ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Pitești la data de 04 ianuarie 2011, reclamantele C.M., L.(I.)E., G.T.A. și

S.M. au chemat în judecată pe pârâții Universitatea S.H. București și Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea

Universității să le elibereze diplomele de licență, suplimentele la diplome și

foile matricole, la care au dreptul în urma promovării examenului de licență în

sesiunea iulie 2009 și obligarea Ministerului să remită Universității

imprimatele tip, conforme cu legea, în vederea completării și eliberării lor de

către aceasta din urmă, ca instituție emitentă a diplomelor de licență și a

suplimentelor la diplomă.

La data de 2 martie

2011, reclamantele au precizat petitul vizând pe pârâtul Ministerul Educației

în sensul că se solicită obligarea acestuia să remită pârâtei Universitatea

avizele necesare obținerii imprimantelor pentru diplomele de licență și

suplimentele la diplomă. Instanța a constatat însă, că această precizare

reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul

obiectului, făcută dincolo de termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ. și,

deci, tardivă.

Pârâta Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, arătând că eliberarea

formularelor pentru diplome a fost confirmată de Minister până în anul 2009,

dată de la care s-a refuzat eliberarea. Ca atare, neeliberarea documentelor

către reclamante este din culpa Ministerului, care refuză să aprobe necesarul

de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului

universitar 2008 - 2009.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 203

din 11 martie 2011 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamantele C.M., L.(I.)E., G.T.A. și S.M., în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H. și Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului

și a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea

S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educației Cercetării Tineretului și

Sportului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantele s-au înscris în anul 2006

în anul I de studii la Universitatea "S.H.", C.M. la Facultatea de

Psihologie din București - Specializarea Psihologie, L.(I.)E. la Facultatea de

Psihologie Pedagogie din Brașov - Specializarea Pedagogie, G.T.A. la Facultatea

de Geografie și Geografia Turismului din București - Specializarea Geografie,

iar S.M. la Facultatea de Psihologie din București - Specializarea Psihologie,

forma de învățământ ID, finalizând studiile cu examen de licență susținut în

sesiunea iulie 2009.

Din ansamblul

normelor legale aplicabile cauzei, instanța a reținut că pârâta Universitatea

trebuia să dețină acreditare sau autorizare provizorie nu numai pentru

facultățile urmate de reclamante, dar și pentru specializările urmate de

acestea și, implicit, pentru forma de învățământ la distanță.

În ce le privește pe reclamante,

la data înmatriculării lor în anul I de studiu, Specializările Psihologie,

Geografie și Pedagogie din cadrul Facultăților precizate mai sus nu erau

acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la

distanță (ID), după cum nici ulterior nu au fost acreditate.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că înscrierea reclamantelor la facultate s-a făcut sub

imperiul H.G. nr. 916/2005, care nu prevede forma de învățământ pentru

specializările din oferta educațională a instituțiilor de învățământ superior

prevăzute în anexele acesteia. Însă această "neprevedere" nu trebuie

interpretată în sensul că Universitatea putea organiza cursuri ID fără să

parcurgă procedura de acreditare/autorizare provizorie pentru un astfel de

scop.

Instanța a reținut

faptul că Universitatea pârâtă nu a avut acreditare/autorizare provizorie

pentru forma de învățământ la distanță, deși trebuia, dovadă fiind și adoptarea

O.G. nr. 10/2009.

Chiar dacă actul

normativ respectiv a fost adoptat după ce reclamantele au susținut examenul de

licență, este evident că le vizează (câtă vreme acestea s-au înmatriculat în

anul I universitar în perioada indicată de ordonanță), respectiv câtă vreme

este fără dubiu că are în vedere toate specializările organizate la ID în

perioada respectivă, deci și specializările urmate de reclamante.

Instanța a reținut

că, din dispozițiile O.G. nr. 10/2009 și ale Ordinului Ministerului Educației,

Cercetării și Inovării nr. 5202/2009 pentru aprobarea Metodologiei la care se

referă ordonanța, rezultă că studiile urmate la forme de învățământ

neautorizate sau neacreditate sunt considerate nefinalizate, deși examenul de

licență a fost susținut deja, iar rațiunea constă în asigurarea calității

educației. Pârâta, fiind o universitate particulară acreditată, înființată prin

lege, face parte din sistemul național de învățământ și trebuie să se supună

dispozițiilor Legii învățământului nr. 84/1995.

