ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
1.
Obiectul acțiunii
Prin
acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2010, astfel cum a fost extinsă și
precizată, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii,
P
ădurilor
și
Dezvoltării Durabile, Ministerul Mediului și Pădurilor și R.N.P-ROMSILVA
solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună:
anularea
Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 prin care s-a desființat
postul de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj, pe care l-a ocupat
până în data de 07 octombrie 2009;
repunerea acestuia în
situația anterioară emiterii ordinului;
obligarea
angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile existente la ora
actuală, indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi cum
ar fi premii sau bonuri de masă de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi pus în
aplicare ordinul;
- daune
morale de 10.000 RON pentru fiecare lună, până la repunerea acestuia în
drepturile anterioare emiterii ordinului, precum și decontarea cheltuielilor de
judecată și de transport.
În
motivare
reclamantul arată că în data de 28 mai 2009, în urma concursului desfășurat la
sediul M.A.P.D.R. din București, prin Ordinul Ministrului nr. 1315 din 28 mai
2009, a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Silvice
Sălaj. În acest sens s-a încheiat între reclamant și M.A.P.D.R., contractul de
management nr. 70/DS/28.05.2009.
În
data de 07
octombrie 2009, a fost emis Ordinul Ministrului nr. 1823 din 07 octombrie 2009,
semnat de ministru de resort, prin care se desființa funcția de director
coordonator al Direcției Silvice Sălaj și se modifica contractul de management
nr. 70/DS/28.05.2009.
În
opinia
reclamantului, acest Ordin nr. 1823 din 07 octombrie 2009 este netemeinic și
nelegal.
Soluția
instanței de fond
Prin
Sentința nr. 141 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor
și Dezvoltării Durabile și, în consecință, a respins cererea formulată de
reclamantul C.C., în contradictoriu cu acest pârât;
A respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P. - ROMSILVA;
A admis în
parte, cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Mediului și Pădurilor și R.N.P. - ROMSILVA;
A anulat
Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor;
A obligat
pârâții să dispună reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior
emiterii ordinului, respectiv pe funcția de director coordonator al Direcția
Silvică Sălaj și să îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate,
majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi
beneficiat reclamantul în calitate de director coordonator, începând cu data
revocării din funcție și până la data reintegrării efective;
A respins
cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata daunelor morale.
Pentru a
admite excepția lipsei calității pasive invocată de Ministerul Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel a reținut că Ordinul nr. 1823
din 07 octombrie 2009, contestat în cauză, a fost emis de către Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Calitatea procesuală pasivă a
acestuia a fost preluată de către Ministerul Mediului și Pădurilor, în temeiul
dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 115/20096 și art. 1 alin. (2) și (3) din H.G.
nr. 1635/2009.
Prin
urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză o are Ministerul Mediului
și Pădurilor, față de care reclamantul și-a extins cererea.
În ceea ce
privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei R.N.P.-Romsilva, Curtea
a constatat că este neîntemeiată, întrucât această parte a fost chemată în
judecată pentru a dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută
anterior, ca urmare a anulării ordinului contestat.
Chiar dacă
această pârâtă nu are calitatea de emitent al actului contestat, aceasta are
calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de
reintegrare și având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin
art. 2 din Ordinul contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009.
Pe fondul
cauzei, s-a reținut că prin ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, Ministrul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (actualul pârât Ministerul
Mediului și Pădurilor) a dispus, în baza O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr.
229/2009, H.G. nr. 8/2009, desființarea funcției de conducere de director
coordonator ocupate de reclamant în cadrul Direcției Silvice Sălaj și încetarea
contractului de management al acestuia, începând cu data de 07 octombrie 2009.
Ulterior,
la data de 07.10.2009, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea
Constituțională s-a pronunțat asupra obiecției de neconstituționalitate a O.U.G.
nr. 105/2009, constatând că aceasta este neconstituțională, pentru aceleași
considerente reținute în cuprinsul Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009,
referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție.
Având în
vedere faptul că actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul atacat a
fost declarată neconstituțional, rezultă că actul emis în baza acestuia este
nelegal, urmând a fi anulat, în această situație se află și Ordinul nr. 1823
din 07 octombrie 2009, emis de pârât în temeiul O.U.G. nr. 105/2009.
Apărările
pârâtei R.N.P.-Romsilva privind declararea, ca ne constituțională, a O.U.G. nr.
37/2009, prin care a fost înființat postul de conducere al reclamantului, au
fost înlăturate, instanța reținând că nu pot constitui temei al respingerii
cererii reclamantului.
În acest
context, Curtea constată că ordinul contestat nu a fost emis ca efect al
Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, ci în temeiul O.U.G.
nr. 105/2009, act normativ emis anterior pronunțării deciziei amintite
anterior.
Constatând
că Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, prin care reclamantul a fost
destituit din funcția de director coordonator al Direcției Silvice Sălaj este
nelegal, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea
nr. 188/1999, reintegrarea reclamantului în funcția publică de director
coordonator al Direcției Silvice Sălaj.
În baza
acelorași dispoziții legale, instanța a obligat pârâtul la plata, în favoarea
reclamantului, a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și
actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în
calitate de director coordonator, începând cu data revocării din funcție și
până la data reintegrării efective.
