentința nr. 225 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. A admis excepția lipsei calității procesuale active a numiților G.F., G.V.P., E.C. și a moștenitorilor autoarei G.C.G., respectiv G.V.P. și E.C. A respins excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Hinova. A admis în parte cererea formulată de reclamantul D.C.M. A respins acțiunea față de pârâta A.V.A.S. A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta I.E. A anulat decizia nr. 16 din 25 mai 2004, emisă de SC S. SA. A constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului moară și a terenului în suprafață totală de 34.769 mp și la despăgubiri prin echivalent pentru suprafața de teren de 9.831 mp intravilan.

A obligat SC S. SA să emită dispoziție referitoare la restituirea în natură a imobilului moară. A obligat Primăria comunei Hinova să emită dispoziție referitoare la restituirea în natură a suprafeței de teren intravilan de 34.769 mp și să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 9.831 mp intravilan. Tribunalul a constatat că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC S. SA se afla doar în curs de privatizare, situație în care nu se poate invoca incidența art. 29 din lege, care este aplicabil societăților comerciale integral privatizate. G.F., G.V.P., E.C. și moștenitorii numitei G.C.G. și anume, G.V.P. și E.C., nu au contestat deciziile emise în baza notificărilor, motiv pentru care nu au calitate procesuală activă.

Primăria are calitate procesuală pasivă, deoarece este deținătoarea terenului solicitat prin notificare. Tribunalul a mai constatat că cererea reclamantului nu este prematură, deoarece a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de I.E. , tribunalul a constatat că, prin sentința civilă nr. 6564 din 18 octombrie 2000 a Judecătoriei Tr. Severin, acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 2,75 ha teren extravilan și a fost pusă nelegal în posesie pentru un teren aflat în intravilan. Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul a constatat că doar suprafața de teren de 34.769 mp poate fi restituită în natură, pentru restul de teren reclamantul având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin decizia nr. 95 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de reclamant, intervenientă și pârâții Primăria Hinova și SC S. SA . In ceea ce privește apelul declarat de reclamant, instanța de apel a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză, terenul solicitat poate fi restituit doar în parte, deoarece suprafața de teren de 9.831 mp este afectată de utilități publice, respectiv de drum industrial și blocuri de locuințe. In cauză nu s-a făcut dovada că utilajele morii ar fi existat la data notificării, ci, dimpotrivă, că acestea au fost înlocuite în iulie 1996, din cauza gradului avansat de uzură.

Instanța de apel a constatat că este nefondat și apelul declarat de SC S. SA, deoarece, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea nu era integral privatizată. In ceea ce privește apelurile declarate de Primăria Hinova și intervenientă I.E., instanța de apel a constatat că intervenientei, prin hotărâre judecătorească, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan în suprafață de 2,75 ha. Intervenientă a fost pusă în posesie în anul 2001 pentru 1,42 ha teren, care se identifică cu o parte din terenul ce a aparținut autorului reclamantului, dar punerea în posesie nu a fost urmată de emiterea titlului de proprietate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul D.C.M., pârâții Primăria comunei Hinova și SC S. SA și intervenienta I.E.

Reclamantul D.C.M. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că întreaga suprafață de teren solicitată, pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate, poate fi restituită în natură. Terenul ce nu a fost restituit nu este ocupat de amenajări de utilitate publică, ci de o cărare, iar cele trei blocuri existente au fost construite abuziv. Recurentul - reclamant a mai arătat că la, data notificării, utilajele morii erau în stare de funcționare și nu s-a făcut dovada că utilajele schimbate în anul 1996 erau cele ce au aparținut autorului său. Primăria comunei Hînova nu a invocat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. , dar a arătat că suprafața de teren de 13.940 mp nu poate fi restituită în natură, deoarece pe acest teren a fost pusă în posesie intervenienta I.E.

A mai arătat recurenta - pârâtă că reclamantul nu a făcut dovada că terenul autorilor săi ar fi fost situat în intravilan. Pârâta SC S. SA a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că decizia este nelegală, deoarece societatea s-a privatizat integral la data de 30 martie 1999, prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. MH 07 din 30 martie 1999, în urma căruia acționar majoritar a devenit P.A.S. S., care deținea 53,9% din valoarea capitalului social. In iunie 2003 acțiunile au revenit statului român, reprezentat prin A.P.A.J.P.S., ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare, iar la 22 septembrie s-a încheiat un nou contract de privatizare. In această situație nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, ci dispozițiile art. 29 din lege.

