ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul F.I.E. a chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția Muncii,

solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1 - anularea Deciziei

nr. 316 din 13 octombrie 2009 și reintegrarea reclamantului în funcția de

inspector șef adjunct, funcție în care a fost numit în temeiul Legii nr.

188/1999 și O.U.G. nr. 82/2000, în data de 03 august  2000 ;

2 - obligarea

pârâtelor la plata drepturilor salariale de care nu a mai beneficiat începând

cu data de 13 octombrie 2009.

În motivarea în fapt

a cererii s-a arătat că urmare a faptului că reglementările din domeniul

funcției publice au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională,

prin Decizia nr. 1629/2009 și, respectiv, prin Decizia nr. 1257/2009,

reclamantul consideră că s-a revenit implicit la reglementarea din Legea nr.

188/1999, astfel că în ceea ce îl privește trebuia să se revină la situația

anterioară, respectiv să fie numit definitiv în funcția de inspector șef

adjunct, funcție pe care a deținut-o anterior apariției O.U.G. nr. 37/2009 și

O.U.G. nr. 105/2009, Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009 fiind netemeinică și

nelegală.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, pe considerentul că decizia a cărei anulare se

solicită prin acțiune a fost emisă de către Inspecția Muncii. A mai invocat, de

asemenea, și excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei taxei de

timbru.

La rândul său, pârâta

Inspecția Muncii a invocat și la excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea de

ședință din data de 30 iunie  2010, instanța de fond, soluționând cu prioritate

excepția lipsei procedurii prealabile și aceea a lipsei taxei de timbru

constată că plângerea prealabilă a fost efectuată iar taxa de timbru nu este

datorată, întrucât litigiul este în legătură cu raportul de serviciu al

reclamantului.

În ce privește lipsa

calității procesuale pasive a pârâtului, constatând că pentru dezlegarea

acesteia sunt necesare verificări de fond, a dispus unirea excepției cu fondul.

Soluționând cauza pe

fond, Curtea de Apel Alba Iulia prin Sentința civilă nr. 232/F/CA din 29

septembrie 2010, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției

Muncii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, dispunând anularea

Deciziei nr. 316 din 13 octombrie 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și a obligat pârâtul să-l reintegreze pe reclamant în

funcția de inspector șef adjunct la Inspectoratul Teritorial Sibiu.

Totodată, a obligat

pârâtul la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale cuvenite

începând cu data de 14 octombrie 2009 și până la reintegrarea pe funcția de

inspector șef adjunct.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M.M.F.P.S. și Inspecția

Muncii, se constată că potrivit art. 23 alin. (4) din H.G. nr. 11/2009 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

„conducătorii instituțiilor publice aflate în subordinea sau în coordonarea

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale sunt numiți și eliberați în

funcție de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, după caz, cu

respectarea condițiilor legale”, iar potrivit anexei 2 la aceeași hotărâre de

guvern organismele intermediare regionale sunt instituții publice în subordinea

acestui minister. Rezultă, din cele ce preced că ministrul muncii, familiei și

protecției sociale avea competență exclusivă de eliberare din funcție a

reclamantului din funcția de director coordonator al Organismului Intermediar

Regional Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”

Regiunea Vest.

Prin urmare, decizia

a cărei anulare se cere este emisă prin delegație, potrivit competențelor sale

legale, de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, așa încât

legitimare procesuală pasivă în acest litigiu are Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale. Corelativ, Inspecția Muncii nu are legitimare procesuală

în acest litigiu, motiv pentru care acțiunea formulată împotriva acestei pârâte

va fi respinsă .

Având în vedere

faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009, s-a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009, iar, prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1629/2009, s-a constat neconstituționalitatea O.U.G. nr.

105/2009, așa cum s-a reținut de către Î.C.C.J. prin Decizia nr. 2653/2010,

dată în Dosarul nr. 798/57/2009, desființarea funcției publice deținute de

reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice,

revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999,

instanța reține că ordinul prin care reclamantul a fost revocat din funcția de

inspector șef adjunct, cât și toate celelalte acte emise în baza

reglementărilor declarate neconstituționale, inclusiv Decizia nr. 316 din 13

octombrie 2009, sunt lipsite de fundament legal.

