ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5492/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamanta C.Z.A. a chemat în judecată pe Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând suspendarea Notei nr.

48259 din 14 octombrie 2010 emisă de pârât.

Prin sentința nr. 4312 din 21 iunie 2011

a Curții de Apel București a fost respinsă excepția prematurității și excepția

inadmisibilității cererii și a fost admisă cererea formulată de reclamanta C.Z.A.

în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI

SPORTULUI în sensul că a fost dispusă suspendarea executării notei nr. 48259

din 14 octombrie 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că

este

neîntemeiată excepția prematurității cererii de suspendare a executării, având

în vedere că motivul invocat în susținerea acestei excepții, lipsa unei

vătămări suferită de reclamantă la momentul sesizării instanței cu prezenta

cerere, vizează fondul cauzei și anume îndeplinirea condiției privind iminența

producerii unei pagube, reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prematuritatea unei acțiuni poate fi

reținută atunci când însuși dreptul care se tinde a fi valorificat este supus

unui termen sau unei condiții suspensive, nefiind născut și actual.

Instanța de fond a reținut că, dacă

reclamanta a suferit sau nu o vătămare la data formulării cererii, nu este un

aspect în raport de care să se rețină prematuritatea acțiunii, dreptul a cărui

valorificare o urmărește reclamanta nefiind supus unui termen sau unei condiții

suspensive, având posibilitatea de a formula o cerere întemeiată pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, după sesizarea în condițiile art. 7 din lege a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.

Mai mult, a arătat instanța că

susținerea pârâtei în sensul că reclamanta ar fi trebuit să sufere o vătămare

la data sesizării instanței este neîntemeiată, întrucât paguba iminentă la care

se referă art. 14 din Legea nr. 554/2004 este definită de art. 2 alin. (1) lit.

ș) din aceeași lege ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.

Noțiunea de persoană vătămată folosită

în cuprinsul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi interpretată în sensul

că reclamanta trebuia să fi suferit deja un prejudiciu la momentul sesizării

instanței, atâta timp cât suspendarea executării actului administrativ se

solicită tocmai pentru prevenirea unei pagube iminente.

Neîntemeiată a apreciat instanța că

este și excepția inadmisibilității cererii, nota în litigiu fiind un act

administrativ astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, întrucât este emis de o autoritate publică în regim de

putere publică, în vederea executării în concret a legii, care produce efecte

juridice.

Este irelevant faptul că nota nu se

referă la reclamantă, aceasta fiind un act administrativ cu caracter normativ,

iar producerea de efecte juridice este atestată de împrejurarea că Nota nr. 1133

din 16 august 2010 emisă de pârât a produs efecte juridice, astfel cum rezultă

din înscrisul depus la dosar.

Prin acest înscris, Universitatea

„Ovidius" Constanța aduce la cunoștința mai multor candidați printre care

și reclamantei, faptul că în temeiul Adresei nr. 1133 din 16 august 2010 a

Direcției Generale juridic și Contencios transmisă de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, nu au dreptul să susțină examenele de

acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic

II

în sesiunea august 2010.

Se constată că la baza deciziei

acestei instituții de învățământ superior, de a nu permite unor candidați

susținerea examenelor sus menționate, a stat Adresa nr. 1133 din 16 august 2010

emisă de pârât al cărei conținut a fost preluat de nota nr. 48259 din 14

octombrie 2010, astfel încât este evident că nota ce formează obiectul

prezentei cereri produce efecte juridice în același sens, al interzicerii

dreptului unor candidați printre care se numără și reclamanta de a susține

examenele.

In consecință, vor fi respinse cele

două excepții invocate prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că

cererea este întemeiată, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și

iminența producerii unei pagube.

Cu privire la cazul bine justificat,

Curtea a reținut că reclamanta este absolventă a Universității „Spiru

Haret", Facultatea de limba și literatura română București, obținând

Diploma de Licență nr. 8743 din 07 aprilie 2008, pe baza promovării examenului

de licență din sesiunea iulie 2007 și titlul de licențiat în filologie,

specializarea limba și literatura română - limba și literatura engleză.

Conform Adeverinței nr. 295 din 03 mai

2011 eliberată de Școala cu clase

I-VIII

Nicolae

Bălcescu, comuna Al. Odobescu, Județul Călărași, reclamanta își desfășoară

activitatea ca profesor debutant la această școală, la catedra de limba engleză

și a depus dosarul pentru a susține examenul de definitivat în luna august

2011.

La o examinare sumară a legalității

notei contestate, se reține că este afectată prezumția de legalitate a acesteia

în ceea ce o privește pe reclamantă, în raport de dispozițiile art. 34 din

Legea nr. 128/1997 care prevăd că definitivarea în învățământ se poate obține

de către personalul didactic de predare care îndeplinește condițiile de studii

prevăzute la art. 7 și care are un stagiu de cel puțin 2 ani la catedră, având

în această perioadă funcția de bază în învățământ.