Intervenienta I.E. nu a invocat vreun motiv de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., dar a arătat, în esență, că terenul pe care a fost pusă în posesie a aparținut familiei sale și după cooperativizare, o parte din acesta a trecut în intravilan. Faptul că nu s-a emis titlu de proprietate nu este un motiv pentru a fi deposedată de terenul ce i-a aparținut. Recursurile declarate sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Recurentul - reclamant D.C.M. a susținut că întreaga suprafață de teren solicitată, pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate poate fi restituită în natură.

Susținerea este nefondată, deoarece, naționalizat fiind, regimul juridic al terenului este reglementat de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care, în alin. (2) prevede că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Or, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și cum în mod corect a constatat instanța de apel, suprafața de teren nerestituită este ocupată de o alee de acces și blocuri de locuințe.

Recurentul reclamant susține că blocurile au fost edificate în mod abuziv, dar nu a făcut nici o dovadă cu privire la anul în care aceste construcții au fost edificate și dacă a existat sau nu autorizație de construire, astfel încât nu este incidență nici una din ipotezele avute în vedere de alin. (3) și (5) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd situațiile în care pot fi restituite chiar și terenurile ocupate de construcții. In ceea ce privește criticile referitoare la utilajele morii, se constată că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Prin urmare, este necesar ca utilajele să fi existat la data intrării în vigoare a legii speciale de reparație. In cauză, nu s-a făcut dovada că vechile utilaje ale morii ar mai exista, dimpotrivă, la dosar există înscrisuri din care rezultă că în anul 1996, au fost înlocuite o parte din utilaje, printre care valțuri universal, sită plană, separator aspirator, moară porumb, etc. In ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC S. SA , care permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece, la data intrării în vigoare a legii, societate era integral privatizată.

Criticile sunt nefondate, deoarece, conform actelor depuse la dosar, societatea pârâtă s-a privatizat integral abia în anul 2003. Recurenta susține că a devenit integral privatizată încă din anul 1999, în urma încheierii contractului de vânzare-c umpărare de acțiuni nr. MH 07 din 30 martie 1999, dar această susținere nu poate fi avută în considerare. Astfel, în contractul în discuție Fondul Proprietății de Stat a vândut doar un procent de 53,9% din acțiuni, dar nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la natura și regimul juridic al capitalului rămas și că noua structură a acționariatului ar fi fost înregistrată la Registrul Comerțului. Apoi, contractul cuprinde dispoziții exprese cu privire la plata prețului, care este eșalonată pe un interval de 5 ani și cu privire la momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra acțiunilor, care se va produce la data plății prețului.

Cum contractul a fost reziliat tocmai pentru neplata prețului stabilit, așa cum rezultă din încheierea nr. 915 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Mehedinți, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nu a trecut asupra cumpărătorului. In lipsa dovezilor că SC S. SA era societate integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect instanța de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.

În ceea ce privește recursurile declarate de pârâta Primăria comunei Hînova și intervenienta I.E., se constată că acestea se referă la aceeași chestiune și anume imposibilitatea restituirii în natură către reclamant a suprafeței de teren de 13.940 mp . Această susținere nu poate fi primită, deoarece, așa cum în mod corect a constatat instanța de apel, prin sentința civilă nr. 6564 din 18 octombrie 2000, Judecătoria Turnu Severin a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeței de teren de 2,75 ha „situată în extravilanul satului Bistrița, comuna Hînova". Prin urmare, chiar dacă punerea în posesie a intervenientei s-a făcut pe o suprafață de teren în intravilan, punerea în posesie nu este conformă hotărârii civile, care i-a recunoscut dreptul de proprietate pe o suprafață de teren situată în extravilan.

Faptul că terenul ce a aparținut autorilor intervenientei a fost inițial situat în extravilan și o parte din el, după cooperativizare, a trecut în intravilan nu prezintă importanță pentru cauză, deoarece prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat s-a stabilit că I.E. are dreptul la un teren situat în extravilan. Cât privește susținerea pârâtei Primăria comunei Hinova că reclamantul nu a făcut dovada că terenul ce a aparținut autorilor săi ar fi fost situat în intravilan, aceasta nu poate fi analizată, deoarece prin decizia nr. 9000 din 8 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat această chestiune, reținând că terenul solicitat de reclamant este situat în intravilan.

In aceste circumstanțe și cum intervenienta nu justifică un titlu pentru suprafața de teren pe care o ocupă din terenul solicitat de reclamant, acesta are dreptul să beneficieze de măsura restituirii în natură. Față de cele arătate, recursurile declarate se vor privi ca nefondate și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul D.C.M. , pârâtele Primăria Hinova și SC S. SA și intervenienta I.E. împotriva deciziei nr. 95 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.