ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5091/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5091/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării

competenței materiale a Tribunalului București, prin sentința nr.

1223 din 25 martie 2011, reclamanții H.M.C., P.V.M., C.M.V., K.S.S., H.G.D., T.I.,

G.G.C., O.L.C., D.D.A.M., D.L., L.C.N., F.A.N., B.M., S.R., T.G., R.P.I., I.M.E.,

P.G. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. din București,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la acordarea

avizului favorabil Universității S.H. în vederea eliberării diplomelor

absolvenților care au susținut și promovat examenul de licență promoția

2008-2009,

- eliberarea unui

atestat de recunoaștere a diplomelor de licență, în condițiile prevăzute de

legislația în domeniu, respectiv, stabilirea valabilității acestora de către

instanță.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului a solicitat Universității S.H. și

absolvenților, susținerea unui nou examen de licență (relicențiere), încălcând

astfel principiul irevocabilității și prejudiciind reclamanții în

drepturile lor prevăzute de lege.

În acest context,

absolvențiilor promoției 2008-2009 nu le-a mai fost eliberată diploma de

licență, iar celorlalți absolvenți, care aveau deja o diplomă, aceasta nu

le-a mai fost recunoscută de către diverse instituții angajatoare.

Reclamanții au

susținut că nu există nicio prevedere legală care să permiă

relicențierea studenților care și-au dat deja licența, O.U.G. nr. 10/2009

referindu-se doar la studenții acestei universități nu și la

licențiații săi, această ordonanță fiind greșit înțeleasă și

promovată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a

invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel, excepția

inadmisibilității capătului doi de cerere pentru lipsa plângerii

prealabile, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În cauză au formulat

cerere de intervenție în interes propriu numiții B.M., V.S.M., P.S.D., V.M.A.

și R.G. prin care au solicitat, suplimentar, obligarea Universității S.H.

la eliberarea diplomelor de licență și suplimetele la diplomă.

Și pârâta Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererilor

formulate de reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și respingerea capătului de cerere în

contradictoriu cu Universitatea. În cazul admiterii și acestui capăt de

cerere a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și să fie obligat să aprobe tipărirea

formularelor tipizate pentru reclamanți și intervenienți, în termen

de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii de obligare, sub sancțiunea prevăzută

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În fața Curții

de Apel, au depus cerere de intervenție în interes propriu și numiții

C.L.M., D.S.I., B.S.N., P.A.M., M.P.M., H.C.G., T.D.C., I.I.D., V.S.M. și D.E.M.

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare la cererea de

chemare în garanție prin care a invocat că a rămas fără obiect solicitarea Universității

S.H., deoarece a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de

studii destinate absolvenților promoțiilor 2008, 2009 și 2010, în funcție

de numărul de absolvenți care au urmat o specializare la o formă de

învățământ acreditată.

La termenul din

23 noiembrie 2011,

instanța a luat act de renunțarea intervenienților I.I.D., V.M.A., P.S.D.

și C.R. la judecarea cererilor de intervenție.

La 31 ianuarie 2012, pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin întâmpinare, a

invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a intervenienților și

excepția lipsei de interes.

de Apel București

Prin sentința

nr. 1238 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței materiale, a inadmisibilității,

a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

A respins acțiunea formulată

și completată (precizată) de reclamanții ca neîntemeiată.

A respins cererile de

intervenție formulate de intervenienții P.A.M., M.I.M., H.G.G., T.D.C., B.A., P.T.,

D.M.D., D.E.M., S.M., B.G.M., V.S.M., R.G., C.S.M., D.S.I., B.S.N. și I.I.D.,

ca neîntemeiate.

