ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 20

noiembrie 2006 reclamantul F.D.G. Brașov a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au

aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților

naționale din România, anularea deciziei nr. 72 din 6 octombrie 2006,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să

emită o nouă decizie prin care să restituie reclamantului, în

natură, imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 15033/3/2,

precum și obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 100 lei pe

zi de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Pârâta

a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Brașov, iar urmare a admiterii acestei

excepții, prin sentința civilă nr. 240/C din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a

declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții

de Apel Brașov.

Soluționând cauza în fond, Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 56/F din 18 mai 2007 a respins acțiunea reclamantului, reținând că imobilul solicitat a aparținut

G.E.G. România – persoană juridică de drept public, iar reclamantul,

care este persoană juridică de drept privat nu a făcut dovada că

este continuatorul recunoscut al persoanei juridice de la care s-a preluat

imobilul de către stat.

S-a mai reținut că acțiunea

reclamatului de a-și fi modificat statutul susținând că este succesor

de drept al organizațiilor germane din județul Brașov,

desființat după 23 august 1944, nu suplinește îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar

încheierea de care reclamantul se prevalează nu echivalează cu hotărârea

judecătorească prin care să se constate calitatea sa de continuator

al G.E.G. România întrucât a fost pronunțată în materie

necontencioasă, nefiind analizate condițiile prevăzute de art. 3

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul F.D.G. Brașov.

Prin cererea de recurs,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că:

1 - F.D.G. Brașov este o persoană

juridică de drept public, aspect care decurge cu evidență din coroborarea

art. 55 din Legea nr. 14/2003 cu art. 1 din aceeași lege;

2 – caracterul de continuitate și

identitate dintre F.D.G. și G.E.G. nu poate fi privind decât prin prisma scopului

pe care-l au aceste asociații, respectiv al promovării și reprezentării

intereselor cetățenilor de etnie germană, ceea ce față

de statutul recurentului nu poate fi pus la îndoială, contextul istoric

fiind diferit de cel existent în perioada înființării G.E.G. România;

de altfel, este de notorietate că după anul 1990 singurul reprezentant

al comunității germane din România este F.D.G. România;

3 – în mod greșit s-a

făcut distincție între forța juridică a unei hotărâri

pronunțate într-o procedură necontencioasă - încheierea de

ședință din data de 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Brașov - și forța juridică a unei hotărâri

pronunțate într-o procedură contencioasă, calitatea de succesor

de drept al organizațiilor și asociațiilor germane din județul

Brașov fiind verificată de instanța de judecată.

Prin întâmpinare, Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

comunităților cetățenilor aparținând minorităților

naționale din România a solicitat menținerea hotărârii judecătorești

recurate, considerând că aceasta este temeinică și legală.

La cererea recurentului, în temeiul art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. cauza a fost suspendată și apoi

repusă pe rol după soluționarea m irevocabilă a dosarului nr.

8857/197/2007 al Judecătoriei Brașov având ca obiect acțiunea în

constatarea calității de continuator al F.D.G. Brașov

față de G.E.G. România.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor enunțate de recurent și expuse rezumativ mai înainte, dar

și în temeiul art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că recursul este fondat.

Prin decizia nr. 72 din 6 octombrie 2006,

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au

aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților

naționale din România a respins cererea de retrocedare formulată în

temeiul O.U.G. nr. 83/1999, republicată, de F.D.G. Brașov a

imobilului-construcție și teren aferent – situat în municipiul

Brașov, județul Brașov, înscris în C.F. nr. 15033 a localității Brașov, cu motivarea că solicitantul nu a dovedit că

este continuatorul recunoscut al persoanei juridice titulare de la care s-a preluat

bunul de către stat, în conformitate cu art. 1 alin. (3) din ordonanța

de urgență menționată.

Învestită cu verificarea legalității

acestui act administrativ, Secția contencios administrativ și fiscal

a Curții de Apel Brașov a apreciat că încheierea din 17 noiembrie

2006 a Judecătoriei Brașov prin care s-a dispus înregistrarea în

Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor aduse statutului

F.D.G. Brașov, de care reclamantul s-a prevalat, nu poate fi echivalentă

unei hotărâri judecătorești care să ateste că acesta este

continuatorul G.E.G. România, cu atât mai mult cu cât în materia

necontencioasă în care a fost pronunțată această încheiere

nu au fost analizate condițiile cerute de art. 3 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 10/2001 pentru a atrage incidența art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 83/1999, republicată.

În fața instanței de control

judiciar, recurentul-reclamant a făcut dovada că prin hotărâre

judecătorească s-a constatat calitatea sa de continuator

față de G.E.G. România, depunând în acest sens la dosar sentința

civilă nr. 2181 din 3 martie 2008 a Judecătoriei Brașov,

definitivă prin decizia nr. 103/I din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă, și irevocabilă prin decizia nr.

1393/R din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale (filele 28-36 dosar recurs).

Având în vedere că lipsa acestei dovezi

a fost acoperită și că ea a constituit unicul motiv atât al

respingerii cererii de retrocedare de către Comisia specială cât

și al soluției pronunțate de Curtea de Apel Brașov prin

sentința civilă nr. 65/F din 18 mai 2007, Înalta Curte constată

că a devenit superfluă examinarea criticilor formulate de recurent și

care vizau lipsa oricărei rațiuni de a cerceta dacă F.D.G. este continuatorul

persoanei juridice sau este aceeași persoană juridică cu G.E.G.

România.

În acest context, urmează a se modifica

sentința recurată în sensul admiterii cererii de anulare a Deciziei

nr. 72 din 6 octombrie 2006 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare

a unor Bunuri Imobile ce au Aparținut Comunităților

Cetățenilor Aparținând Minorităților Naționale

din România și de a obliga pe aceasta să emită o decizie de

retrocedare a imobilului în litigiu, situat în Brașov, în conformitate cu dispozițiile

O.U.G. nr. 83/1999 republicată.

În privința capătului de

cerere privind obligarea Comisiei pârâte la plata de daune cominatorii, pe zi

de întârziere, Înalta Curte reține că aceasta nu poate fi

primită în această fază procesuală urmând ca în cazul neexecutării

obligației stabilite partea să uzeze de dreptul deschis prin art. 24

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Văzând, așadar,

dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de F.D.G. Brașov

împotriva sentinței civile nr. 56/F din 18 mai 2007 a Curții de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că admite contestația formulată de

reclamantul F.D.G. Brașov împotriva deciziei nr. 72 din 6 octombrie 2006

emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile

ce au Aparținut Comunităților Cetățenilor

Aparținând Minorităților Naționale din România.

Anulează decizia atacată

și obligă pârâta să emită în favoarea reclamantului o

nouă decizie prin care să-i restituie în natură imobilul situat

în Brașov, înscris în C.F. nr. 15033 Brașov nr. top 9097/1/a, 9096/1

și 9096/3/2.

Respinge capătul de cerere din

acțiune privind acordarea de daune cominatorii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 martie 2010.