ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8096/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra contestației la executare de față, constată următoarele: La data de 9 iunie 2010, G.E. a formulat contestație la executare cu privire la actele de procedură comunicate după data de 25 mai 2010 și împotriva titlului executoriu, solicitând anularea acestora și desființarea titlului executoriu, apreciat ca nelegal în ceea ce privește dispozitivul hotărârii ce a stat la baza emiterii acestuia. În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281, 399 și urm. din C. proc. civ., contestatoarea a arătat că s-a admis cererea debitorilor de punere în executare a cheltuielilor de judecată stabilite conform Deciziei nr. 2646 pronunțată la data de 17 aprilie 2008 de instanța supremă, susținând că la baza pronunțării acesteia au stat mai multe hotărâri contradictorii.

La data de 1 iulie 2010, instanța a solicitat contestatoarei să-și precizeze obiectul cererii și temeiul juridic, având în vedere că au fost invocate și dispozițiile art. 281 din același cod. Răspunzând solicitării instanței, contestatoarea a precizat, la aceeași dată, că a învestit instanța cu soluționarea unei contestații la titlu privind înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului Deciziei nr. 2646 din 17 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulând și o cerere de suspendare a executării acesteia. A arătat că a formulat, totodată și o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul Deciziei nr. 907 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Prin încheierea din 8 iulie 2010, Judecătoria Balș a dispus disjungerea capătului de cerere, având ca obiect îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Deciziei nr. 907 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, fiind consemnată poziția contestatoarei în sensul că este de acord cu această măsură. Verificându-și, din oficiu, competența materială de soluționare a contestației, Judecătoria Balș s-a dezînvestit. Astfel, prin Sentința civilă nr. 1282 din 15 iulie 2010, Judecătoria Balș și-a declinat competența de soluționarea a prezentei contestații, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că, în temeiul art. 400 (2) C. proc. civ., fiind o contestație la titlu, competența de soluționare revine instanței care a pronunțat titlul executoriu.

Contestația la titlu a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 163 7/184/2010 al acestei instanțe. Prin Decizia nr. 2646 din 17 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 8232/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.E. împotriva Deciziei nr. 623 din 8 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. A dispus obligarea recurentei la 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații Z.I. și Z.D. În dosarul instanței supreme, la data de 23 mai 2011, contestatoarea G.E. a depus „precizări", în cuprinsul cărora a arătat că „recursul pronunțat de Curtea de Apel Craiova a fost soluționat în lipsa sa, hotărârea nefiindu-i opozabilă", a invocat formal dispozițiile prevăzute de art. 402 alin. (1) C. proc.

civ. și a făcut referire la împrejurarea că din totalul terenului revendicat după autoarea M.E., în posesia sa se află doar o suprafață de 1 ha, susținând că Judecătoria Balș era competentă a soluționa contestația la titlu. În finalul precizărilor sale, contestatoarea a invocat formal și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Contestația la titlu este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Este de observat că instanța a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare, care, prin conținutul precizării din dosarul Judecătoriei Balș îmbracă forma unei contestații la titlu, prin intermediul căreia s-au invocat, în realitate, chestiuni de fond legate de reconstituirea dreptului de proprietate și nerespectarea regulilor de competență, întrucât, potrivit susținerilor contestatoarei, aceasta revine primei instanțe, Judecătoria Balș.

În conformitate cu prevederile art. 400 (2) C. proc. civ., instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este competentă să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura contestației la titlu, declanșată de partea interesată în executare. Interpretând acest text procedural, doctrina și jurisprudența au statuat cu caracter unitar, în sensul că o contestație la titlu tinde la clarificarea titlului executoriu, la înlăturarea oricăror ambiguități, neclarități, ori a altor incidente de natură a împiedica executarea. Or, în cazul concret dedus judecății prin intermediul acestei proceduri a contestației la titlu, nu se invocă insuficiența sau contradictorialitatea dispozițiilor hotărârii cu valoare de titlu executoriu, ci doar chestiuni ce țin de schimbarea fondului soluției.

Așa fiind, contestația la executare nu este fondată, deoarece, în accepțiunea textului sus-menționat, nu se poate folosi această procedură a contestației la titlu, pentru a se realiza o modificare a soluției date asupra fondului cauzei, întrucât această instituție procesuală nu este reglementată ca o cale de atac îndreptată împotriva hotărârii de fond, ci vizează titlul pe care îl reprezintă acea hotărâre și efectele ce derivă din valorificarea acestuia, situație ce nu se regăsește în speță. Ca urmare a respingerii contestației la titlu, întemeiată pe prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. și cererea de suspendare a executării aceleiași decizii formulată de contestatoarea G.E. va fi respinsă, întrucât nu mai are obiect.

Referitor la excepția de necompetență a acestei instanțe, deoarece, potrivit susținerilor contestatoarea, pricina revine în primă instanță Judecătoriei Balș, nici această excepție nu este întemeiată. Potrivit art. 400 (2) C. proc. civ., competența de soluționare a contestațiilor la titlu privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție. Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită urmează a fi respinsă, având în vedere prevederile art. 405 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația la titlu se poate face oricând, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

În cazul concret, contestația la titlu este depusă pe rolul Judecătoriei Balș, la data de 9 iunie 2010, iar hotărârea ce constituie titlul executoriu este pronunțată la 17 aprilie 2008, deci cu respectarea termenului de 3 ani stipulat de dispozițiile art. 405 (1) din același cod, mai sus invocate. Concluzionând, deși în cauză, se invocă temeiul unei contestații la titlu, în realitate se urmărește corectarea dispozitivului titlului executoriu (Decizia nr. 2646 din 17 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), care nu s-ar putea face decât analizând anumite aspecte ce vizează fondul cauzei. Modificarea dispozitivului ar presupune, schimbarea sau înlăturarea argumentelor expuse de instanța de recurs, în considerentele hotărârii sus-menționate, iar acest lucru ar însemna o reanalizare a unor chestiuni de fond, ceea ce este inadmisibil.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge contestația la executare formulată în temeiul art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca neîntemeiate excepțiile de necompetență a primei instanțe și de prescripție, invocate de contestatoare. Respinge contestația la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., formulată de contestatoarea G.E. împotriva Deciziei nr. 2646 din 17 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală (pronunțată în Dosarul nr. 8232/1/2007). Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.