A respins cererea de chemare

în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

necompetenței materiale, s-a reținut că, în raport de obiectul principal al

acțiunii care vizează emiterea unui act administrativ de către o autoritate

publică centrală, respectiv Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de

Apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1

C. proc. civ.

Referitor la excepția

inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile, prima instanță

a reținut că reclamanții au făcut dovada efectuării procedurii prealabile,

conform actelor de la dosar, iar în ceea ce privește capătul de cerere ce vizează

eliberearea unui atestat de recunoaștere a diplomelor, nu se poate reține incidența

dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. pentru a atrage inadmisibilitatea cererii reclamanților.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, precum

și cea a lipsei de interes a acestora, ambele excepții au fost respinse,

în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la acordarea avizului

favorabil pârâtei Universitatea S.H., în vederea eliberării diplomelor absolvenților

Universității S.H. care au susținut și promovat examenul de lincență promoția

2008-2009 este neîntemeiată, în condițiile în care nu există nici un act normativ

care să impună ca obligație pentru Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului emiterea unui astfel de aviz, o asemenea obligație

nu există nici în Legea nr. 84/1995, art. 60 alin. (3) din lege specificând doar

că eliberarea lor este de competența instituțiilor de învățământ superior,

în speță Universitatea S.H.

Art. 141 din Legea

nr. 84/1995 nu prevede în atribuțiile pârâtului Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului eliberarea unor avize, existând alte organisme

la nivel național, Titlul IV Capitolul 1, printre care și Consiliul Național

de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare care are ca

atribuție confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare [art.

140 alin. (3)].

Și Ordinele pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 295/2007 (art. 15),

5289/2008 [art. 3 alin. (2)] conțin prevederi asemănătoare, iar în Ordinul nr. 2284/2007

este reglementat regimul actelor de studii, modalitatea de eliberare, nu se prevede

o obligație a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a

elibera un aviz în vederea eliberării diplomelor.

Pe de altă parte, prima

instanță a reținut că atât reclamanții, cât și intervenienții

nu au combătut în niciun fel aceste susțineri ale pârâtului din întâmpinare, ci

au invocat în cererile lor cu totul alte aspecte, care nu au legătură cu primul

capăt de cerere al acțiunii și a cererilor de intervenție, așa cum a fost

formulat inițial și ulterior, mai puțin la cuvântul pe fond când a fost schimbat

total obiectul acestui capăt de cerere deși nu a existat nici o cerere expresă a

reclamanților de renunțare la acțiunea inițială și nici nu a fost făcută în

termenul legal modificarea obiectului cererii.

În legătură cu solicitarea

ca pârâtul să aprobe tipizarea formularelor de diplomă pentru reclamanți și

intervenienți, s-a reținut că tipizatele nu sunt eliberate nominal, iar

faptul că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu

și-ar fi acordat avizul pentru eliberarea tuturor tipizatelor solicitate de

Universitatea S.H., este un aspect care excede problematicii ce se analizează de

către instanță atunci când se soluționează o cerere de emitere a unui anumit act

administrativ sau de efectuare a unei operațiuni administrative.

În altă ordine de idei,

s-a constatat că pârâtul Ministerul Educaței, Cercetării, Tineretului și

Sportului nu a acordat aviz pentru eliberarea unui număr de diplome mai mare decât

numărul absolvenților care au urmat cursurile unor specializări și forme de

învățământ acreditate, motivând acest fapt tocmai pe faptul că pârâta Universitatea

S.H. nu era acreditată pentru anumite forme de învățământ.

S-a mai reținut că

fundamentarea cererii reclamanților și a intervenienților bazată pe dispozițiile

art. 60 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 este eronată, textul legal trebuie interpretat

în sensul că numai în cazul în care o instituție de învățământ superior are

cursuri de zi poate organiza și formele de învățământ seral, cu frecvență

redusă și la distanță și nicidecum că autorizarea provizorie ori

acreditarea pentru o formă de învățământ poate fi extinsă și pentru alte

forme de învățământ.

Într-un fel se pot evalua

condițiile atunci când este vorba despre capacitatea de a organiza forma de învățământ

zi și altfel se evalueză condițiile atunci când este vorba despre învățământ

seral, cu frecvență redusă ori la distanță.

Pe de altă parte, s-a

reținut că, încă din 2000 prin H.G. nr. 1214 s-a prevăzut că programele ID

„se evaluează și se propun pentru acreditare de către Consiliul Național de Evaluare

Academică și Acreditare” (art. 19), pentru ca din 2001 să se prevadă la art. 17

că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau

de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993”, republicată,

adică tocmai a actului normativ de unde reiese că procedura de acreditare este diferită

pe forme de învățământ și nu așa cum susțin reclamanții, că odată

acreditată forma de învățământ zi, automat există acreditare și pentru

celelalte forme de învățământ.

