ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M. (fostă I.) C.A. a chemat în judecata pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență, iar pârâta Universitatea S.H.

să-i elibereze această diplomă obținută ca urmare a examenului de licență pe care l-a promovat în sesiunea 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în sesiunea iulie 2009 a susținut și promovat examenul de licență, precum și proba de evaluare a cunoștințelor fundamentale și de specialitate, obținând titlul de licențiată în psihologie a Universității S.H., conform adeverinței din 2009, instituție de învățământ superior particular acreditată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Deși a notificat Universitatea în repetate rânduri în vederea eliberării diplomei de licență, prin adresa din 16 februarie 2011, unitatea de învățământ i-a comunicat în esență că reprezentanții ministerului amână, în mod repetat, aprobarea în vederea tipizării formularelor.

La notificarea adresată Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului i s-a comunicat că a fost emis aviz în vederea ridicării tipizatelor pentru actele de studii aferente promoției 2009. În opinia reclamantei, refuzul celor două pârâte de a-i elibera actul de studii este de natură a o prejudicia, de aceea solicită obligarea acestora, pe calea unei hotărâri judecătorești pronunțată în temeiul Legii nr. 554/2004. Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu are nici o culpă în ceea ce privește solicitarea reclamantei, întrucât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a împiedicat-o în demersul său de a intra în posesia formularelor tipizate privind diplomele pentru absolvenții promoției 2009 și, ca atare nu le-a putut elibera.

La rândul său, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect deoarece a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, dar că aceste acte de studii se pot elibera numai pentru absolvenții care au promovat examenele de licență, care au urmat o specializare la o forma de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. 2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești Prin sentința nr. 226 din 18 august 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M.(I.)C.A.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, următoarele: Reclamanta s-a înscris la cursurile Universității S.H. în anul 2006 - Facultatea Psihologie, Sociologie, forma de învățământ I.D. Din adeverința din 23 iulie 2009 emisă de Universitatea S.H., rezultă că reclamanta este absolventă a Ciclului I – studii universitare de licență (sistem Bologna) - Facultatea de Psihologie din București, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S.H., numărul de credite (ECTS) 180, promoția 2009, a susținut și promovat examenul de licență, în sesiunea iulie 2009 și a obținut la proba – evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate – 10 (zece) obținând Titlul de licențiat în Psihologie.

În ceea ce privește eliberarea diplomelor de studii și implicit recunoașterea studiilor, prima instanță a apreciat că se impune a se analiza dacă specializarea urmată a fost acreditată sau autorizată să funcționeze conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și ca program de studii. În acest sens, a reținut că prin H.G. nr. 940/2004, Anexa nr. 2 pct. 8 și H.G. nr. 1609/2004 s-a dispus acreditarea funcționarii Universității S.H. cu Facultatea de Sociologie Psihologie, dar numai forma de învățământ la zi nu și cea la distanța, formă care așa cum rezultă din actele dosarului a urmat-o reclamanta. În raport de această situație, refuzul de eliberare a diplomei de către pârâte este unul justificat, motiv pentru care, prima instanță a apreciat că reclamanta nu poate fi considerată vătămată prin nesoluționarea cererii.

Prima instanță a constatat că nu poate fi avută în vedere H.G. nr. 1175/2006 invocată de reclamantă în susținerea acțiunii, deoarece aceasta privește domeniile pentru studiile universitare de licență și specializările din cadrul acestora, respectiv nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general, precum și numărul de credite de studiu transferabile, dar care potrivit art. 7 se aplică învățământului superior public și privat, acreditat sau autorizat să funcționeze în condițiile legii. Prin H.G. nr. 1175/2006 nu s-a reglementat modalitatea de acreditarea a formelor în care fiecare unitate de învățământ își desfășoară cursurile, la zi, ID etc. De aceea, art. 7 din hotărâre face specificația amintită, fiecare unitate de învățământ fiind obligată să facă aplicarea hotărârii de față la forma de învățământ pe care o are acreditată sau autorizată a o organiza.