În ceea ce
privește cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 10.000
RON pentru fiecare lună, cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că este
nefondată, în condițiile în care reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar
fi suferit daune morale ca urmare a eliberării sale din funcția de conducere
deținută anterior emiterii ordinelor contestate. în lipsa unor minime dovezi în
acest sens, nu se poate prezuma că reclamantul ar fi suferit prejudicii de
imagine, care să justifice acordarea unor daune morale, cu atât mai mult cu cât
acesta nici nu a arătat în ce constau prejudiciile pe care le-ar fi suferit sub
aspect psihic.
Calea
de atac exercitată.
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs
pârâta R.N.P. -Romsilva, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Prin
cererea de recurs se aduc critici sentinței atacate, în primul rând, sub
aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive
deoarece Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar raporturile contractuale a
fost stabilite între intimatul-reclamant și această instituție.
În opinia
recurentei, R.N.P. - Romsilva ar avea calitatea de angajator numai începând cu
data de 07octombrie 2009 pentru angajările ce se vor face ulterior, neputând să
retroactiveze și aibă valabilitate într-un contract de management încheiat
anterior emiterii ordinului, astfel că în mod greșit instanța s-a raportat la
petitul accesoriu al cererii, privind reintegrarea în funcția deținută anterior
și la calitatea de angajator stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat.
Referitor
la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată
că sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.
554/2004.
Funcția
publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr.
37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7
octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare
are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza
acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de
efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,
republicată.
În mod
greșit instanța de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat
într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului
normativ prin care a fost înființată, iar intimatul-reclamant nu poate
revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ indvidual,
câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit
nelegitim.
4.
Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant
a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenta-pârâtă,
circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente,
dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru
considerentele ce succed.
1.
Argumentele de fapt și de drept relevante
În ceea ce
privește critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei
calității procesuale pasive a R.N.P. - Romsilva, instanța de recurs apreciază
că soluția de respingere a acestei excepții este corectă, recurenta-pârâtă
chiar dacă nu are calitatea de emitent al actului, are calitate procesuală
pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare și având în
vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul
contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009.
Înalta
Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât
pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.
Prin
Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și
Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director
coordonator al Direcției Silvice Sălaj , în baza art. III alin. (3), (4), (5),
(6),(10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate
neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7
octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
republicată.
Prin
Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 s-a desființat funcția de
conducere de director coordonator, ocupată de reclamant, s-a modificat
contractul de management nr. 70/DS din 28 mai 2009 și și-a încetat
aplicabilitatea Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1315 din 28 mai 2009 prin care reclamantul
a fost numit în funcția de director coordonator.
Temeiul
juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din
O.U.G. nr. 105/2009, H.G.nr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - Romsilva
și H.G.nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii
și Dezvoltării Rurale.
Prin
Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a României a
declarat neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III, art.
IV,art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
În
considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat,
în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul
administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze
care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii
juridice a contractului de management.
Funcția
publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr.
37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7
octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare
are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza
acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de
efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,
republicată.
De altfel
în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28
februarie 2010 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu
conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au
fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III,
art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Ca urmare
a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul
Direcției Silvice Sălaj s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de
fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat, într-o funcție a
cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a
fost înființată.
Așadar,
dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a
Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte
asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât
ordinul de numire nr. 1315 din 28 mai 2009 cât și contractul de management nr.
70 încheiat între părți la 28 mai 2009, în baza O.U.G. nr. 37/2009, nu-și mai
pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ
declarat neconstituțional.
Este de
necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă,
respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de
eliberare din funcție a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 1823 /07
octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale însă
acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul
reintegrării intimatului-reclamante în funcția de director coordonator în
condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1315
din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării
neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.
Din
această perspectivă, Înalta Curte reține că la data emiterii actului
administrativ contestat, intimatul-reclamant nu poate justifica o vătămare a
dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcția publică prin
Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009.
Câtă vreme
instanța de control judiciar a statuat asupra lipsei vătămării dreptului
reclamantului la funcția publică de conducere și reținând totodată, că acțiunea
nu este întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,
pentru a se putea specula asupra eventualei respnsabilități patrimoniale a
emitentului actului, soluția pronunțată cu privire la despăgubirile materiale
solicitate nu este legală.
În
concluzie, soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de anulare a
Ordinului nr. 1823 din 07 octombrie 2009, a reintegrării reclamantului pe
postul deținut anterior, cu consecința acordării drepturilor salariale, apare
ca nelegală.
În schimb,
este corectă hotărârea judecătorului fondului de a admite excepția lipsei
calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării
Rurale și de respingere a excepției lipsei calității procesuale passive a R.N.P.
-Romsilva și a cererii de acordare a daunelor morale, soluția urmând a fi
menținută sub aceste aspecte.
Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs
Față de cele
ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct.
9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte
sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca
neîntemeiată și cererea de despăgubiri materiale, menținând celelalte
dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de R.N.P. -Romsilva împotriva sentinței nr. 141 din 25 martie
2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal.
Modifică
în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea
formulată de reclamant de anulare Ordin nr. 1823/2009 al Ministerului
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (Ministerul Mediului și
Pădurilor) și cererea de despăgubiri materiale.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.