ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 februarie 2008, reclamantul F.D.G.J.B. a solicitat anularea Deciziei nr. 150 din 27 ianuarie 2007 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul restituirii în natură a imobilului situat în Brașov, str. C., județul Brașov, înscris în CF nr. X Brașov și CF nr. Y Brașov, iar în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, să fie obligată pârâta să-i acorde despăgubiri și daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei solicitate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată a fost respinsă în mod nelegal cererea sa de retrocedare a imobilului preluat abuziv de stat, deoarece pârâta a considerat fără temei că nu a dovedit calitatea sa de succesor al persoanei juridice titulare de la care a fost preluat bunul. Astfel, s-a susținut că imobilul pentru care s-a formulat cererea de retrocedare a fost proprietatea tabulară a G.E.G.R., iar F.D.G.J.B.

este succesorul de drept al organizațiilor și asociațiilor germane din județul Brașov, desființate după data de 23 august 1944. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința nr. 69/F din 1 aprilie 2010, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia nr. 150 din 27 decembrie 2007 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să reanalizeze cererea formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 684151/M din 19 ianuarie 2006 pentru retrocedarea imobilelor terenuri situate în municipiul Brașov, str. C., județul Brașov, înscrise în CF nr. X Brașov și în CF nr. Y Brașov.

Instanța de fond a constatat că reclamantul îndeplinește condiția prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999 republicată și art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, dovedind calitatea de continuator al G.E.G.R., persoana juridică de la care s-a susținut că au fost preluate imobilele pentru care s-a formulat cererea de retrocedare. În acest sens, s-a avut în vedere Sentința civilă nr. 2181 din 3 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, prin care s-a constatat că reclamantul este continuator al G.E.G.R. și din acest motiv, s-a considerat că este nelegală decizia prin care comisia pârâtă a respins cererea de retrocedare pentru lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită.

Pentru respectarea și asigurarea accesului la justiție, care se reflectă și în accesul la dublul grad de jurisdicție, instanța de fond a apreciat că se impune reanalizarea cererii de retrocedare de către comisia pârâtă, în sensul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru restituirea imobilelor solicitate de reclamant. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs ambele părți, solicitând modificarea parțială a hotărârii atacate. Recurentul F.D.G.J.B. a criticat sentința recurată în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod greșit instanța de fond nu a dispus asupra modalității de restituire a imobilelor, obligând numai comisia să emită o nouă decizie prin care să soluționeze pe fond notificarea sa.

În dezvoltarea criticii formulate, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 republicată și Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța de judecată este competentă să judece pe fond contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care se solicită restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv sau în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare. În virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție, care i s-a acordat prin lege, instanța de judecată cenzurează decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură și în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil.

În recursul declarat de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România a fost invocat de asemenea motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și s-a susținut că a fost greșit anulată Decizia nr. 150 din 27 decembrie 2007, în condițiile în care după data emiterii acesteia intimatul-reclamant a promovat în instanță acțiunea în constatarea calității de continuator al G.E.G.R. Din acest motiv, recurenta-pârâtă a susținut că decizia sa a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (4) teza a III-a din O.U.G.

nr. 83/1999, republicată, care prevăd că, actele doveditoare ale drepturilor solicitate se depun într-un termen util stabilit de comisie, iar intimatul-reclamant a beneficiat de un termen de 18 luni de la data de 10 martie 2006, când prin Adresa nr. X/2006 i s-a solicitat să depună toate diligențele în vederea completării cererii de retrocedare cu hotărârea judecătorească prin care să se stabilească calitatea de continuator al G.E.G.R. sau cu dovada depunerii la instanța de judecată a unei acțiuni în constatare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat judicios că, urmare anulării Deciziei nr. 150 din 27 decembrie 2007 prin care nu a fost soluționat fondul cererii de retrocedare, nu se poate substitui autorității publice prevăzută de lege cu atribuții pentru soluționarea cererilor de retrocedare. Prin H.G. nr. 1.164/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 1094/2005, a fost înființată Comisia specială de retrocedare, ca entitate abilitată să aducă la îndeplinire dispozițiile actelor normative privind restituirea bunurilor imobile preluate abuziv de stat.

Potrivit acestei reglementări, Comisia specială de retrocedare este competentă să soluționeze în procedura administrativă cererile de retrocedare și în consecință, atribuțiile sale nu pot fi exercitate de instanța de judecată cu ocazia controlului de legalitate a unor decizii prin care s-a constatat un impediment procedural privind calitatea de persoană îndreptățită, fără a fi fost analizat fondul cererii de retrocedare. Din acest motiv, se constată că este neîntemeiată critica formulată în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de recurentul F.D.G.J.B.. Argumentele invocate de acest recurent privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G.

nr. 83/1999, republicată și a Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite se dovedesc a fi de asemenea fără temei, întrucât acestea vizează actele administrative prin care Comisia specială de retrocedare a analizat și a soluționat fondul cererii de retrocedare, ceea ce reprezintă o altă ipoteză juridică decât aceea a actului dedus judecății. Față de considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de F.D.G.J.B. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.

Recurenta-pârâtă a criticat neîntemeiat soluția de anulare a Deciziei nr. 150 din 27 decembrie 2007 și de obligare a sa la emiterea unei noi decizii prin care să soluționeze pe fond cererea de restituire formulată de reclamantul F.D.G.J.B. Susținerea recurentei-pârâte că decizia sa este anterioară demersurilor efectuate de intimatul-reclamant pentru recunoașterea calității de continuator al G.E.G.R. este infirmată de actele din dosar, care atestă că acțiunea în constatarea acestei calități a fost înregistrată la Judecătoria Brașov la data de 4 iulie 2007, fiind astfel respectată cerința comunicată prin adresa din 10 martie 2006 în vederea completării dosarelor aferente cererilor de retrocedare cu acte doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de continuatoare a entității juridice care a deținut în proprietate imobilul solicitat.

Depășirea termenului stabilit pentru depunerea actelor doveditoare nu este sancționată prin lege cu decăderea din dreptul de a fi analizată pe fond cererea de retrocedare și în consecință, instanța de fond a recunoscut în mod corect acest drept intimatului-reclamant, prin obligarea Comisiei speciale de retrocedare să emită o nouă decizie privind fondul cererii de retrocedare înregistrată sub nr. 684151/M din 19 ianuarie 2006 pentru imobilele terenuri situate în municipiul Brașov, str. C., județul Brașov. Soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondate cele două recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de F.D.G.J.B. și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, împotriva Sentinței civile nr. 69/F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.