ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2514/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții D.A.M.A., A.C.C.G., G.C.D., G.I.A.M., H.I.D.V., R.G.B., R.G.G., N.I.I., R. (C.) I. M.D., M.M.C.P., B.N.I., I.V.E., M.A.F.N., D.A.A. și H.S.F. au chemat în judecată pe pârâtele Universitatea „S.H.” - Facultatea de Drept și Administrație Publică București și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului spre a fi obligate să le elibereze Diplomele de licență obținute în urma susținerii examenului de licență - sesiunea iulie 2009 și februarie 2010. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în perioada 2006-2009 au absolvit cursurile Facultății de Drept și Administrație Publică București specializarea Drept din cadrul Universității S.H.

iar în luna iulie 2009 au promovat examenul de licență. Urmare acestui fapt le-au fost eliberate adeverințe care atestă titlul de Licențiat în Drept. Prin sentința civilă nr. 141 din 19 mai 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile formulate de pârâta Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sprotului, ca nefondate, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a admis, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea S.H. și în consecință, a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților diplomele de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, a obligat chemata în garanție Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență a reclamanților și a respins ca fiind nefondată cererea reclamanților privind obligarea chematei în garanție la plata daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în raport de conținutul adresei emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în data de 28 ianuarie 2011 și de adresa din data de 18 februarie 2011 emisă de Universitatea S.H. rezultă că pârâtele au fost sesizate în prealabil (în data de 12 ianuarie 2011 și respectiv 14 ianuarie 2011) cu solicitarea de eliberare a diplomelor de licență. Faptul că eliberarea diplomelor este condiționată de existența tipizatelor pe care le furnizează Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, excepția invocată de acesta din urmă privind lipsa calității sale procesuale este, de asemenea, neîntemeiată. Reclamanții, absolvenți ai Facultății de Drept și Administrație Publică, specializarea Drept, din cadrul Universității S.H., au susținut examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au promovat.

Ca atare, Facultatea de Drept și Administrație Publică le-a recunoscut titlul de licențiați în drept, potrivit adeverințelor existente la dosar. Curtea de Apel a mai constatat că din actele dosarului nu rezultă că reclamanții s-au înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanții nu au dreptul să obțină diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru că au parcurs o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie. Prin urmare, câtă vreme pârâta Universitatea S.H.

însăși recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați în drept - acte ce premerg diplomelor finale de studii, Curtea de Apel a constatat că cererea reclamanților este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. de a le elibera diplomele de licență. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că în motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța de fond precizează doar că „Faptul că eliberarea diplomelor este condiționată de existența tipizatelor pe care le furnizează Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, excepția invocată de acesta din urmă privind lipsa calității sale procesuale este, de asemenea, neîntemeiată". Din această motivare succintă, nu rezultă cu claritate motivele care au determinat instanța să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată. Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a motivelor de fapt care au stat la baza respingerii excepției invocate echivalează cu o necercetare a cauzei.

Recurentul mai susține că instanța de fond a interpretat în mod truncheat și greșit materialul probator depus la dosar și mai mult, a considerat în mod eronat că un regulament intern al unei persoane juridice de drept privat are o putere superioară legilor și hotărârilor de guvern cu incidență în domeniul organizării și funcționării învățământului superior. Singurele entități care au atât dreptul cât și obligația de a elibera diplomele de licență sunt instituțiile de învățământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației acreditarea organizațiilor furnizoare de educație acordă dreptul acestora de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. În cazul Universității S.H. din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a O.U.G. nr. 75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

Universitatea S.H. din București avea dreptul să organizeze admitere (și examene de absolvire/licență) doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu, aprobate prin hotărâre de guvern. Este de asemenea responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza procesul de învățământ în limitele legii. Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept, cum ar fi Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.

Prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Deci, nici o instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii. Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță Universitatea S.H., care are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți". Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. CC/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni. Potrivit art. 2 din același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul.

Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. Potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H.

și înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei. Prin H.G. nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializate din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006 - 2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul „Științe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență „Drept”, specializările „Drept” și „Drept Comunitar”.

Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi reținută deoarece instanța de fond prin admiterea cererii de chemare în garanție nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor de licență - atribuție exclusivă a universității, ci a obligat recurentul să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență pentru reclamanții-intimați, condiție în baza căreia Universitatea S.H. este în imposibilitate de a elibera diplome de licență. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competența exclusivă a recurentului, conform Ordinului nr. CC/2007. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care Universitatea S.H.

a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind învestită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Pe situația de fapt, care privește cererea de chemare în garanție este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.

Instanța de control judiciar reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împotriva sentinței civile nr. 141 din 19 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2012.