ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Obiectul acțiunii

Prin

acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2010, astfel cum a fost extinsă și

precizată, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii,

P

ădurilor

și

Dezvoltării Durabile, Ministerul Mediului și Pădurilor și R.N.P-ROMSILVA

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună:

anularea

Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 prin care s-a desființat

postul de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj, pe care l-a ocupat

până în data de 07 octombrie 2009;

repunerea acestuia în

situația anterioară emiterii ordinului;

obligarea

angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile existente la ora

actuală, indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi cum

ar fi premii sau bonuri de masă de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi pus în

aplicare ordinul;

- daune

morale de 10.000 RON pentru fiecare lună, până la repunerea acestuia în

drepturile anterioare emiterii ordinului, precum și decontarea cheltuielilor de

judecată și de transport.

În

motivare

reclamantul arată că în data de 28 mai 2009, în urma concursului desfășurat la

sediul M.A.P.D.R. din București, prin Ordinul Ministrului nr. 1315 din 28 mai

2009, a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Silvice

Sălaj. În acest sens s-a încheiat între reclamant și M.A.P.D.R., contractul de

management nr. 70/DS/28.05.2009.

În

data de 07

octombrie 2009, a fost emis Ordinul Ministrului nr. 1823 din 07 octombrie 2009,

semnat de ministru de resort, prin care se desființa funcția de director

coordonator al Direcției Silvice Sălaj și se modifica contractul de management

nr. 70/DS/28.05.2009.

În

opinia

reclamantului, acest Ordin nr. 1823 din 07 octombrie 2009 este netemeinic și

nelegal.

instanței de fond

Prin

Sentința nr. 141 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Durabile și, în consecință, a respins cererea formulată de

reclamantul C.C., în contradictoriu cu acest pârât;

A respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P. - ROMSILVA;

A admis în

parte, cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Mediului și Pădurilor și R.N.P. - ROMSILVA;

A anulat

Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor;

A obligat

pârâții să dispună reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior

emiterii ordinului, respectiv pe funcția de director coordonator al Direcția

Silvică Sălaj și să îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi

beneficiat reclamantul în calitate de director coordonator, începând cu data

revocării din funcție și până la data reintegrării efective;

A respins

cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata daunelor morale.

Pentru a

admite excepția lipsei calității pasive invocată de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel a reținut că Ordinul nr. 1823

din 07 octombrie 2009, contestat în cauză, a fost emis de către Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Calitatea procesuală pasivă a

acestuia a fost preluată de către Ministerul Mediului și Pădurilor, în temeiul

dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 115/20096 și art. 1 alin. (2) și (3) din H.G.

nr. 1635/2009.

Prin

urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză o are Ministerul Mediului

și Pădurilor, față de care reclamantul și-a extins cererea.

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei R.N.P.-Romsilva, Curtea

a constatat că este neîntemeiată, întrucât această parte a fost chemată în

judecată pentru a dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută

anterior, ca urmare a anulării ordinului contestat.

Chiar dacă

această pârâtă nu are calitatea de emitent al actului contestat, aceasta are

calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de

reintegrare și având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin

art. 2 din Ordinul contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009.

Pe fondul

cauzei, s-a reținut că prin ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, Ministrul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (actualul pârât Ministerul

Mediului și Pădurilor) a dispus, în baza O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr.

229/2009, H.G. nr. 8/2009, desființarea funcției de conducere de director

coordonator ocupate de reclamant în cadrul Direcției Silvice Sălaj și încetarea

contractului de management al acestuia, începând cu data de 07 octombrie 2009.

Ulterior,

la data de 07.10.2009, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea

Constituțională s-a pronunțat asupra obiecției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 105/2009, constatând că aceasta este neconstituțională, pentru aceleași

considerente reținute în cuprinsul Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009,

referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție.

Având în

vedere faptul că actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul atacat a

fost declarată neconstituțional, rezultă că actul emis în baza acestuia este

nelegal, urmând a fi anulat, în această situație se află și Ordinul nr. 1823

din 07 octombrie 2009, emis de pârât în temeiul O.U.G. nr. 105/2009.

Apărările

pârâtei R.N.P.-Romsilva privind declararea, ca ne constituțională, a O.U.G. nr.

37/2009, prin care a fost înființat postul de conducere al reclamantului, au

fost înlăturate, instanța reținând că nu pot constitui temei al respingerii

cererii reclamantului.

În acest

context, Curtea constată că ordinul contestat nu a fost emis ca efect al

Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, ci în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, act normativ emis anterior pronunțării deciziei amintite

anterior.

Constatând

că Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, prin care reclamantul a fost

destituit din funcția de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj este

nelegal, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea

nr. 188/1999, reintegrarea reclamantului în funcția publică de director

coordonator al Direcției Silvice Sălaj.

În baza

acelorași dispoziții legale, instanța a obligat pârâtul la plata, în favoarea

reclamantului, a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în

calitate de director coordonator, începând cu data revocării din funcție și

până la data reintegrării efective.

