ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4496/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4496/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții M.L.R., N.T.L.E.,

N.A.S. și S.N.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.

București, obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor

de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.

De asemenea, reclamanții

au chemat în garanție pe Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

pentru recunoașterea diplomelor de licență.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Universității S.H., Facultatea de Drept

și Administrație Publică, specializarea Drept, promoția 2009, au susținut și promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, recunoscându-li-se titlul de licențiați

prin adeverințele de studiu eliberate.

Ulterior, în cauză au

formulat cereri de intervenție în interes propriu G.F., C.V.N., G.C.D.V., C.S.A.,

N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D., solicitând obligarea pârâtei la eliberarea diplomelor

de licență și a suplimentelor de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea

sentinței și obligarea chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului la recunoașterea diplomelor de licență.

În motivarea cererilor,

intervenienții au arătat că au urmat cursurile organizate de pârâtă și au promovat

examenul de licență.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate

de chemat în garanție, a invocat excepția prematurității cererii de chemare în garanție,

arătând că nu se poate cere recunoașterea unui document, iar respectivul document

nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu este întocmit, că nu se poate cere

recunoașterea valabilității unei diplome de licență până când respectiva diplomă

nu este emisă, căci doar după emitere se poate verifica dacă acea diplomă este emisă

în mod valabil, fiind completată în conformitate cu prevederile legale.

Chematul în garanție a

apreciat că cererea de chemare în garanție a reclamantelor este prematură, eventualul

drept de a solicita recunoașterea valabilității diplomei născându-se abia după întocmirea

și eliberarea respectivei diplome.

Pe fondul cauzei, chematul

în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată,

arătând că nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome, dacă

specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv

dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate

nu existau și că nu se poate vorbi de o culpă a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului în organizarea de către Universitatea S.H.

a unor specializări și forme de învățământ nelegale.

Prin sentința civilă

nr. 4850 din 5 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins acțiunea formulată

de reclamanții M.L.R., N.T.L.E., N.A.S. și S.N.C.M., în contradictoriu cu pârâta

Universitatea S.H. București, ca neîntemeiată,

- a respins cererea de

chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Familiei,

ca neîntemeiată;

- a respins cererile de

intervenție în interes propriu, formulate de C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I.,

T.G.A., F.P.A.D., ca nefondate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În fapt, atât reclamanții,cât

și intervenienții în interes propriu au urmat cursurile Universității S.H., promovând

examenul de licență în specializarea drept și administrație publică, specializarea

drept, în perioada 2006-2009.

Reclamanții au susținut

și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, eliberându-se adeverință

în acest sens, arătând că și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit

contractelor de studii încheiate cu pârâta Universitatea S.H. și Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților.

Reclamanții au arătat

că până la data formulării cererii de chemare în judecată actele solicitate nu le-au

fost eliberate, astfel încât în temeiul art. 7, coroborat cu art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, au solicitat pârâților să le elibereze diplomele de licență

aferente studiilor absolvite.

Instanța de fond a apreciat

susținerile reclamanților ca fiind neîntemeiate, reținând că actele de studii pot

fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și

care au urmat o specializare la o forma de învățământ acreditată sau autorizată

să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii

în anul 1 de facultate (în cazul reclamanților anul 2006). Prin urmare, instanța

a constatat că universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții

unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate, chiar

în situația în care examenul de finalizare a studiilor-licența ar fi susținut în

cadrul unei facultăți autorizată să funcționeze la zi.

A mai reținut instanța

de fond că în cazul Universității S.H. din București, specializările/programele

de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate

în cazul reclamanților fără a se face dovada că au fost respectate prevederile legale,

respectiv dispozițiile Legii nr. 88/1993, ale O.U.G. nr. 75/2005, în special faptul

parcurgerii procedurii prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului

de învățământ, răspunsurile la interogatoriu nefiind apreciate ca relevante sub

acest aspect.

Curtea a constatat că

este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza

proces de învățământ în limitele legii, iar lipsa de răspundere și acțiunea în afara

cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept.

Prin urmare, instanța

a apreciat că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu poate

fi obligat să avizeze emiterea unor diplome, iar pârâta Universitatea S.H. nu poate

fi autorizată să emită în favoarea reclamanților o astfel de diplomă, dacă în urma

verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmată nu au fost

autorizate/acreditate, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 1 și

art. 8 din Legea nr. 554/2004 la respingerea atât a cererii principale, cât și a

cererii de chemare în garanție, urmare a soluției adoptată în privința acțiunii

introductive.

