ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul F.I.E. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția Muncii, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: 1 - anularea Deciziei nr. 316 din 13 octombrie 2009 și reintegrarea reclamantului în funcția de inspector șef adjunct, funcție în care a fost numit în temeiul Legii nr. 188/1999 și O.U.G.

nr. 82/2000, în data de 03 august 2000 ; 2 - obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale de care nu a mai beneficiat începând cu data de 13 octombrie 2009. În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că urmare a faptului că reglementările din domeniul funcției publice au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1629/2009 și, respectiv, prin Decizia nr. 1257/2009, reclamantul consideră că s-a revenit implicit la reglementarea din Legea nr. 188/1999, astfel că în ceea ce îl privește trebuia să se revină la situația anterioară, respectiv să fie numit definitiv în funcția de inspector șef adjunct, funcție pe care a deținut-o anterior apariției O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.

nr. 105/2009, Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009 fiind netemeinică și nelegală. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că decizia a cărei anulare se solicită prin acțiune a fost emisă de către Inspecția Muncii. A mai invocat, de asemenea, și excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei taxei de timbru. La rândul său, pârâta Inspecția Muncii a invocat și la excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin încheierea de ședință din data de 30 iunie 2010, instanța de fond, soluționând cu prioritate excepția lipsei procedurii prealabile și aceea a lipsei taxei de timbru constată că plângerea prealabilă a fost efectuată iar taxa de timbru nu este datorată, întrucât litigiul este în legătură cu raportul de serviciu al reclamantului.

În ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, constatând că pentru dezlegarea acesteia sunt necesare verificări de fond, a dispus unirea excepției cu fondul. Soluționând cauza pe fond, Curtea de Apel Alba Iulia prin Sentința civilă nr. 232/F/CA din 29 septembrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției Muncii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, dispunând anularea Deciziei nr. 316 din 13 octombrie 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a obligat pârâtul să-l reintegreze pe reclamant în funcția de inspector șef adjunct la Inspectoratul Teritorial Sibiu.

Totodată, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 14 octombrie 2009 și până la reintegrarea pe funcția de inspector șef adjunct. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.M.F.P.S. și Inspecția Muncii, se constată că potrivit art. 23 alin. (4) din H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale „conducătorii instituțiilor publice aflate în subordinea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale sunt numiți și eliberați în funcție de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, după caz, cu respectarea condițiilor legale”, iar potrivit anexei 2 la aceeași hotărâre de guvern organismele intermediare regionale sunt instituții publice în subordinea acestui minister.

Rezultă, din cele ce preced că ministrul muncii, familiei și protecției sociale avea competență exclusivă de eliberare din funcție a reclamantului din funcția de director coordonator al Organismului Intermediar Regional Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Vest. Prin urmare, decizia a cărei anulare se cere este emisă prin delegație, potrivit competențelor sale legale, de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, așa încât legitimare procesuală pasivă în acest litigiu are Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Corelativ, Inspecția Muncii nu are legitimare procesuală în acest litigiu, motiv pentru care acțiunea formulată împotriva acestei pârâte va fi respinsă . Având în vedere faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009, s-a constatat neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 37/2009, iar, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009, s-a constat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009, așa cum s-a reținut de către Î.C.C.J. prin Decizia nr. 2653/2010, dată în Dosarul nr. 798/57/2009, desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, instanța reține că ordinul prin care reclamantul a fost revocat din funcția de inspector șef adjunct, cât și toate celelalte acte emise în baza reglementărilor declarate neconstituționale, inclusiv Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009, sunt lipsite de fundament legal.

Întrucât, nulitatea unui act administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situației anterioare, vor fi admise pretențiile reclamantului în sensul că se va dispune reintegrarea acestuia în funcția de conducere de inspector șef adjunct, precum și obligarea pârâtului să plătească reclamantului drepturile aferente, începând cu data de 14 octombrie 2009, dată de la care decizia atacată a început să producă efecte, și până la data reintegrării în funcția de inspector șef adjunct. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Recurentul a susținut în esență că instanța de fond nu a ținut cont de următoarele: 1) Excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa cauza, întrucât suntem în prezența unui litigiu de muncă de competența tribunalului.

2) Excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, deoarece Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009 este emisă de Inspecția Socială care s-a desființat urmare a comasării prin absorbție și a cărei activitate a fost preluată de Inspecția Muncii (organ cu personalitate juridică). 3) Instanța de fond trebuia să constate că acțiunea reclamantului nu a fost timbrată și să dispună anularea acesteia. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat și rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul F.I.E.

a solicitat anularea deciziei de eliberare din funcție emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ca organ al administrației centrale de stat, decizie emisă în baza unui act normativ care a fost declarat neconstituțional. Înalta Curte reține că, prin demersul judiciar de față, reclamantul tinde să obțină restabilirea situației anterioare actului contestat prin reintegrarea în funcția de inspector șef adjunct. Întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate în întregime neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, Înalta Curte reține că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul de numire în funcția publică respectivă nu era conform cu ordinea de drept.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar a reținut că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconstituționale, neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare este nelegal fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecință, în acest context reclamantul nu poate să invoce și să revendice calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual atâta vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim. Astfel, situația reintegrării în funcția deținută pe baza unui ordin dat în temeiul unui act normativ neconstituțional nu poate fi validată, iar persoana ce se consideră vătămată nu poate dobândi avantaje în justiție prin statuarea, respectiv validarea unei nelegalități anterioare.

Din această perspectivă, la momentul emiterii deciziei contestate, reclamantul nu justifică vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcție prin Ordinul arătat, întrucât acest ordin a fost fundamentat pe un act normativ declarat neconstituțional, astfel că acțiunea în anulare a actului contestat apare ca neîntemeiată. Instanța de control judiciar a analizat temeinicia acțiunii cu care a fost învestită prin prisma interesului reclamantului, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înțelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat", și a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de a justifica în fața instanței existența unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia formulează acțiunea în contencios administrativ. Or, în cauză, înainte de a proceda la o analiză în concret a susținerilor reclamantului privitoare la nelegalitatea actului contestat, se constată că atât dreptul, cât și interesul urmărite de reclamant prin promovarea acțiunii nu mai au caracter legitim, întrucât actul de numire în funcția publică de conducere de director coordonator adjunct, este lipsit de efecte juridice ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

În același sens, Înalta Curte are în vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență )". Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul formulat și rejudecând cauza pe fond, va modifică sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr. 232/F/CA din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul F.I.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.