ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4084/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 1

februarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpații:

-

G.C.

,

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen., și la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7

alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art.

74 – art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus prevenția de la 23

februarie 2005.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea.

-

T.D.,

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 C. pen., cu aplicarea art. 74

– art. 76 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-au

interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., un an după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., și 74 – art. 76 C. pen.,

inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., și art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 23

februarie 2005 și în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art.

118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 200 Euro.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, în perioada septembrie 2004 – februarie 2005,

inculpatul G.C. a inițiat și coordonat un grup infracțional la care au aderat

mai mulți cetățeni turci și români, printre care și inculpatul T.D. în scopul

trecerii ilegale a frontierei de stat a României, pe relația Bulgania – România

– Ungaria - Europa de Vest, de către migranți turci de etnie kurdă.

În baza acestei înțelegeri,

inculpații au racolat, cazat, călăuzit pe rutele ce traversau România, din

Bulgaria spre Ungaria și apoi să preia de frontiera, mai mulți cetățeni de

origine kurdă, pretinzând 2000 Euro pentru fiecare din aceștia.

Din grupul organizat astfel de G.C. au

făcut parte mai multe persoane, inculpații D.A., T.D., C.M., S.M., S.M. și C.M.

precum și cetățeni de etnie turcă, fiecare având bine stabilit rolul său în

realizarea traficului de migranți.

La data de 22 februarie 2005, un

grup de migranți preluat de doi informatori sub acoperire a fost a fost

surprins de jandarmi în zona de frontieră, încercând să treacă în Ungaria.

Probele administrate, declarațiile

martorilor, ale investigatorilor sub acoperire, convorbirile telefonice

înregistrate pe baza autorizației eliberată în condițiile art. 91 C. proc. pen.,

au stabilit rolul avut de inculpați în săvârșirea faptelor, cât și modalitatea

de comitere a acestora.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri inculpații, G.C. solicitând în principal achitarea, iar ambii, în

subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 297 din 12

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis ambele apeluri

și rejudecând, a adoptat pedepsele aplicate inculpatului G.C. și a redus

pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare,

urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la inculpatul T.D. s-au

descontopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 143/2006 și s-a redus pedeapsa

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003

de la 2 ani și 6 luni închisoare la un an și 6 luni închisoare, menținând

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., o perioadă

de un an după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 – art. 34 și 35 C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și un an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 23

februarie 2005, menținând starea de arest.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații.

În recursul său, parchetul a solicitat

casarea deciziei atacate și menținerea sentinței tribunalului, pedepsele

aplicate inculpaților G.C. și T.D. nereflectând, prin cuantumul scăzut, pericol

social al faptei comise.

De asemenea, s-a solicitat înlăturarea

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., a pedepsei

de un an după executarea pedepsei principale cu privire la inculpatul T.D.,

fiind încălcate dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

Recursul parchetului este, în parte

fondat și urmează a fi admis cu privire la inculpatul T.D., în cauză fiind

incident motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.

Cât privește motivul privind

individualizarea pedepsei prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., recursul parchetului este nefondat, instanța de apel dând o justă

interpretare dispozițiilor art. 72 C. pen., lipsa de antecedente penale a

ambilor inculpați situația personală cât și atitudinea procesuală de

recunoaștere a faptei, astfel că nu se impune casarea deciziei și menținerea

pedepselor aplicate de tribunal.

Este fondat motivul vizând greșita

aplicare a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, întrucât

conform art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală aplicată trebuie să fie

de 2 ani sau mai mare, ori, în speță, pedeapsa aplicată inculpatului T.D. este

de un an și 6 luni închisoare.

În susținerea apelului declarat,

inculpatul G.C. a invocat în principal motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cauză

nu rezultă că faptele au fost comise de ambii inculpați, solicitând achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., iar în subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor

aplicate.

Recursul inculpatului este nefondat.

Din examinarea cauzei rezultă că

inculpatul G.C. s-a înțeles cu ceilalți inculpați și învinuiți să ajute

migranți kurzi să treacă ilegal frontiera pentru a merge în Europa de Vest,

toată activitatea sa fiind monitorizată de organele de urmărire penală prin interceptarea

convorbirilor telefonice și a investigatorilor sub acoperire.

De altfel, toți membrii grupului,

precum și martorii, au recunoscut, în detaliu, modul în care inculpatul a

acționat, el fiind cel care prin conaționalii săi, a recrutat migranți, a

negociat prețurile și a aranjat deplasarea acestora prin România, apoi spre

frontieră.

Investigatorul sub acoperire, B.S., K.D.

și S.L., care au fost autorizați de procuror, au relatat participarea

inculpatului la săvârșirea infracțiunii, astfel că din analiza tuturor probelor

administrate, rezultă vinovăția inculpatului, instanțele pronunțând sub acest

aspect o soluție corectă.

Sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate ambilor inculpați, se constată că acestea sunt în acord cu

dispozițiile art. 72 C. pen., instanțele apreciind corect gravitatea faptelor

comise, amploarea acestora, reținând astfel în favoarea lor circumstanțe

atenuante.

Întrucât nu sunt motive care

examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va

fi respins, ca nefondat, conform art. 389

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 385

15

pct. 1

lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, ca fondat, se va casa

în parte decizia nr. 297 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, numai

cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii pe durata de un

an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., inculpatului T.D.,

pedeapsă pe care o înlătură, menținând celelalte dispoziții.

Se va deduce arestarea preventivă,

aplicată fiecărui inculpat de la 23 februarie 2005 la 26 iunie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 297

din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpații G.C. și T.D.

Casează, în parte, decizia penală

sus-menționată, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a

interziceri pe durata de un an a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., inculpatului T.D., pedeapsă pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate pentru

fiecare inculpat, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23

februarie 2005 la 26 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat G.C. la

plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă

turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iunie 2006.