Pentru considerentele

expuse și în raport de dispozițiile legale enunțate, instanța de fond a respins

ca neîntemeiate și cererile de intervenție în interes propriu formulate de C.V.N.,

G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D., precum și cererea de chemare

în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, motivat

de faptul că nu se poate opune contractul încheiat de reclamanți și intervenienți

cu Universitatea S.H. de vreme ce au fost încălcate prevederi legale imperative

cu privire la organizarea formei de învățământ pe care au urmat-o absolvenții, reclamanți

și intervenienți în cauză.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții M.L.R., N.T.L.E., N.A.S., S.N.C.M. și intervenienții

în nume propriu G.F., C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursurilor

declarate în cauză, reclamanții și intervenienții invocă netemeinicia hotărârii

recurate prin contradicția acesteia cu faptele stabilite de instanță, arătând că

sunt îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă,

dat fiind faptul că au absolvit cursurile Facultății de Drept și Administrație Publică

a universității, specializarea Drept, în perioada 2006-2009, au susținut și promovat

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, astfel cum rezultă din adeverințele

eliberate de intimata Universitatea S.H., că termenul de valabilitate al acestor

adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii

din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației

cercetării, tineretului și sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni și că, potrivit

art. 20 alin. (1) din Regulament, la împlinirea termenului de 12 luni Universitatea

S.H. trebuia să elibereze documentele de studii.

Arată recurenții că Universitatea

S.H. a răspuns că a întreprins în mod repetat demersurile necesare pentru obținerea

de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobărilor legale

pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției

2009.

În realitate, arată recurenții,

Universitatea nu și-a îndeplinit obligația de a trimite o adresă completă către

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea eliberării

diplomelor de licență, respectiv obligația de a efectua demersurile necesare ca

în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele

de studii care să ateste absolvirea de către recurenți a studiilor, în speță diploma

de licență și suplimentul de diplomă.

Recurenții solicită admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei

la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, urmare a absolvirii

cursurilor Facultății de Drept și Administrație Publică, specializarea Drept, din

cadrul Universității S.H., promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului

de licență în sesiunea iulie 2009 și, de asemenea, obligarea chematului în garanție

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea diplomei

de licență și a suplimentului de diplomă.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta Universitatea S.H. învederează faptul că recursul promovat de recurenții-reclamanți

este fondat, însă solicită înlăturarea motivării formulate de aceștia în legătură

cu reținerea greșită a vreunei culpe a universității, făcând trimitere la obligații

pe care instanța fondului nu le-a avut în vedere în considerente.

Pârâta arată că prin corespondența

purtată de Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului s-au îndeplinit toate obligațiile derivate din adresa normativă din

25 iunie 2009 emisă de minister către toate instituțiile de învățământ superior

de stat și particulare acreditate, fiind depusă integral macheta 2, anexă la corespondența

purtată.

Mai arată pârâta că instanța

de fond a analizat speța depășindu-și limitele investirii de către Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru că ministerul nu a formulat cerere

care să aibă drept obiect analizarea de către instanță a legalității acreditării/autorizării

formei de învățământ urmată de recurenții-reclamanți, încălcând astfel principiul

disponibilității părților.

Pârâta Universitatea S.H.

arată că instanța a analizat greșit speța dedusă judecății, prin invocarea unor

reglementari legale neaplicabile situației recurenților-reclamanți, că aceasta a

plecat de la o analiză juridică greșită, încălcând principiul „tempus regit actum”,

în sensul că a făcut trimitere la H.G. nr. 749/2009 inaplicabilă reclamanților,

întrucât aceasta a operat după momentul absolvirii de către aceștia.

Apreciază pârâta că se

justifică obligarea în solidar atât a pârâtei, cât și a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, de a realiza drepturile subiective ale recurenților-reclamanți,

întrucât s-ar ajunge la imposibilitatea executării unei hotărâri câtă vreme nu sunt

antrenate ambele copârâte în consorțiul procesual și că reclamanții justifică calitatea

procesuală activă în demersul procesual în contradictoriu cu ambele intimate, motiv

pentru care se cuvine a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active

a reclamanților, ca fiind nefondată.

În ceea ce privește recursul

formulat de recurenții-intervenienți în interes propriu, pârâta apreciază că se

cuvine a fi admis, față de împrejurarea că instanța a avut în vedere considerente

contradictorii, care au condus la o soluție susceptibilă de a fi modificată. Rațiunile

pentru care se solicită acest lucru au în vedere împrejurarea că deși din practicaua

sentinței civile recurate rezultă indubitabil faptul că instanța a respins cererile

de intervenție în interes propriu ca lipsite de interes, ulterior, în considerente,

a omis această dezlegare dată și le-a respins ca fiind neîntemeiate, iar în dispozitivul

hotărârii a respins cererile ca fiind nefondate, existând astfel contradicții între

practicaua sentinței, considerente și dispozitivul acesteia.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului invocă excepția prematurității cererii de chemare în garanție, arătând

că ar fi în imposibilitate obiectivă de a recunoaște valabilitatea unei diplome,

atâta vreme cât aceasta nu a fost completată și emisă conform prevederilor legale.

