ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1211/ F din

5 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul D.D.L. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C.

pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 4 octombrie 2004, la zi.

S-a lua act că suma de bani folosită

la realizarea flagrantului și care a fost pusă la dispoziție de martorul B.M.,

a fost restituită acestuia.

S-a constatat că drogurile au fost

consumate în procesul de analiză de laborator.

S-a dispus restituirea către

inculpat a portofelului cu înscrisuri care i-a fost ridicat cu ocazia

percheziției și care nu are legătură cu cauza.

În baza art. 118 lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon NOKIA.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 400 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 4 octombrie 2004,

inculpatul a fost surprins de organele de poliție vânzând 4 doze de 0,15 grame

heroină cu suma de un milion lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces – verbal

de consemnare, raport de constatare tehnico – științifică, declarațiile

martorilor B.M. și C.I., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea

infracțiunii.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 843 din 2 noiembrie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului.

Starea de arest a inculpatului a

fost menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 RON fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

considerat neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la modul de

individualizare a pedepsei, apreciind că aceasta a fost corespunzător

stabilită.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs în termen legal inculpatul D.D.L. solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate

în raport de circumstanțele sale personale.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanțele de judecată au făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor articolului 72 C. pen., punând în mod just în

evidență criteriile de individualizare a pedepsei și dând eficiența cuvenită

acestora.

Instanțele de judecată au analizat

atât gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta

a fost săvârșită, cantitatea mică de droguri traficată, datele personale ale

inculpatului legate de comportamentul său procesual sincer, situația familială,

afecțiunile fizice de care suferă, starea de recidivă postcondamnatorie în care

se află.

S-a avut în vedere, de asemenea, și

conduita inculpatului de cooperare cu organele de urmărire penală pentru a fi

descoperiți și alți traficanți de droguri, împrejurări care au fost valorificate

prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. c) C. pen.

Pedeapsa stabilită în aceste

condiții asigură în mod corespunzător și realizarea scopului preventiv –

educativ al sancțiunii penale, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.

Pentru aceste argumente, și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, de la 4 octombrie 2004, la

zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D.L. împotriva deciziei penale nr. 843 din 2 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 octombrie 2004 la 18

ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2006.