În ceea ce

privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 10.000

RON pentru fiecare lună, cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că este

nefondată, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar

fi suferit daune morale ca urmare a eliberării sale din funcția de conducere

deținută anterior emiterii ordinelor contestate. în lipsa unor minime dovezi în

acest sens, nu se poate prezuma că reclamantul ar fi suferit prejudicii de

imagine, care să justifice acordarea unor daune morale, cu atât mai mult cu cât

acesta nici nu a arătat în ce constau prejudiciile pe care le-ar fi suferit sub

aspect psihic.

de atac exercitată.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâta R.N.P. -Romsilva, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Prin

cererea de recurs se aduc critici sentinței atacate, în primul rând, sub

aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive

deoarece Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar raporturile contractuale a

fost stabilite între intimatul-reclamant și această instituție.

În opinia

recurentei, R.N.P. - Romsilva ar avea calitatea de angajator numai începând cu

data de 07octombrie 2009 pentru angajările ce se vor face ulterior, neputând să

retroactiveze și aibă valabilitate într-un contract de management încheiat

anterior emiterii ordinului, astfel că în mod greșit instanța s-a raportat la

petitul accesoriu al cererii, privind reintegrarea în funcția deținută anterior

și la calitatea de angajator stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat.

Referitor

la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată

că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.

554/2004.

Funcția

publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr.

37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare

are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza

acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de

efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,

republicată.

În mod

greșit instanța de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat

într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului

normativ prin care a fost înființată, iar intimatul-reclamant nu poate

revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ indvidual,

câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit

nelegitim.

4.

Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant

a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenta-pârâtă,

circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente,

dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

considerentele ce succed.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce

privește critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei

calității procesuale pasive a R.N.P. - Romsilva, instanța de recurs apreciază

că soluția de respingere a acestei excepții este corectă, recurenta-pârâtă

chiar dacă nu are calitatea de emitent al actului, are calitate procesuală

pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare și având în

vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul

contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009.

Înalta

Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât

pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.

Prin

Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și

Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director

coordonator al Direcției Silvice Sălaj , în baza art. III alin. (3), (4), (5),

(6),(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate

neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7

octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Prin

Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 s-a desființat funcția de

conducere de director coordonator, ocupată de reclamant, s-a modificat

contractul de management nr. 70/DS din 28 mai 2009 și și-a încetat

aplicabilitatea Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1315 din 28 mai 2009 prin care reclamantul

a fost numit în funcția de director coordonator.

Temeiul

juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din

O.U.G. nr. 105/2009, H.G.nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - Romsilva

și H.G.nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale.

Prin

Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a

declarat neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art.

IV,art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

În

considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat,

în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul

administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze

care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii

juridice a contractului de management.

Funcția

publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr.

37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare

are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza

acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de

efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,

republicată.

De altfel

în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28

februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu

conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au

fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III,

art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare

a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul

Direcției Silvice Sălaj s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de

fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat, într-o funcție a

cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a

fost înființată.

Așadar,

dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a

Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte

asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât

ordinul de numire nr. 1315 din 28 mai 2009 cât și contractul de management nr.

70 încheiat între părți la 28 mai 2009, în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai

pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ

declarat neconstituțional.

Este de

necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă,

respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de

eliberare din funcție a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 1823 /07

octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale însă

acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul

reintegrării intimatului-reclamante în funcția de director coordonator în

condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1315

din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării

neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.

Din

această perspectivă, Înalta Curte reține că la data emiterii actului

administrativ contestat, intimatul-reclamant nu poate justifica o vătămare a

dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcția publică prin

Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009.

Câtă vreme

instanța de control judiciar a statuat asupra lipsei vătămării dreptului

reclamantului la funcția publică de conducere și reținând totodată, că acțiunea

nu este întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

pentru a se putea specula asupra eventualei respnsabilități patrimoniale a

emitentului actului, soluția pronunțată cu privire la despăgubirile materiale

solicitate nu este legală.

În

concluzie, soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de anulare a

Ordinului nr. 1823 din 07 octombrie 2009, a reintegrării reclamantului pe

postul deținut anterior, cu consecința acordării drepturilor salariale, apare

ca nelegală.

În schimb,

este corectă hotărârea judecătorului fondului de a admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale și de respingere a excepției lipsei calității procesuale passive a R.N.P.

-Romsilva și a cererii de acordare a daunelor morale, soluția urmând a fi

menținută sub aceste aspecte.

legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele

ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct.

9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte

sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată și cererea de despăgubiri materiale, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de R.N.P. -Romsilva împotriva sentinței nr. 141 din 25 martie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică

în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamant de anulare Ordin nr. 1823/2009 al Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (Ministerul Mediului și

Pădurilor) și cererea de despăgubiri materiale.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.