Cu privire la recunoașterea

diplomei de licență a reclamantelor chematul în garanție arată că, în calitate de

organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile

și competențele sale în domeniul educației, respectiv a învățământului superior,

recunoaște fără nicio altă formalitate diplomele eliberate în conformitate cu prevederile

legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate și că printre atribuțiile

și competențele acestuia, care sunt reglementate în H.G. nr. 81/2010 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu

modificările ulterioare, în coroborare cu prevederile art. 216 și urm. din Legea

educației naționale nr. 1/2011, nu se regăsește și aceea de recunoaștere a unei

diplome eliberată de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul

național de învățământ.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și

pentru considerentele în continuare arătate.

În raport de probele administrate

în cauză, Înalta Curte are în vedere faptul că reclamanții și intervenienții au

urmat cursurile Universității S.H. și au promovat examenul de licență, fiind eliberată

o adeverință care atestă faptul că sunt absolvenți ai acestei facultăți și licențiați

și că, în acest context, aceștia au făcut demersurile necesare în fața pârâtei pentru

eliberarea diplomelor, pârâta comunicându-le că până la data solicitării lor a întreprins

demersuri necesare pentru obținerea de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului a aprobărilor legale, pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență

pentru absolvenții promoției 2009.

Universitatea avea obligația

de a elibera diplomele de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor

de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007.

Astfel, potrivit art.

38 din acest Regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților

li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate

este de maxim 12 luni.

Potrivit art. 2 din același

Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care

confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite

și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995,

republicată, și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul

și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de

studii.

Potrivit art. 5, instituțiile

de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze

provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de

studii la care au dreptul în condițiile legii.

Potrivit art. 11, activitatea

de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim

12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit art. 20, titularii

au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat

de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit Capitolului VII

din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor

emisă de Universitatea S.H. și înregistrată în data de 12 mai 2009, universitatea

respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să

elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12

luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență,

facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea

examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea

adeverinței până la elaborarea diplomei.

Pârâta Universitatea S.H.

a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat

și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G.

nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze

provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie,

psihologie, management, științe ale educației, informatică, și altele, că pârâta

și-a îndeplinit obligația legală de a emite Adeverința de studiu pentru reclamanți

și intervenienți și a făcut demersuri către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele

de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea

de tipărire SC R. SA aceste formulare, în scopul livrării lor, concretizate în mai

multe adrese emise către Minister, care însă au fost soluționate în parte, fără

a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, pârâta

s-a aflat în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților.

Atâta vreme cât au fost

respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamanților la obținerea actului

de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de

drept și nu se pot face discriminări între reclamanți și alți absolvenți, câtă vreme

în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ

urmate și nu este posibilă crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cât

pentru alți absolvenți chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului a aprobat formularele tipizate de diplomă.

Finalizarea cursurilor

universitare organizate de Universitatea S.H. București, în cadrul formei de învățământ

la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia

a unei diplome este o consecință a recunoașterii formei de învățământ urmată de

către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În ceea ce privește obligațiile

ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată

că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de

eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor la diplome, acțiunea reclamanților

fiind, sub acest aspect, întemeiată.

Înalta Curte apreciază

că instanța de fond, în mod greșit a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților,

pe motiv că au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea

formei de învățământ pe care au urmat-o absolvenții, reclamanți și intervenienți

în cauză, atâta timp cât nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind

legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Înalta Curte constată

că reclamanții și intervenienții au susținut toate examenele în conformitate cu

legislația în vigoare a învățământului și planul de învățământ, conform actelor

depuse la dosarul cauzei și că nu există nici un act normativ sau hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă prin care să se fi anulat aceste examene susținute.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile

declarate și va modifica sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea

reclamanților și cererile de intervenție în interes propriu formulate în contradictoriu

cu pârâta Universitatea S.H. București și va obliga pârâta să elibereze reclamanților

și intervenienților diplomele de licență și suplimentele la diplome.

Înalta Curte va menține

celelalte dispoziții ale sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare

în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, apreciind

că instanța nu poate obliga ministerul să recunoască niște diplome care nu au fost

încă completate și emise conform prevederilor legale.

De asemenea, Înalta Curte

va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurenți în baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată, în raport de dispozițiile art. 275 C. proc. civ. și de poziția intimatei-pârâte

Universitatea S.H. București, care a solicitat admiterea recursurilor declarate

în cauză.

Având în vedere toate

considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și al art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

declarate și va modifica în parte sentința recurată, în sensul arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.L.R., N.T.L.E., N.A.S., S.N.C.M., C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I.,

T.G.A., F.P.A.D. și G.F., împotriva sentinței civile nr. 4850 din 5 septembrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților M.L.R., N.T.L.E., N.A.S. și

S.N.C.M. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de C.V.N., G.C.D.V.,

C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D. și G.F., în contradictoriu cu Universitatea

S.H. București.

Obligă Universitatea S.H.

București să elibereze reclamanților și intervenienților diplomele de licență și

suplimentele la diplome.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge cererea recurenților

de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.