Cum Facultatea de Psihologie din cadrul Universității S.H. a fost acreditată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și la distanță, prima instanță a concluzionat că cererea reclamantei pentru eliberarea diplomei de licență este nejustificată. 3. Recursul declarat de reclamantă Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta M.(I.)C.A., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului formulat, recurenta a susținut în esență că hotărârea instanței de fond este contradictorie, contradicția constând în faptul că deși se reține că prin H.G. nr. 940/2004, Anexa nr. 2 pct. 8 și H.G. nr. 1609/2004 s-a dispus acreditarea funcționarii Universității S.H.

cu Facultatea de Sociologie Psihologie, dar numai forma de învățământ la zi, nu și cea la distanță, se apreciază că dispozițiile H.G. nr. 1175/2006 nu sunt aplicabile. În opinia recurentei, dacă s-ar admite acest raționament, H.G. nr. 1175/2006 ar intra în conflict cu dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, act normativ care prevede că instituțiile ce au învățământ de zi, autorizat sau acreditat, pot organiza și forma de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă pentru specializările autorizate. Facultatea de Psihologie din cadrul Universității S.H. era autorizată la învățământul de zi, situație în raport de care și forma de învățământ la distanță putea în mod legal să fie organizată.

Recurenta afirmă că deși nu i se contestă calitatea de absolventă a Facultății de Psihologie, refuzul pârâților, care-și impută reciproc culpa în neeliberarea diplomei de licență, produce efecte vătămătoare asupra sa, fiind pusă în situația de a nu-și putea valorifica studiile absolvite. Pârâta Universitatea S.H. București a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. În esență, a susținut că instanța de fond a analizat greșit speța dedusă judecății, prin invocarea unor reglementări legale neaplicabile situației recurentei-reclamante.

A invocat, de asemenea, practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, anexând certificate privind deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, 5656 din 24 noiembrie 2011 și 5722 din 29 noiembrie 2011. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că solicitarea de aprobare a tipăririi formularelor tipizate pentru diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, întrucât specializarea absolvită de reclamantă era autorizată provizoriu să funcționeze doar la forma de învățământ zi, însă nu și la formele de învățământ F.R.

sau I.D., iar aceste forme de învățământ trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică, în vederea autorizării. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost investită cu o acțiune ce vizează refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamantei de eliberare a diplomei de licență, pe baza adeverinței de atestare a calității de licențiat.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei, reținând că refuzul pârâților de a elibera diploma de licență este justificat, în condițiile în care forma de învățământ la distanță pe care a urmat-o recurenta-reclamantă nu a fost acreditată/autorizată să funcționeze, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește. Așa cum rezultă din actele de la dosar, recurenta-reclamantă a absolvit Facultatea de Psihologie a Universității S.H. și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, conform adeverinței de studii din 23 iulie 2009. Acest act se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.

Cererile formulate de recurenta-reclamantă, adresate intimaților-pârâți, sunt ulterioare datei la care aceasta a absolvit studiile, astfel că, potrivit Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, pârâta Universitatea S.H. avea obligația să efectueze demersurile în vederea obținerii avizelor necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Această obligație nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de resort de a aproba tipărirea formularelor necesare, însă intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză să-și îndeplineasă obligația, motivat de faptul că formularele tipizate se eliberează numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, în speță, specializarea absolvită de reclamantă fiind autorizată provizoriu să funcționeze doar la forma de învățământ zi, nu și la forma de învățământ la distanță.

Or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și anterior, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului de licență, refuzul acestei autorități de a-și îndeplini obligația de aprobare a tipăririi formularelor necesare pentru diplomele de licență, apare ca nejustificat și produce efecte vătămătoare directe asupra recurentei-reclamante. Cum Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru toți absolvenții ale căror acte de studii (adeverințe) nu au fost anulate în instanță, culpa intimatului-pârât este evidentă, care, deși acum susține că specializările nu erau acreditate, totuși a permis eliberarea diplomelor de licență pentru anii 2007-2008.

Prin urmare, instanța de control judicar reține că în mod eronat a fost respinsă acțiunea recurentei-reclamantei, fără să fi fost analizat dreptul pretins vătămat al recurentei-reclamante și au fost reținute aspecte privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță care de altfel nici nu au făcut obiectul cauzei și nici nu au fost tranșate în alt mod sau printr-o eventuală altă hotărâre judecătorească, pentru a fi avute în vedere. În ceea ce privește obligațiile ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, acțiunea reclamantei fiind, sub acest aspect, întemeiată.

Însă, având în vedere că eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă este condiționată de îndeplinirea, de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a operațiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi formularelor necesare, intimatul-pârât va fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru recurenta-reclamantă M.(I.)C.A. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, în sensul modificării sentinței recurate, admiterii cererii de chemare în judecată și a obligării pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență a reclamantei și a pârâtei Universitatea S.H.

să-i elibereze reclamantei diploma de licență și foaia matricolă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.(I.)C.A. împotriva sentinței nr. 226 din 18 august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea. Obligă pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență a reclamantei. Obligă pârâta Universitatea S.H. să-i elibereze reclamantei diploma de licență și foaia matricolă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.