Întrucât, nulitatea

unui act administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a

situației anterioare, vor fi admise pretențiile reclamantului în sensul că se

va dispune reintegrarea acestuia în funcția de conducere de inspector șef

adjunct, precum și obligarea pârâtului să plătească reclamantului drepturile

aferente, începând cu data de 14 octombrie 2009, dată de la care decizia

atacată a început să producă efecte, și până la data reintegrării în funcția de

inspector șef adjunct.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Recurentul a susținut

în esență că instanța de fond nu a ținut cont de următoarele:

1) Excepția lipsei

competenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal de a soluționa cauza, întrucât suntem în prezența unui

litigiu de muncă de competența tribunalului.

2) Excepția lipsei

calității procesuale a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

deoarece Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009 este emisă de Inspecția Socială

care s-a desființat urmare a comasării prin absorbție și a cărei activitate a

fost preluată de Inspecția Muncii (organ cu personalitate juridică).

3) Instanța de fond

trebuia să constate că acțiunea reclamantului nu a fost timbrată și să dispună

anularea acesteia.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat și

rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

În fapt, prin

acțiunea introductivă de instanță reclamantul F.I.E. a solicitat anularea

deciziei de eliberare din funcție emisă de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale ca organ al administrației centrale de stat, decizie emisă

în baza unui act normativ care a fost declarat neconstituțional.

Înalta Curte reține

că, prin demersul judiciar de față, reclamantul tinde să obțină restabilirea

situației anterioare actului contestat prin reintegrarea în funcția de

inspector șef adjunct.

Întrucât prin Decizia

Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate în

întregime neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, Înalta Curte

reține că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru

reclamant, actul de numire în funcția publică respectivă nu era conform cu

ordinea de drept.

Sub acest aspect,

instanța de control judiciar a reținut că actul administrativ individual emis

în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconstituționale,

neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare este

nelegal fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de

consecință, în acest context reclamantul nu poate să invoce și să revendice

calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual atâta

vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit

nelegitim.

Astfel, situația

reintegrării în funcția deținută pe baza unui ordin dat în temeiul unui act

normativ neconstituțional nu poate fi validată, iar persoana ce se consideră

vătămată nu poate dobândi avantaje în justiție prin statuarea, respectiv

validarea unei nelegalități anterioare.

Din această

perspectivă, la momentul emiterii deciziei contestate, reclamantul nu justifică

vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcție prin

Ordinul arătat, întrucât acest ordin a fost fundamentat pe un act normativ

declarat neconstituțional, astfel că acțiunea în anulare a actului contestat

apare ca neîntemeiată.

Instanța de control

judiciar a analizat temeinicia acțiunii cu care a fost învestită prin prisma

interesului reclamantului, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p)

din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înțelege

„posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării

unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat", și a apreciat că,

în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași

lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Astfel fiind,

persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de

a justifica în fața instanței existența unui drept ori a unui interes legitim

în considerarea căruia formulează acțiunea în contencios administrativ.

Or, în cauză, înainte

de a proceda la o analiză în concret a susținerilor reclamantului privitoare la

nelegalitatea actului contestat, se constată că atât dreptul, cât și interesul

urmărite de reclamant prin promovarea acțiunii nu mai au caracter legitim,

întrucât actul de numire în funcția publică de conducere de director

coordonator adjunct, este lipsit de efecte juridice ca urmare a faptului că au

fost declarate neconstituționale dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia

Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie

conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, republicată.

În același sens,

Înalta Curte are în vedere și considerentele Curții Constituționale din

cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituționalitatea

modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor

Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se

afirmă că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are

drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora

(contractele de management, actele administrative

date

în aplicarea celor două ordonanțe de urgență

)".

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul

formulat și rejudecând cauza pe fond, va modifică sentința atacată în sensul că

va respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței civile nr. 232/F/CA din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

F.I.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2011.