ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2010, astfel cum a fost extinsă și precizată, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, P ădurilor și Dezvoltării Durabile, Ministerul Mediului și Pădurilor și R.N.P-ROMSILVA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: anularea Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 1823 din 07 octombrie 2009 prin care s-a desființat postul de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj, pe care l-a ocupat până în data de 07 octombrie 2009; repunerea acestuia în situația anterioară emiterii ordinului; obligarea angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile existente la ora actuală, indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi cum ar fi premii sau bonuri de masă de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi pus în aplicare ordinul; - daune morale de 10.000 RON pentru fiecare lună, până la repunerea acestuia în drepturile anterioare emiterii ordinului, precum și decontarea cheltuielilor de judecată și de transport. În motivare reclamantul arată că în data de 28 mai 2009, în urma concursului desfășurat la sediul M.A.P.D.R.

din București, prin Ordinul Ministrului nr. 1315 din 28 mai 2009, a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj. În acest sens s-a încheiat între reclamant și M.A.P.D.R., contractul de management nr. 70/DS/28.05.2009. În data de 07 octombrie 2009, a fost emis Ordinul Ministrului nr. 1823 din 07 octombrie 2009, semnat de ministru de resort, prin care se desființa funcția de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj și se modifica contractul de management nr. 70/DS/28.05.2009. În opinia reclamantului, acest Ordin nr. 1823 din 07 octombrie 2009 este netemeinic și nelegal.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 141 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu acest pârât; A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P. - ROMSILVA; A admis în parte, cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și R.N.P.

- ROMSILVA; A anulat Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor; A obligat pârâții să dispună reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii ordinului, respectiv pe funcția de director coordonator al Direcția Silvică Sălaj și să îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în calitate de director coordonator, începând cu data revocării din funcție și până la data reintegrării efective; A respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata daunelor morale. Pentru a admite excepția lipsei calității pasive invocată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel a reținut că Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, contestat în cauză, a fost emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Calitatea procesuală pasivă a acestuia a fost preluată de către Ministerul Mediului și Pădurilor, în temeiul dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 115/20096 și art. 1 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1635/2009. Prin urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză o are Ministerul Mediului și Pădurilor, față de care reclamantul și-a extins cererea. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei R.N.P.-Romsilva, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât această parte a fost chemată în judecată pentru a dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, ca urmare a anulării ordinului contestat.

Chiar dacă această pârâtă nu are calitatea de emitent al actului contestat, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare și având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009. Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (actualul pârât Ministerul Mediului și Pădurilor) a dispus, în baza O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009, H.G. nr. 8/2009, desființarea funcției de conducere de director coordonator ocupate de reclamant în cadrul Direcției Silvice Sălaj și încetarea contractului de management al acestuia, începând cu data de 07 octombrie 2009. Ulterior, la data de 07.10.2009, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra obiecției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 105/2009, constatând că aceasta este neconstituțională, pentru aceleași considerente reținute în cuprinsul Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție. Având în vedere faptul că actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul atacat a fost declarată neconstituțional, rezultă că actul emis în baza acestuia este nelegal, urmând a fi anulat, în această situație se află și Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, emis de pârât în temeiul O.U.G. nr. 105/2009. Apărările pârâtei R.N.P.-Romsilva privind declararea, ca ne constituțională, a O.U.G. nr. 37/2009, prin care a fost înființat postul de conducere al reclamantului, au fost înlăturate, instanța reținând că nu pot constitui temei al respingerii cererii reclamantului.

În acest context, Curtea constată că ordinul contestat nu a fost emis ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, ci în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, act normativ emis anterior pronunțării deciziei amintite anterior. Constatând că Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, prin care reclamantul a fost destituit din funcția de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj este nelegal, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, reintegrarea reclamantului în funcția publică de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj. În baza acelorași dispoziții legale, instanța a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în calitate de director coordonator, începând cu data revocării din funcție și până la data reintegrării efective.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 10.000 RON pentru fiecare lună, cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că este nefondată, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar fi suferit daune morale ca urmare a eliberării sale din funcția de conducere deținută anterior emiterii ordinelor contestate. în lipsa unor minime dovezi în acest sens, nu se poate prezuma că reclamantul ar fi suferit prejudicii de imagine, care să justifice acordarea unor daune morale, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu a arătat în ce constau prejudiciile pe care le-ar fi suferit sub aspect psihic. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta R.N.P.

-Romsilva, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin cererea de recurs se aduc critici sentinței atacate, în primul rând, sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive deoarece Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar raporturile contractuale a fost stabilite între intimatul-reclamant și această instituție. În opinia recurentei, R.N.P. - Romsilva ar avea calitatea de angajator numai începând cu data de 07octombrie 2009 pentru angajările ce se vor face ulterior, neputând să retroactiveze și aibă valabilitate într-un contract de management încheiat anterior emiterii ordinului, astfel că în mod greșit instanța s-a raportat la petitul accesoriu al cererii, privind reintegrarea în funcția deținută anterior și la calitatea de angajator stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 554/2004. Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

În mod greșit instanța de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată, iar intimatul-reclamant nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ indvidual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim. 4. Apărările intimatului-reclamant Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante În ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a R.N.P. - Romsilva, instanța de recurs apreciază că soluția de respingere a acestei excepții este corectă, recurenta-pârâtă chiar dacă nu are calitatea de emitent al actului, are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare și având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009. Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în considerarea celor ce urmează. Prin Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj , în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6),(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 s-a desființat funcția de conducere de director coordonator, ocupată de reclamant, s-a modificat contractul de management nr. 70/DS din 28 mai 2009 și și-a încetat aplicabilitatea Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 1315 din 28 mai 2009 prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, H.G.nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - Romsilva și H.G.nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV,art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. În considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. De altfel în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul Direcției Silvice Sălaj s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat, într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată. Așadar, dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 1315 din 28 mai 2009 cât și contractul de management nr. 70 încheiat între părți la 28 mai 2009, în baza O.U.G.

nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional. Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 1823 /07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamante în funcția de director coordonator în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că la data emiterii actului administrativ contestat, intimatul-reclamant nu poate justifica o vătămare a dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcția publică prin Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009. Câtă vreme instanța de control judiciar a statuat asupra lipsei vătămării dreptului reclamantului la funcția publică de conducere și reținând totodată, că acțiunea nu este întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea specula asupra eventualei respnsabilități patrimoniale a emitentului actului, soluția pronunțată cu privire la despăgubirile materiale solicitate nu este legală. În concluzie, soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de anulare a Ordinului nr. 1823 din 07 octombrie 2009, a reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior, cu consecința acordării drepturilor salariale, apare ca nelegală.

În schimb, este corectă hotărârea judecătorului fondului de a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de respingere a excepției lipsei calității procesuale passive a R.N.P. -Romsilva și a cererii de acordare a daunelor morale, soluția urmând a fi menținută sub aceste aspecte. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și cererea de despăgubiri materiale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.N.P. -Romsilva împotriva sentinței nr. 141 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant de anulare Ordin nr. 1823/2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (Ministerul Mediului și Pădurilor) și cererea de despăgubiri materiale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.