În acest sens, s-a reținut

că nu s-a făcut nicio dovadă că Universitatea S.H. ar fi contestat vreodată aceste

hotărâri de guvern și cu atât mai puțin că au avut câștig de cauză.

Mai mult, au existat ulterior

numeroase hotărâri de guvern în care au fost stabilite pentru fiecare instituție

de învățământ atât specializările acreditate cât și formele de învățământ

H.G. nr. 693/2003, 1082/2003, 1609/2004, 940/2004 neatacate în instanță și

H.G. nr. 676/2007, H.G. nr. 635/2008 care au fost atacate în instanță și s-a

reținut legalitatea acestora, precum și dreptul Guvernului României de a stabili

inclusiv formele de învățământ acreditate.

Prin urmare, s- a apreciat

că nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aviza eliberarea unui număr

mai mare de tipizate decât cel aprobat deja, ori aprobarea unui număr de tipizate

în considerarea reclamanților și intervenienților cărora nu le-au fost

eliberate diplomele de licență și suplimentul diplomei.

Tipărirea tipizatelor

se face în funcție de situațiile și raportările făcute de pârâta Universitatea

S.H. și acreditările existente și nu prin raportare la persoane strict

determinate.

De asemenea, Universitatea

S.H. nu a dovedit că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului nu ar fi respectat dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, în sensul

că nu ar fi aprobat tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii în

condițiile legii.

În acest context s-a reținut

că nu poate fi întemeiată nici solicitarea ca pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului să recunoască diplomele emise, întrucât pârâtul

nu emite nici un act în acest sens, iar în al doilea rând, recunoaște orice diplomă

emisă în mod legal, astfel încât, dacă diplomele au fost emise în mod legal este

lipsită de interes solicitarea reclamanților și intervenientilor, iar dacă

nu, evident că pârâtul nu poate fi obligat la recunoașterea unui act emis în mod

nelegal.

S-a mai reținut că

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu poate fi obligat

la emiterea unui atestat de recunoștere a dipomelor de licență, atâta timp

cât legea nu prevede emiterea unui astfel de act și mai mult, potrivit

art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 și noii legi a învățământului,

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare

are ca atribuție confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare.

În ceea ce privește

cerere de chemare în garanție, s-a reținut că Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nu are nicio o obligație de garanție față

de pârâta Universitatea S.H. și nici nu se poate considera că Universitatea

S.H. se poate îndrepta cu o cerere în despăgubire către Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a putea fi admisă o cerere de chemare

în garanție în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc.

civ.

Cât privește acțiunea

reclamanților și cererea de intervenție în contradictoriu cu Universitatea

S.H., s-a apreciat că nici aceasta nu poate fi admisă, în condițiile în care s-a

reținut că această pârâtă nu avea dreptul să organizeze anumite forme de învățământ

nici nu poate fi elibera diplome în condiții de legalitate, ori pârâta nu poate

fi obligată la emiterea unui act nelegal.

cauză

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții și intervenienții

în interes propriu și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii

și obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea diplomelor de licență și a

suplimentelor de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, obligarea

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să recunoască și să

aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți și intervenienți,

în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

În motivarea recursului

a fost reluată situația de fapt și s-a arătat că recurenții au urmat cursurile Universității

S.H. în perioada 2005-2009, au susținut și promovat examenul de licență în sesiunile

iulie 2008 și 2009, iar în urma promovării acestui examen li s-au eliberat adeverințele

de licență.

S-a susținut că formele

de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat potrivit prevederilor

art. 60 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, și facultățile din cadrul

Universității S.H. au recunoscut titlul de licențiați potrivit adeverințelor de

studii eliberate.

Recurenții și-au

îndeplinit obligația prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004 prin depunerea plângerilor

prealabile către Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Referitor la obiectul

cererii de chemare în judecată, s-a precizat că adeverințele de licență sunt în

ființă, nu au fost revocate sau anulate.

Față de cadrul legal existent

la acea dată, Universitatea S.H. putea organiza forme de învățământ la distanță,

pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de

zi, iar Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului trebuie obligat să recunoască

valabilitatea examenului susținut de reclamanți și să dispună măsurile administrative

corespunzătoare care să permită recurenților să le fie eliberate diplomele.