Astfel, prima condiție se referă la

absolvirea, cu examen de licență ori examen de absolvire a unei instituții de

învățământ superior sau a unui colegiu pedagogic de profilul postului.

Instanța a constatat că reclamanta își

desfășoară activitatea ca profesor, ceea ce înseamnă că a fost recunoscută

valabilitatea diplomei sale de licență, care face dovada îndeplinirii

condițiilor de studii cerute pentru participarea la examenul de definitivat și

față de îndeplinirea și a celei de-a doua condiții referitoare la un stagiu de

cel puțin 2 ani la catedră, cu funcția de bază în învățământ, este lipsită de

fundament legal decizia de a nu permite participarea acesteia la examenul de

definitivat, decizie la care se ajunge prin aplicarea notei ce face obiectul

cauzei.

Referitor la susținerile părților

privind autorizarea specializării urmată de reclamantă, respectiv dacă aceasta

vizează doar forma de învățământ zi sau și forma de învățământ FR, Curtea

constată că acestea pot fi analizate în cadrul acțiunii având ca obiect

anularea notei, instanța care soluționează cererea de suspendare a executării

neavând a se pronunța asupra legalității actului administrativ, ci asupra

aparenței de legalitate a acestuia.

In consecință, instanța nu are de

stabilit în speță dacă era autorizată forma de învățământ FR la specializarea

limba și literatura română din cadrul Universității „Spiru Haret"

București, ci are de analizat prezumția de legalitate a actului în temeiul

căruia reclamanta, care deține o diplomă de licență, nu i se permite susținerea

examenului de definitivat.

În condițiile în care diploma de

licență este valabilă, nefiind anulată de o instanță de judecată, ea își

produce pe deplin efectele, dând dreptul reclamantei să participe la examen.

In ceea ce privește paguba iminentă,

se constată că suspendarea executării se justifică numai dacă actul

administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu

sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul ar fi anulat prin hotărâre

judecătorească.

Curtea apreciază că și această

condiție este îndeplinită, punerea în executare a notei având drept consecință

imposibilitatea reclamantei de a susține, pentru al doilea an consecutiv,

examenul de definitivat în învățământ.

Promovarea acestui examen este

importantă nu doar din punct de vedere al salarizării, reclamanta având o

speranță legitimă că prin participarea la examen, în cazul promovării va obține

drepturi salariale mai mari, dar și pentru că de la data definitivării începe

să curgă termenul prevăzut de art. 35 din Legea nr. 128/1997 pentru înscrierea

la examenul de acordare a gradului didactic

II.

Neparticiparea reclamantei la examenul

de definitivat la sesiunea august 2011 o privează de posibilitatea de a obține

drepturi salariale într-un cuantum mărit și îi amână cu un an posibilitatea de

a participa la examenul de acordare a gradului didactic

II,

Curtea apreciind că aceste consecințe

sunt de natură să justifice reținerea iminenței producerii unei pagube.

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond invocând ca prim motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8

C. proc. civ., raportat la respingerea de către instanță a excepției

inadmisibilității cererii de suspendare a adresei nr. 48259/DGJC din 14

octombrie 2010, în sensul că dându-i o interpretare greșită i-a schimbat natura

juridică.

Recurentul a arătat că instanța de

fond a apreciat natura juridică a notei nr. 48259/DGJC din 14 octombrie 2010

prin prisma conținutului și efectelor produse de Nota nr. 1138/42/2010, fără a

avea în vedere însă că asupra acestei din urmă note Înalta Curte s-a pronunțat

prin decizia nr. 2975 din 24 mai 2011 în dosarul nr. 1138/42/2010, în sensul că

nu este un act administrativ.

Recurentul a arătat că instanța de

fond a pronunțat o sentință lipsită de temei legal, motiv întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod nelegal au fost

îndepărtate apărările referitoare la acreditarea/autorizarea provizorie a

specializărilor și formelor de învățământ.

S-a susținut că modalitatea de

acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost

reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, iar

conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la

distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică, legalitate a

procedurilor confirmată de instanțele judecătorești, invocându-se în acest

sens, decizia nr. 4726 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curți.

II.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele

de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este tardiv.

In conformitate cu dispozițiile

prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată

recurentului-pârât la data de 9 august 2011, iar cererea de recurs a fost

înregistrată la instanța de fond la data de 18 august 2011, cu depășirea

termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004.

In aceste condiții, Înalta Curte va

aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în

termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile art. 14 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 și art. 102 C. proc. civ., care

prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru recurs, precum și modalitatea

de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă

cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 4312 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.