ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4496/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții M.L.R., N.T.L.E., N.A.S. și S.N.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București, obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței. De asemenea, reclamanții au chemat în garanție pe Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru recunoașterea diplomelor de licență. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Universității S.H., Facultatea de Drept și Administrație Publică, specializarea Drept, promoția 2009, au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, recunoscându-li-se titlul de licențiați prin adeverințele de studiu eliberate.

Ulterior, în cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu G.F., C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D., solicitând obligarea pârâtei la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței și obligarea chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea diplomelor de licență. În motivarea cererilor, intervenienții au arătat că au urmat cursurile organizate de pârâtă și au promovat examenul de licență.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, a invocat excepția prematurității cererii de chemare în garanție, arătând că nu se poate cere recunoașterea unui document, iar respectivul document nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu este întocmit, că nu se poate cere recunoașterea valabilității unei diplome de licență până când respectiva diplomă nu este emisă, căci doar după emitere se poate verifica dacă acea diplomă este emisă în mod valabil, fiind completată în conformitate cu prevederile legale. Chematul în garanție a apreciat că cererea de chemare în garanție a reclamantelor este prematură, eventualul drept de a solicita recunoașterea valabilității diplomei născându-se abia după întocmirea și eliberarea respectivei diplome.

Pe fondul cauzei, chematul în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată, arătând că nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome, dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau și că nu se poate vorbi de o culpă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în organizarea de către Universitatea S.H. a unor specializări și forme de învățământ nelegale. Prin sentința civilă nr. 4850 din 5 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins acțiunea formulată de reclamanții M.L.R., N.T.L.E., N.A.S.

și S.N.C.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București, ca neîntemeiată, - a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și Familiei, ca neîntemeiată; - a respins cererile de intervenție în interes propriu, formulate de C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D., ca nefondate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele: În fapt, atât reclamanții,cât și intervenienții în interes propriu au urmat cursurile Universității S.H., promovând examenul de licență în specializarea drept și administrație publică, specializarea drept, în perioada 2006-2009. Reclamanții au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, eliberându-se adeverință în acest sens, arătând că și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractelor de studii încheiate cu pârâta Universitatea S.H.

și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților. Reclamanții au arătat că până la data formulării cererii de chemare în judecată actele solicitate nu le-au fost eliberate, astfel încât în temeiul art. 7, coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, au solicitat pârâților să le elibereze diplomele de licență aferente studiilor absolvite.

Instanța de fond a apreciat susținerile reclamanților ca fiind neîntemeiate, reținând că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o forma de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate (în cazul reclamanților anul 2006). Prin urmare, instanța a constatat că universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate, chiar în situația în care examenul de finalizare a studiilor-licența ar fi susținut în cadrul unei facultăți autorizată să funcționeze la zi.

A mai reținut instanța de fond că în cazul Universității S.H. din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate în cazul reclamanților fără a se face dovada că au fost respectate prevederile legale, respectiv dispozițiile Legii nr. 88/1993, ale O.U.G. nr. 75/2005, în special faptul parcurgerii procedurii prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ, răspunsurile la interogatoriu nefiind apreciate ca relevante sub acest aspect. Curtea a constatat că este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza proces de învățământ în limitele legii, iar lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept.

Prin urmare, instanța a apreciat că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu poate fi obligat să avizeze emiterea unor diplome, iar pârâta Universitatea S.H. nu poate fi autorizată să emită în favoarea reclamanților o astfel de diplomă, dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmată nu au fost autorizate/acreditate, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 la respingerea atât a cererii principale, cât și a cererii de chemare în garanție, urmare a soluției adoptată în privința acțiunii introductive.

Pentru considerentele expuse și în raport de dispozițiile legale enunțate, instanța de fond a respins ca neîntemeiate și cererile de intervenție în interes propriu formulate de C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D., precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, motivat de faptul că nu se poate opune contractul încheiat de reclamanți și intervenienți cu Universitatea S.H. de vreme ce au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea formei de învățământ pe care au urmat-o absolvenții, reclamanți și intervenienți în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M.L.R., N.T.L.E., N.A.S., S.N.C.M.

