ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 3574 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G.R. și pe cale de consecință a respins cererea de suspendare față de acest pârât; a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de reclamantul M.M.E., în contradictoriu cu pârâtul M.T.S. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 531/2009 emis de pârâtul M.T.S. prin M., până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile art. 14 alin. (1) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privința cazului bine justificat, cât și referitor la prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, a avut în vedere Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost declarată neconstituțională Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 și implicit această ordonanță, împrejurarea de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului contestat. Totodată, a reținut că executarea de îndată a actului administrativ creează reclamantului un prejudiciu material și previzibil, circumstanțiat de neîncasarea drepturilor la indemnizația aferentă funcției publice de conducere. 2. Recursul declarat de pârât Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul A.N.S.T., în calitate de succesor în drepturi al pârâtului M.T.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a susținut că instanța de fond nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (l) C. proc. civ., respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. A susținut că prima instanță a reținut, în mod greșit împrejurarea că Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost declarată neconstituțională O.U.G. nr. 37/2009 constituie un indiciu de nelegalitate al actului administrativ, circumscris condiției cazului bine justificat, câtă vreme la momentul emiterii actului administrativ contestat dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare, constituționale, și trebuiau respectate ca orice act normativ emis de G.R.

A fost, de asemenea, criticată soluția primei instanțe și sub aspectul neîndeplinirii condiției privind iminența producerii unei pagube, raportat la natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea pârâtă. Il. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ solicitat a fi suspendat este Ordinul nr. 531/2009 emis de M.T.S., prin care, în temeiul art. III alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009, art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică de conducere de director executiv al D.S.J.

Giurgiu. Această măsură a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009. Suspendarea executării actelor administrative constituie, în înțelesul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalității, respectiv al recunoașterii caracterului lor valabil până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate. În speță, instanța de fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 cu referire la 14 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ. Constatarea caracterului neconstituțional al Legii pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un argument suficient pentru a se constata îndeplinirea primei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare. De menționat că prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se în considerente că, potrivit Deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, precum și statutul juridic al funcției publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999. Acceptarea tezei susținute de recurenta - pârâtă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G.

nr. 37/2000 era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale. Înalta Curte reține că este îndeplinită și cea de-a doua cerință prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube, față de împrejurarea că prin desființarea funcției publice de conducere se produce un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale reclamantului, precum și o posibilă perturbare gravă a funcționării respectivului serviciu public.

l. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinței nr. 3574 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.