ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2325/2008

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 5 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinți,

reclamanții B.D. și F.F. au formulat, în contradictoriu cu pârâții Primăria

Municipiului Drobeta Turnu Severin și B.C.C., contestație împotriva dispoziției

nr. 1413/2006 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin.

În motivarea cererii

reclamanții arată că prin dispoziția nr. 1413/2006 emisă de Primăria

Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost modificat art. 2 al dispoziției nr.

1192/ 2005 a aceleiași autorități din care rezulta că se solicitase de către

petenții B.D., F.F. și B.C. restituirea in natura a imobilului situat în

Drobeta Turnu Severin.

Susțin reclamanții că

nu au cunoscut conținutul notificării nr. 529/E/2001 formulată de B.C. și că se

impune restituirea în natură a fostei ghețării, a grupului sanitar cu trei

compartimente și a terenului în suprafață de 491,37 mp. situat la adresa

menționată.

Prin sentința civilă

nr. 1408 din 6 octombrie 2006, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins

acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin dispoziția contestată,

în temeiul și pentru executarea sentinței civile nr. 613 din 9 iunie 2005

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, sentință definitivă și irevocabilă,

Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a modificat art.2 al dispoziției

emise anterior și care poartă nr. 1193 din 16 mai 2005, în sensul că s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii in echivalent în temeiul Legii

247/2005 pentru o parte din imobilul situat în Turnu-Severin, respectiv

o ghețărie și un grup sanitar.

Prin sentința

civilă nr. 613 din 9 iunie 2005 a fost soluționată favorabil și irevocabil

plângerea reclamanților prin care solicitau, inclusiv pentru construcțiile

ghețărie și grup sanitar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin

decizia contestată in prezenta cauză, pârâta a încercat să pună de acord

decizia emisă anterior (nr. 1192 din 16 mai 2005), rin care reclamanților le

fusese respinsă cererea de restituire în natură a acestor construcții, cu

dispozitivul sentinței civile menționate.

Tribunalul a mai

reținut că, deși decizia nr. 1192 din 16 mai 2005 emisă de către pârâtă a fost

supusă controlului judiciar urmare a plângerii promovate de reclamanți, această

plângere nu a fost încă soluționată irevocabil. Prin urmare, se arată în

considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță, sentința civilă nr. 1224

din 25 noiembrie 2005 invocată, sentință prin care s-a constat că reclamanții

au dreptul la restituirea în natură a ghețăriei și a grupului sanitar, nu poate

reprezenta temei pentru anularea dispoziției atacate in prezenta cauză.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții B.D. și F.F., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și arătând că dispoziția nr.  1139/2005 cuprinde

numeroase falsuri, că instanța nu a ținut cont de acestea în soluționarea

cauzei și că sentința civilă nr. 613/2005 nu a rezolvat solicitările

reclamanților apelanți, întrucât opțiunea acestora a vizat restituirea în

natură a construcțiilor în cauză.

Prin decizia civilă

nr. 16039 din 14 martie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat

apelul formulat de apelanții reclamanți B.D. și F.F. împotriva sentinței civile

nr. 1408 din 6 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Răspunzând criticilor

formulate prin motivele de apel, Curtea de Apel a reținut că cea de-a doua

dispoziție emisă, respectiv cea cu numărul nr. 1423/2006 a Primăriei

Municipiului Dr.Tr.Severin , este emisă în mod legal, în baza unei hotărâri

judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

Instanța de apel a

avut în vedere și împrejurarea ca pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

se află o cauză având un alt obiect decât cel supus judecății, respectiv ieșire

din indiviziune asupra imobilului care le-a fost restituit în natură

apelanților.

Împotriva acestei

decizii în termen legal au declarat și motivat recurs apelanții-reclamanți B.D.

și F.F.

Prin motivele de

recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

critică hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru următoarele

considerente:

Susțin recurenții că

în mod nelegal nu au fost emise dispoziții separate, pentru fiecare notificare

formulată de moștenitori și că, pentru respectarea dreptului de proprietate al

recurenților asupra imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, se impune

restituirea în natură a fostei ghețării, a grupului sanitar cu trei

compartimente și a terenului în suprafață de 35 mp ocupat de acestea.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

reține următoarele:

l. Prin dispoziția

nr. 1192/2005, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a restituit în

natură către petenții B.C., B.D. și F.F. imobilul situat în Drobeta Turnu

Severin, compus din teren în suprafață de 488,59 mp și construcția în suprafață

de 226,70 mp.

Prin art. 2 al

dispoziției a fost respinsă cererea petenților de restituire în natură a

bunurilor denumite ghețărie și grup sanitar.