și intervenienții în nume propriu G.F., C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursurilor declarate în cauză, reclamanții și intervenienții invocă netemeinicia hotărârii recurate prin contradicția acesteia cu faptele stabilite de instanță, arătând că sunt îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, dat fiind faptul că au absolvit cursurile Facultății de Drept și Administrație Publică a universității, specializarea Drept, în perioada 2006-2009, au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de intimata Universitatea S.H., că termenul de valabilitate al acestor adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul ministrului educației cercetării, tineretului și sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni și că, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulament, la împlinirea termenului de 12 luni Universitatea S.H.

trebuia să elibereze documentele de studii. Arată recurenții că Universitatea S.H. a răspuns că a întreprins în mod repetat demersurile necesare pentru obținerea de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009. În realitate, arată recurenții, Universitatea nu și-a îndeplinit obligația de a trimite o adresă completă către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea eliberării diplomelor de licență, respectiv obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către recurenți a studiilor, în speță diploma de licență și suplimentul de diplomă.

Recurenții solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Drept și Administrație Publică, specializarea Drept, din cadrul Universității S.H., promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009 și, de asemenea, obligarea chematului în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la recunoașterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Universitatea S.H. învederează faptul că recursul promovat de recurenții-reclamanți este fondat, însă solicită înlăturarea motivării formulate de aceștia în legătură cu reținerea greșită a vreunei culpe a universității, făcând trimitere la obligații pe care instanța fondului nu le-a avut în vedere în considerente.

Pârâta arată că prin corespondența purtată de Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului s-au îndeplinit toate obligațiile derivate din adresa normativă din 25 iunie 2009 emisă de minister către toate instituțiile de învățământ superior de stat și particulare acreditate, fiind depusă integral macheta 2, anexă la corespondența purtată. Mai arată pârâta că instanța de fond a analizat speța depășindu-și limitele investirii de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru că ministerul nu a formulat cerere care să aibă drept obiect analizarea de către instanță a legalității acreditării/autorizării formei de învățământ urmată de recurenții-reclamanți, încălcând astfel principiul disponibilității părților.

Pârâta Universitatea S.H. arată că instanța a analizat greșit speța dedusă judecății, prin invocarea unor reglementari legale neaplicabile situației recurenților-reclamanți, că aceasta a plecat de la o analiză juridică greșită, încălcând principiul „tempus regit actum”, în sensul că a făcut trimitere la H.G. nr. 749/2009 inaplicabilă reclamanților, întrucât aceasta a operat după momentul absolvirii de către aceștia.

Apreciază pârâta că se justifică obligarea în solidar atât a pârâtei, cât și a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de a realiza drepturile subiective ale recurenților-reclamanți, întrucât s-ar ajunge la imposibilitatea executării unei hotărâri câtă vreme nu sunt antrenate ambele copârâte în consorțiul procesual și că reclamanții justifică calitatea procesuală activă în demersul procesual în contradictoriu cu ambele intimate, motiv pentru care se cuvine a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, ca fiind nefondată. În ceea ce privește recursul formulat de recurenții-intervenienți în interes propriu, pârâta apreciază că se cuvine a fi admis, față de împrejurarea că instanța a avut în vedere considerente contradictorii, care au condus la o soluție susceptibilă de a fi modificată.

Rațiunile pentru care se solicită acest lucru au în vedere împrejurarea că deși din practicaua sentinței civile recurate rezultă indubitabil faptul că instanța a respins cererile de intervenție în interes propriu ca lipsite de interes, ulterior, în considerente, a omis această dezlegare dată și le-a respins ca fiind neîntemeiate, iar în dispozitivul hotărârii a respins cererile ca fiind nefondate, existând astfel contradicții între practicaua sentinței, considerente și dispozitivul acesteia. Prin întâmpinarea formulată în cauză, chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului invocă excepția prematurității cererii de chemare în garanție, arătând că ar fi în imposibilitate obiectivă de a recunoaște valabilitatea unei diplome, atâta vreme cât aceasta nu a fost completată și emisă conform prevederilor legale.

