ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

l. Hotărârea

primei instanțe

Prin sentința nr.

3574 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului G.R. și pe cale de consecință a respins cererea

de suspendare față de acest pârât; a admis, în parte, cererea de suspendare

formulată de reclamantul M.M.E., în contradictoriu cu pârâtul M.T.S. și a

dispus suspendarea executării Ordinului nr. 531/2009 emis de pârâtul M.T.S.

prin M., până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cumulativ

condițiile art. 14 alin. (1) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât

în privința cazului bine justificat, cât și referitor la prevenirea unei pagube

iminente.

Astfel, a avut

în vedere Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

Constituțională, prin care a fost declarată neconstituțională Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 și implicit această ordonanță, împrejurarea de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului

contestat.

Totodată, a reținut

că executarea de îndată a actului administrativ creează reclamantului un

prejudiciu material și previzibil, circumstanțiat de neîncasarea drepturilor la

indemnizația aferentă funcției publice de conducere.

declarat de pârât

Împotriva sentinței

a declarat recurs pârâtul A.N.S.T., în calitate de succesor în drepturi al

pârâtului M.T.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art.

304

1

C. proc. civ.

În motivarea

căii de atac, recurenta - pârâtă a susținut că instanța de fond nu a argumentat

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (l) C. proc. civ.,

respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei

pagube.

A susținut că

prima instanță a reținut, în mod greșit împrejurarea că Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost declarată

neconstituțională O.U.G. nr. 37/2009 constituie un indiciu de nelegalitate al

actului administrativ, circumscris condiției cazului bine justificat, câtă vreme

la momentul emiterii actului administrativ contestat dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009

erau în vigoare, constituționale, și trebuiau respectate ca orice act normativ

emis de G.R.

A fost, de

asemenea, criticată soluția primei instanțe și sub aspectul neîndeplinirii

condiției privind iminența producerii unei pagube, raportat la natura și

amploarea măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.

Il. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele

și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare. Argumente de fapt și de drept relevante

Actul

administrativ solicitat a fi suspendat este Ordinul nr. 531/2009 emis de M.T.S.,

prin care, în temeiul art. III alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009, art. 97 lit.

c) și art. 99 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a dispus încetarea

raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică de

conducere de director executiv al D.S.J. Giurgiu.

Această măsură

a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei

norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009.

Suspendarea

executării actelor administrative constituie, în înțelesul art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004, un instrument procedural eficient în vederea respectării

principiului legalității, respectiv al recunoașterii caracterului lor valabil

până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate.

În speță,

instanța de fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 15 cu referire la 14 alin. (l) din Legea contenciosului

administrativ.

Constatarea

caracterului neconstituțional al Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, prin

Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale reprezintă un

indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un argument suficient

pentru a se constata îndeplinirea primei condiții de admisibilitate a cererii

de suspendare.

De menționat că

prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat

neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se în considerente că,

potrivit Deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 au fost

încălcate prevederile art. 15 din Constituție, precum și statutul juridic al

funcției publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999.

Acceptarea

tezei susținute de recurenta - pârâtă, în sensul că ordinul își păstrează

validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui,

ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se

limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a

drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale.

Înalta Curte

reține că este îndeplinită și cea de-a doua cerință prevăzută de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube, față de împrejurarea că

prin desființarea funcției publice de conducere se produce un prejudiciu

material viitor și previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură

salarială ale reclamantului, precum și o posibilă perturbare gravă a

funcționării respectivului serviciu public.

l. Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinței nr. 3574 din 28 octombrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.