Din cuprinsul dispoziției

nr. 1192/2005 rezultă că notificările nr. 567/N/2001, nr. 529/E/2001 și

583/N/2001 fiind formulate de moștenitorii defunctului B.G. și vizând același

imobil au fost conexate, entitatea notificată soluționând printr-o dispoziție

comună toate aceste notificări.

Înalta Curte

apreciază ca nefondată critica vizând nelegala soluționare a tuturor

notificărilor formulate printr-o singura dispoziție,

Art. 4 din Legea

10/2001 prevede că: " în cazul în care restituirea este cerută de mai

multe persoane îndreptățite coproprietare a bunului imobil solicitat, dreptul

de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit

dreptului comun.

Câtă vreme în aceasta

ipoteză, deși există mai mulți coproprietari, legea nu prevede obligația

unității deținătoare notificată de a emite decizii/dispoziții separate pentru

fiecare coproprietar, nu există nici o rațiune pentru a considera că acesta

obligație ar exista în cazul în care, persoanele îndreptățite ar solicita

restituirea bunului nu printr-o singură notificare, ci prin notificări

separate.

Întrucât aceste

notificări sunt formulate de persoane ce se consideră deopotrivă îndreptățite

la restituirea bunului în calitate de comoștenitori ai unui autor comun și

întrucât aceste notificări vizează același imobil, conexarea lor și

soluționarea printr-o singură dispoziție este admisibilă și produce același

efecte ca în situația în care ar fi existat o notificare comună formulată de

toți comoștenitorii.

Eventualele

neînțelegeri dintre persoanele îndreptățite urmează a fi soluționate pe calea

dreptului comun, dispoziția sau, după caz, dispoziția de

aprobare

a restituirii în natură a imobilului făcând, conform art. 23 alin.. (4) din

Legea 10/2001, dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia,

având forța probantă a unui înscris autentic și constituind titlu executoriu

pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate

imobiliară.

2.Cea de-a doua

critică formulată prin motivele de recurs vizează încălcarea dreptului de

proprietate al recurenților prin nerestiruirea în natură a fostei ghețării, a

grupului sanitar cu trei compartimente și a terenului în suprafață de 35 mp

ocupat de acestea.

Sub acest aspect,

Înalta Curte reține că prin dispoziția nr. 1413/2006 a Primăriei Municipiului

Dr.Tr.Severin a fost modificat art. 2 al dispoziției nr. 1192/16 mai 2005,

stabilindu-se că acesta va avea următorul cuprins: "în temeiul și pentru

executarea sentinței civile nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți rămasă definitivă și irevocabilă, pentru parte din imobilul trecut

fără titlu în proprietatea statului se propune acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent (...)."

Prin sentința civilă

nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă definitivă

și irevocabilă s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru bunurile în litigiu.

Este adevărat că în

cuprinsul sentinței civile nr. 1224 din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului

Mehedinți este cuprinsa o soluție contrară, în sensul că, prin această hotărâre

instanța constată că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a

unui beci exterior (ghețărie) și a unui grup sanitar. însă prin decizia civilă

nr. 286 din 28 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin

decizia civilă nr. 1273 din 9 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, a fost schimbată în tot această sentință și înlăturată dispoziția

privind constatarea dreptului la restituirea în natură a unui beci și a unui

grup sanitar, instanțele de control judiciar reținând că prin sentința civilă

nr. 1224 din 25 noiembrie 2005 a fost încălcată puterea de lucru judecat a

sentinței civile nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunțată de aceeași instanță.

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că modificarea, prin dispoziția contestată a art. 2 al

dispoziției anterioare este legală, întrucât prin această modificare entitatea

învestită cu soluționarea notificării a pus în acord conținutul dispoziției cu

cel al unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Modificarea

dispoziției se impunea față de puterea de lucru judecat de care se bucură

sentința civilă nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Mehedinți,

sentință prin care s-a stabilit în mod irevocabil că pentru bunurile

solicitate, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.

Față de

considerentele expuse, constatând ca fiind legală hotărârea pronunțată de

instanța de apel, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat, iar în

temeiul art. 316 C. proc. civ.. raportat la

art. 274 C. proc. civ.. va obliga recurenții la plata

sumei de 803 lei cu titlu de

cheltuieli de

judecată către intimatul B.C.C.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanții B.D. și F.F.

împotriva deciziei nr. 244 din

14 martie 2007 a Curții de Apel

Craiova,

secția civilă, ca nefondat.

Obligă pe

recurenți la plata sumei de 803 lei cheltuieli de judecată către intimatul

B.C.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2008.