Intimata Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței

atacate și admiterea cererilor formulate de reclamanți și intervenienți,

precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și a prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

de drept relevante

Așa cum rezultă din

actele de la dosar, recurenții au urmat cursurile Universității S.H. în perioada

2005-2009, au susținut și promovat examenul de licență în sesiunile iulie 2008 și

2009, conform adeverințelor de licență eliberate.

Este relevantă și împrejurarea

că reclamanților și intervenienților le-au fost eliberate adeverințele care atestă

faptul că au obținut titlul de licențiați, adeverințe care au intrat în circuitul

civil, nefiind revocate sau anulate de instanța de judecată sau de o autoritate

administrativă.

Pe de altă parte, Înalta

Curtea reține că și în ipoteza în care specializările reclamanților și intervenienților

nu ar fi fost recunoscute, aceștia au fost de bună-credință, necunoscând acest aspect,

iar eroarea comună în care s-au aflat produce efecte juridice, în virtutea principiului

de drept „error communis facit jus”, în sensul validității adeverinței de licență

care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.

În consecință, Înalta

Curte constată că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință

a reclamanților și intervenienților, aceștia au dreptul de a solicita eliberarea

diplomelor de licență, drept recunoscut și de Metodologia organizării și desfășurării

examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul Universității S.H. la

data de 13 mai 2009.

Potrivit Ordinului Ministrului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, pârâta Universitatea

S.H. avea obligația să efectueze demersurile în vederea obținerii avizelor

necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către recurenți

a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Această obligație nu poate

fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de resort

de a aproba tipărirea formularelor necesare, însă intimatul-pârât Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză să-și îndeplineasă obligația,

motivat de faptul că formularele tipizate se eliberează numai pentru formele de

învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.

Or, în condițiile în care,

așa cum s-a menționat și anterior, Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului

de licență, refuzul acestei autorități de a-și îndeplini obligația

de aprobare a tipăririi formularelor necesare pentru diplomele de licență,

apare ca nejustificat și produce efecte vătămătoare directe asupra recurenților.

Cum Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală să aprobe tipărirea

formularelor tipizate pentru toți absolvenții ale căror acte de studii (adeverințe)

nu au fost anulate în instanță, culpa intimatului-pârât este evidentă, care, deși

acum susține că specializările nu erau acreditate, totuși a permis eliberarea diplomelor

de licență pentru anii 2007-2008.

Prin urmare, instanța

de control judicar reține că în mod eronat a fost respinsă acțiunea reclamanților

și intervenienților, fără să fi fost analizat dreptul pretins vătămat și au fost

reținute aspecte privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la

distanță care de altfel nici nu a făcut obiectul cauzei și nici nu au fost tranșate

în alt mod sau printr-o eventuală altă hotărâre judecătorească, pentru a fi avute

în vedere.

În ceea ce privește obligațiile

ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată

că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de

eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, acțiunea reclamanților

și a intervenienților fiind, sub acest aspect, întemeiată.

Însă, având în vedere

că eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă este condiționată

de îndeplinirea de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului a operațiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi formularelor

necesare, intimatul-pârât va fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate

pentru diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamanții

și intervenienții recurenți.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că, va admite acțiunea

reclamanților-recurenți și a intervenienților-recurenți,

va obliga Universitatea S.H. să elibereze reclamanților și intervenienților

recurenți diplomele de licență și suplimentele la diplomă și

va obliga Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să

aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentele

la diplomă, în ceea ce îi privește pe recurenți.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanții H.M.C., P.V.M., C.M.V., K.S.S., H.G.D., T.I., G.G.C., O.L.C.,

D.D.A.M., D.L., L.C.N., F.A.N., B.M., S.R., T.G., R.I., I.M.E., P.G. și intervenienții

B.A., P.T., D.M.D., B.M., V.S.M., R.G., C.M., D.S.I. și B.S.N. împotriva sentinței

nr. 1238 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a

contencios.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea reclamanților-recurenți și

a intervenienților-recurenți.

Obligă Universitatea S.H.

să elibereze reclamanților și intervenienților recurenți diplomele

de licență și suplimentele la diplomă.

Obligă Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate

de diplomă de licență și suplimentele la diplomă în ceea ce îi privește

pe recurenți.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.