Cu privire la recunoașterea diplomei de licență a reclamantelor chematul în garanție arată că, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, raportat la atribuțiile și competențele sale în domeniul educației, respectiv a învățământului superior, recunoaște fără nicio altă formalitate diplomele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate și că printre atribuțiile și competențele acestuia, care sunt reglementate în H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările ulterioare, în coroborare cu prevederile art. 216 și urm. din Legea educației naționale nr. 1/2011, nu se regăsește și aceea de recunoaștere a unei diplome eliberată de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. În raport de probele administrate în cauză, Înalta Curte are în vedere faptul că reclamanții și intervenienții au urmat cursurile Universității S.H.

și au promovat examenul de licență, fiind eliberată o adeverință care atestă faptul că sunt absolvenți ai acestei facultăți și licențiați și că, în acest context, aceștia au făcut demersurile necesare în fața pârâtei pentru eliberarea diplomelor, pârâta comunicându-le că până la data solicitării lor a întreprins demersuri necesare pentru obținerea de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobărilor legale, pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009. Universitatea avea obligația de a elibera diplomele de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007.

Astfel, potrivit art. 38 din acest Regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni. Potrivit art. 2 din același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995, republicată, și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. Potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H.

și înregistrată în data de 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei. Pârâta Universitatea S.H. a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G.

nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, informatică, și altele, că pârâta și-a îndeplinit obligația legală de a emite Adeverința de studiu pentru reclamanți și intervenienți și a făcut demersuri către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire SC R. SA aceste formulare, în scopul livrării lor, concretizate în mai multe adrese emise către Minister, care însă au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și, pe cale de consecință, pârâta s-a aflat în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților.

Atâta vreme cât au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamanților la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept și nu se pot face discriminări între reclamanți și alți absolvenți, câtă vreme în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate și nu este posibilă crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cât pentru alți absolvenți chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat formularele tipizate de diplomă. Finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea S.H. București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome este o consecință a recunoașterii formei de învățământ urmată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În ceea ce privește obligațiile ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor la diplome, acțiunea reclamanților fiind, sub acest aspect, întemeiată. Înalta Curte apreciază că instanța de fond, în mod greșit a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, pe motiv că au fost încălcate prevederi legale imperative cu privire la organizarea formei de învățământ pe care au urmat-o absolvenții, reclamanți și intervenienți în cauză, atâta timp cât nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Înalta Curte constată că reclamanții și intervenienții au susținut toate examenele în conformitate cu legislația în vigoare a învățământului și planul de învățământ, conform actelor depuse la dosarul cauzei și că nu există nici un act normativ sau hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi anulat aceste examene susținute. Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate și va modifica sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților și cererile de intervenție în interes propriu formulate în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București și va obliga pârâta să elibereze reclamanților și intervenienților diplomele de licență și suplimentele la diplome.

Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, apreciind că instanța nu poate obliga ministerul să recunoască niște diplome care nu au fost încă completate și emise conform prevederilor legale. De asemenea, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurenți în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în raport de dispozițiile art. 275 C. proc. civ. și de poziția intimatei-pârâte Universitatea S.H. București, care a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză. Având în vedere toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1)-alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate și va modifica în parte sentința recurată, în sensul arătat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.L.R., N.T.L.E., N.A.S., S.N.C.M., C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D. și G.F., împotriva sentinței civile nr. 4850 din 5 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților M.L.R., N.T.L.E., N.A.S. și S.N.C.M. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de C.V.N., G.C.D.V., C.S.A., N.O.A., C.P.I., T.G.A., F.P.A.D. și G.F., în contradictoriu cu Universitatea S.H. București. Obligă Universitatea S.H. București să elibereze reclamanților și intervenienților diplomele de licență și suplimentele la diplome.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge cererea recurenților de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.