ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1691/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul C.S.V. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 453 din 23 aprilie 2009 emisă de pârât. În motivarea cererii a arătat că prin decizia mai sus menționată a fost eliberat din funcția publică de inspector-șef al Inspectoratului Teritorial de Munca Dolj. Reclamantul arată că temeiul legal invocat de pârât, respectiv art. III din O.U.G.

nr. 37/2009 este în dezacord cu dispoziții legale cu forță superioară, respectiv cu art. 41 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 1 alin. (5) din Constituția României, cu încălcarea dispozițiilor art. 2, art. 7 și art. 21 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și încalcă flagrant prevederile Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale precum și prevederile Directivei 2000/78/CE privind egalitatea la locul de muncă. O.U.G.

nr. 37/2009 elimină din categoria funcțiilor publice de conducere, nepronunțându-se asupra funcțiilor de conducere de comisar - șef din cadrul serviciilor publice deconcentrate și înființând funcția de director coordonator al serviciului public deconcentrat din cadrul ministerelor și a celorlalte organe ale administrației publice centrale, funcție ce se exercită în baza unui contract de management încheiat cu autoritatea publică ierarhic superioară iar prin această desființare a unei funcții publice ocupate de un funcționar public și înlocuirea acesteia cu o funcție de demnitate publică se realizează o discriminare nepermisă de legislația în vigoare, în contradicție evidentă cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Se mai precizează că Ordinul nr. 453/2009 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, întrucât potrivit textelor menționate, încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția-publică de conducere are loc doar în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. Reclamantul mai susține că nu se află în niciunul din cazurile de reorganizare a activității enumerate explicit și limitativ în art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 și că nu se justifică reducerea postului său de comisar-șef prin prisma dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, deoarece nu s-au modificat atribuțiile acestui post în proporție de peste 50% și nici nu s-au modificat condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

Prin sentința nr. 419 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.S.V. împotriva pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a anulat Ordinul nr. 453 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin ordinul nr. 453 din 23 aprilie 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector sef. Acest ordin a fost emis în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici , R 2, cu modificările și completările ulterioare și art. III alin. (1) și (11) din O.U.G.

nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele îmbunătățiri a administrației publice. În exercitarea controlului legalității Ordinului nr. 453/2009, Curtea de apel a constatat că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale. Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, reținând că Guvernul, prin întreg conținutul reglementării cuprinse în ordonanță și care se referă la statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, respectiv în domeniul legii organice, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a fost publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, și în alte cauze.

În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ceea ce presupune că, după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor. Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea O.U.G. nr. 37/2009.

Prin urmare, instanța de fond a constatat în cauză nelegalitatea Ordinului nr. 453/2009, fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale și, în consecință, să dispună anularea acestuia cu consecința reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior Împotriva sentinței instanței de fond pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, neținând cont de următoarele: Potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației publice, funcțiile publice, „funcțiile publice specifice si posturile încadrate în regim contractual.

care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestora ș_e desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă". La expirarea termenului menționat mai sus serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență cor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat.

Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează. Aceste funcții se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanță, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia. Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate.

La alin. (11) al art. III din același act normativ, se prevede că, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1) li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv, a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, în Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare". Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordonanța de urgență intră în vigoare la data publicării, dacă în cuprinsul acestora nu este prevăzută o altă dată.

Față de aceste prevederi legale, imperative, a fost emis Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 453 din 23 aprilie 2009, prin care funcția publică de conducere de Inspector Șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj se desființează. Recurentul mai solicită să se constate că, prin Ordinul nr. 453 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale, au fost executate prevederile prevăzute imperativ în O.U.G. nr. 37/2009. Potrivit art. XIV din O.U.G.

nr. 105 din 06 octombrie 2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, s-a abrogat. Referitor la capătul de cerere privind repunerea reclamantului pe funcția avută anterior, vă învederăm că în temeiul art. IV alin. (1) din O.U.G.

105/2009, funcțiile publice, funcțiile publice specifice, și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale precum si adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate. De asemenea potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale republicată, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie si produce efecte pentru viitor. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, prin Ordinul nr. 453 din 23 aprilie 2009 emis de pârât, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector-șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Înalta Curte apreciază că pentru argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept dedusă judecății se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția de neconstituționalitate și efectele acesteia. Controlul de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Conform alin. (4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ca atare, deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale din sistemul normativ. Cu alte cuvinte, în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar fi lipsită de finalitate. Pe acest aspect, poate fi amintită și decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Plenul Curții Constituționale, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și art. 15 și urm. din Legea nr.47/1992, a exercitat controlul de constituționale a priori asupra legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și, totodată, asupra ordonanței respective, care constituie conținutul normativ al legii. Prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege. De asemenea, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G.

nr. 105/2009. În considerentele deciziilor anterior enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management. În plus, instanța constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere, reglementat prin Legea nr.188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative. Același text de lege reglementează, în alin. (4), situația acțiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei excepții într-o altă cauză.

Din analiza acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale. În speța de față, intimatul-reclamant a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție, temeiul juridic fiind art. 1 și art. 9 din Legea nr. 554/2004. După cum s-a relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009. Ca atare, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009. În altă ordine de idei, Înalta Curte reține că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică pe care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și prin alte tratate internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României.

Pe acest aspect, Înalta Curte reține că legea de aprobare a acestei ordonanțe a fost constatată ca neconstituțională, prin decizia nr. 1257/2009, iar analiza de neconstituționalitate a avut în vedere atât legea de aprobare cât și însăși ordonanța de urgență, întrucât Parlamentul nu a adoptat legea, ci a aprobat ordonanța de urgență, corpul legii fiind reprezentat de înseși dispozițiile ordonanței. Înalta Curte arată că actul și măsura adoptată în baza acestei ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al ordonanței și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond. Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 419 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.