ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3456/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2008, reclamantul F.D.G. din județul Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România: - anularea Deciziei nr. 150 din 27 decembrie 2007 emisă de pârâtă; - obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul restituirii în natură a imobilului situat în Brașov, str.Cărămidăriei și, în subsidiar, în sensul acordării de despăgubiri; - obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei, de la data pronunțării hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, prin decizia contestată, pârâta i-a respins cererea de retrocedare a imobilului menționat, pe motiv că nu ar fi dovedit că este continuatorul recunoscut al persoanei juridice, respectiv G.E.G. din România, de la care imobilul a fost preluat de către Statul Român prin Legea nr. 485/1944. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 14 aprilie 2008 a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 8857/197/2007 al Judecătoriei Brașov, precum și trimiterea dosarului în arhivă spre conservare până la stăruința părții interesate sau alte dispoziții ale instanței.

Împotriva sus menționatei încheieri a declarat recurs pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 244 alin .(1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că, în calitate de pârâtă, nu și-a dat acordul pentru suspendarea judecății iar, pe de altă parte, intimatul - reclamant nu a făcut dovada, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 83/1999 și ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, că deține calitatea de persoană îndreptățită, respectiv că este continuatorul fostului titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, deși i s-a pus în vedere în mai multe rânduri și a avut la dispoziție un interval de timp de peste un an și jumătate.

A mai arătat recurenta că intimatul - reclamant avea obligația să completeze dosarul aferent cererii de retrocedare cu actele doveditoare, în termen de 60 de zile de la data când i s-a adus la cunoștință acest aspect, deci anterior soluționării cererii de retrocedare, astfel încât existența dosarului nr. 8857/197/2007 pe rolul Judecătoriei Brașov, care are ca obiect constatarea calității de continuator al F.D.G. din județul Brașov, nu este de natură a conduce la suspendarea prezentei pricini. Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept, care face obiectul unei alte judecăți”.

În mod eronat recurenta susține că prima instanță a aplicat greșit prevederile legale mai sus citate. După cum s-a făcut dovada prin certificatul emis de grefa Judecătoriei Brașov și copia cererii de chemare în judecată, depuse de intimatul - reclamant în sprijinul cererii sale, obiectul dosarului nr. 8857/197/2007 îl constituie tocmai constatarea calității F.D.G. din județul Brașov de continuator al G.E.G. din România, persoană juridică titulară a dreptului de proprietate asupra bunurilor a căror retrocedare se solicită.

Este evident că, între prezenta cauză, ce are ca obiect anularea deciziei prin care recurenta - pârâtă a respins cererea de retrocedare formulată de intimatul - reclamant, pe motiv că nu a dovedit că este continuatorul recunoscut al persoanei juridice titulare și pricina ce formează obiectul dosarului nr. 8857/197/2003 al Judecătoriei Brașov, care are ca obiect tocmai constatarea acestei calități, există acea strânsă legătură impusă de prevederile procedurale drept condiție a suspendării judecății. Se constată deci că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., încheierea atacată fiind legală și temeinică.

Susținerile recurentei, privind faptul că intimatul trebuia să facă dovada acestei calități înainte de promovarea acțiunii, respectiv la momentul depunerii cererii sau după ce i s-a solicitat de către comisie, sunt apărări de fond, care urmează a fi avute în vedere la momentul analizării legalității deciziei contestate, ele neavând relevanță cu privire la aspectele procedurale ale suspendării judecății în temeiul invocat. Față de cele expuse și în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România împotriva Încheierii din 14 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 216/C4/2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.