ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții D.A.M.A.,

A.C.C.G., G.C.D., G.I.A.M., H.I.D.V., R.G.B., R.G.G., N.I.I., R. (C.) I. M.D.,

M.M.C.P., B.N.I., I.V.E., M.A.F.N., D.A.A. și H.S.F. au chemat în judecată

pe pârâtele Universitatea „S.H.” - Facultatea de Drept și Administrație Publică

București și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului spre a

fi obligate să le elibereze Diplomele de licență obținute în urma susținerii

examenului de licență - sesiunea iulie 2009 și februarie 2010.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în perioada 2006-2009 au absolvit cursurile Facultății

de Drept și Administrație Publică București specializarea Drept din cadrul Universității

S.H. iar în luna iulie 2009 au promovat examenul de licență.

Urmare acestui fapt le-au

fost eliberate adeverințe care atestă titlul de Licențiat în Drept.

Prin sentința civilă

nr. 141 din 19 mai 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepțiile formulate de pârâta Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sprotului, ca nefondate, a admis acțiunea formulată de reclamanți,

a admis, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea S.H.

și în consecință, a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților

diplomele de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea

iulie 2009, a obligat chemata în garanție Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor

de licență a reclamanților și a respins ca fiind nefondată cererea reclamanților

privind obligarea chematei în garanție la plata daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că, în raport de conținutul adresei emise de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în data de 28

ianuarie 2011 și de adresa din data de 18 februarie 2011 emisă de Universitatea

S.H. rezultă că pârâtele au fost sesizate în prealabil (în data de 12 ianuarie 2011

și respectiv 14 ianuarie 2011) cu solicitarea de eliberare a diplomelor de licență.

Faptul că eliberarea diplomelor

este condiționată de existența tipizatelor pe care le furnizează Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, excepția invocată de acesta din

urmă privind lipsa calității sale procesuale este, de asemenea, neîntemeiată.

Reclamanții, absolvenți

ai Facultății de Drept și Administrație Publică, specializarea Drept, din cadrul

Universității S.H., au susținut examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen

pe care l-au promovat. Ca atare, Facultatea de Drept și Administrație Publică le-a

recunoscut titlul de licențiați în drept, potrivit adeverințelor existente la dosar.

Curtea de Apel a mai constatat

că din actele dosarului nu rezultă că reclamanții s-au înscris la o specializare

și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea

autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speță nu a fost contestat în

mod expres faptul că reclamanții nu au dreptul să obțină diploma de licență și suplimentele

la diplomă pentru că au parcurs o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs

etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, câtă vreme

pârâta Universitatea S.H. însăși recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe

care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora

acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați în drept - acte ce premerg

diplomelor finale de studii, Curtea de Apel a constatat că cererea reclamanților

este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. de a le elibera

diplomele de licență.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că în motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive

invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța

de fond precizează doar că „Faptul că eliberarea diplomelor este condiționată de

existența tipizatelor pe care le furnizează Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, excepția invocată de acesta din urmă privind lipsa calității

sale procesuale este, de asemenea, neîntemeiată".

Din această motivare succintă,

nu rezultă cu claritate motivele care au determinat instanța să respingă excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată.

Prin urmare, neindicarea

de către instanța de fond a motivelor de fapt care au stat la baza respingerii excepției

invocate echivalează cu o necercetare a cauzei.

Recurentul mai susține

că instanța de fond a interpretat în mod truncheat și greșit materialul probator

depus la dosar și mai mult, a considerat în mod eronat că un regulament intern al

unei persoane juridice de drept privat are o putere superioară legilor și hotărârilor

de guvern cu incidență în domeniul organizării și funcționării învățământului superior.

Singurele entități care

au atât dreptul cât și obligația de a elibera diplomele de licență sunt instituțiile

de învățământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației acreditarea organizațiilor furnizoare

de educație acordă dreptul acestora de a emite diplome, certificate și alte acte

de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după

caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dacă organizarea fiecărui

ciclu de studii se face cu aprobarea Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea,

specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate

cu respectarea cadrului legal în vigoare.

În cazul Universității

S.H. din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ

la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale,

respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a O.U.G. nr. 75/2005. Nu

s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului

de învățământ.

Universitatea S.H. din

București avea dreptul să organizeze admitere (și examene de absolvire/licență)

doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu,

aprobate prin hotărâre de guvern.

Este de asemenea responsabilitatea

fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza procesul de învățământ

în limitele legii. Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate

fi imputat altor subiecte de drept, cum ar fi Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Actele de studii pot fi

eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care

au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze

provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.

Prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții

unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

Deci, nici o instituție

nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul

de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii

ale acreditării și autorizării provizorii.

Unicul responsabil pentru

desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în

speță Universitatea S.H., care are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri"

fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât

mai mulți „studenți".

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 38 din Regulamentul

privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin

Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. CC/2007, după finalizarea

completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire

a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.

Potrivit art. 2 din același

Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care

confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite

și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995/R

și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul.

Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.

Potrivit art. 5, instituțiile

de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze

provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de

studii la care au dreptul în condițiile legii.

Potrivit art. 11, activitatea

de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim

12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit art. 20, titularii

au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat

de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit Capitolului VII

din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor

emisă de Universitatea S.H. și înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea

respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să

elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12

luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență,

facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea

examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea

adeverinței până la elaborarea diplomei.

Prin H.G. nr. 1175/2006

s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializate din cadrul

acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar

2006 - 2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul „Științe Juridice”

s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență „Drept”, specializările

„Drept” și „Drept Comunitar”.

Potrivit Ordinului Ministerului

Educației și Cercetării nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor

generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare

de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează

numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate

și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie.

Formele de învățământ

cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către

unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente

specializate.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive nu poate fi reținută deoarece instanța de fond prin admiterea

cererii de chemare în garanție nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor

de licență - atribuție exclusivă a universității, ci a obligat recurentul să aprobe

tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență pentru reclamanții-intimați,

condiție în baza căreia Universitatea S.H. este în imposibilitate de a elibera diplome

de licență. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competența exclusivă

a recurentului, conform Ordinului nr. CC/2007.

Susținerile din recurs

privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care

Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei

universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii

și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute deoarece aceasta nu formează

obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind învestită cu o

cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Pe situația de fapt, care

privește cererea de chemare în garanție este de necontestat faptul că recurentul

a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip

pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele

de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.

Instanța de control judiciar

reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași

natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația

legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență

și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile

nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29

noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr.

708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția

din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței

și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor

Omului (a se vedea cauza B. c. României).

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împotriva sentinței

civile nr. 141 din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

22 mai 2012.