Curtea

Constituțională, sesizată cu o excepție de neconstituționalitate invocată

într-o cauză judiciară, a statuat prin Decizia nr. 1646 din 16 decembrie 2010,

că "întreg setul de măsuri dispuse prin O.G. nr. 10/2009 (...), în acord

cu art. 1 alin. (5) din Constituție, reprezintă un mijloc de coerciție în

scopul restabilirii dreptății și impunerii stării de legalitate".

De asemenea, s-a

statuat că "ori de câte ori o instituție furnizoare de educație care

funcționează pe teritoriul României aduce atingere ansamblului de acțiuni de

dezvoltare a capacității instituționale de elaborare, planificare și implementare

de programe de studiu, este firesc ca, în acord cu însuși textul constituțional

invocat referitor la reglementarea prin lege organică a organizării generale a

învățământului, să se intervină prin acte de natură a restabili ordinea

constituțională. Această restabilire privitoare la aspectele particulare nu

presupune o legiferare în domeniul legilor organice, ci doar o prezervare a

normelor deja statuate, motiv pentru care modalitățile în care se efectuează

procesul educațional, în cadrul regimului general al învățământului și în

conformitate cu legislația în vigoare, pot face obiectul unei ordonanțe emise

în baza unei legi de abilitare".

Prin urmare, a

concluzionat instanța de fond că reclamantele nu au dreptul să obțină o diplomă

de licență câtă vreme au urmat forme de învățământ pentru care universitatea nu

avea acreditare/autorizare provizorie, iar simpla lor bună-credință în a se

înscrie la cursurile oferite de pârâta Universitate nu este suficientă pentru

obținerea unui act legal, ce implică atestarea Ministerului Educației și o

recunoaștere erga omnes a specializării și calificării lor profesionale.

Instanța a reținut că

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului este întemeiată în

raport cu pretențiile invocate de reclamante prin cererea de chemare în

judecată, în sensul că pârâtul Minister nu are obligația de a transmite

Universității formularele imprimate reprezentând acte de studii, pentru

completarea lor de către instituția de învățământ. Având în vedere că

modificarea petitului respectiv a fost făcută tardiv, după prima zi de

înfățișare, Curtea a reținut excepția anterioară în ce-l privește pe pârâtul

Minister.

Instanța a constatat

că cererea de chemare în garanție nu se înscrie în condițiile art. 60 C. proc.

civ., întrucât o eventuală cădere în pretenții a Universității față de

reclamante nu ar fi atras o acțiune judiciară de garanție sau de despăgubire

pentru aceasta în contra Ministerului.

Legătura dintre

cererea reclamantelor și cererea de chemare în garanție este dată de raportul

complex în care sunt implicate toate părțile speței de față, dar fără ca

Universitatea să fie în ipoteza de a se întoarce împotriva Ministerului ca

împotriva unui garant legal ori convențional, respectiv pentru despăgubiri.

Obligația de a elibera actele de studii este distinctă de cea de a da aviz de

imprimare pentru formularele reprezentând acte respective, așa încât nu poate

fi vorba despre "despăgubiri" în ipoteza în care Universitatea ar fi

fost obligată să elibereze actele de studii. O dovadă este chiar faptul că

obligația pentru care Universitatea a formulat cerere de chemare în garanție

reprezintă o pretenție de sine stătătoare și a reclamantelor, motiv pentru care

Ministerul are calitatea de pârât în cauză.

de C.M., L.(I.)E., G.T.A., S.M.

Prin motivele de

recurs formulate, recurentele au criticat soluția instanței de fond ca

netemeinică și nelegală.

Au prezentat pe larg

situația de fapt a dosarului, arătând că reținerile instanței sunt eronate,

întrucât existau, la momentul la care au intrat în ciclul de studiu

universitar, două legi, respectiv Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 288/2004, care

prevedeau forma de învățământ urmată de recurente. Au fost indicate și

dispozițiile Ordinului ministrului nr. 3404/2006 și ale H.G. nr. 1175/2006,

susținând că examenul de licență odată promovat este un drept câștigat, iar

licențiatul are dreptul la o diplomă de licență ca finalitate a actului

educațional.

S-a susținut că prin

situația creată de Ministerul Educației și menținută de instanța de fond în

ceea ce privește eliberarea diplomei de licență pentru recurentele-reclamante,

se constituie ca fiind o încălcare a drepturilor acestora dobândite în mod

legitim, precum și o măsură discriminatorie și injustă.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu

prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială

de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în

raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică,

care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei

este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a

emis ori încheiat actul.

Pentru aceste

considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de C.M., L.(I.)E., G.T.A., S.M. împotriva Sentinței nr. 203 din 11

martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV