ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3349/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul
acțiunii
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a de
contencios administrativ și fiscal, reclamanta M. (fostă I.) C.A. a chemat
în judecata pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
și Universitatea S.H., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să fie obligat să aprobe
tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență, iar pârâta
Universitatea S.H. să-i elibereze această diplomă obținută ca urmare a
examenului de licență pe care l-a promovat în sesiunea 2009.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că în sesiunea iulie 2009 a susținut și promovat
examenul de licență, precum și proba de evaluare a cunoștințelor
fundamentale și de specialitate, obținând titlul de licențiată în psihologie a
Universității S.H., conform adeverinței din 2009, instituție de învățământ
superior particular acreditată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului.
Deși a notificat Universitatea
în repetate rânduri în vederea eliberării diplomei de licență, prin adresa din
16 februarie 2011, unitatea de învățământ i-a comunicat în esență că reprezentanții
ministerului amână, în mod repetat, aprobarea în vederea tipizării formularelor.
La notificarea adresată
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului i s-a comunicat că
a fost emis aviz în vederea ridicării tipizatelor pentru actele de studii aferente
promoției 2009.
În opinia reclamantei,
refuzul celor două pârâte de a-i elibera actul de studii este de natură a o prejudicia,
de aceea solicită obligarea acestora, pe calea unei hotărâri judecătorești pronunțată
în temeiul Legii nr. 554/2004.
Pârâta Universitatea S.H.
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu
are nici o culpă în ceea ce privește solicitarea reclamantei, întrucât Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a împiedicat-o în demersul său de
a intra în posesia formularelor tipizate privind diplomele pentru absolvenții promoției
2009 și, ca atare nu le-a putut elibera.
La rândul său, pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin întâmpinarea depusă
la dosar, a arătat că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect deoarece a avizat
achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților
din promoțiile 2008, 2009 și 2010, dar că aceste acte de studii se pot elibera numai
pentru absolvenții care au promovat examenele de licență, care au urmat o specializare
la o forma de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform
legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Hotărârea Curții
de Apel Ploiești
Prin sentința
nr. 226 din 18 august 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată
de reclamanta M.(I.)C.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și Universitatea S.H.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Reclamanta s-a înscris
la cursurile Universității S.H. în anul 2006 - Facultatea Psihologie, Sociologie,
forma de învățământ I.D.
Din adeverința din 23
iulie 2009 emisă de Universitatea S.H., rezultă că reclamanta este absolventă a
Ciclului I – studii universitare de licență (sistem Bologna) - Facultatea de Psihologie
din București, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S.H., numărul
de credite (ECTS) 180, promoția 2009, a susținut și promovat examenul de licență,
în sesiunea iulie 2009 și a obținut la proba – evaluarea cunoștințelor fundamentale
și de specialitate – 10 (zece) obținând Titlul de licențiat în Psihologie.
În ceea ce privește eliberarea
diplomelor de studii și implicit recunoașterea studiilor, prima instanță a
apreciat că se impune a se analiza dacă specializarea urmată a fost acreditată sau
autorizată să funcționeze conform legislației în vigoare la momentul înscrierii
în anul I de facultate și ca program de studii.
În acest sens, a reținut
că prin H.G. nr. 940/2004, Anexa nr. 2 pct. 8 și H.G. nr. 1609/2004 s-a dispus acreditarea
funcționarii Universității S.H. cu Facultatea de Sociologie Psihologie, dar numai
forma de învățământ la zi nu și cea la distanța, formă care așa cum rezultă
din actele dosarului a urmat-o reclamanta.
În raport de această situație,
refuzul de eliberare a diplomei de către pârâte este unul justificat, motiv pentru
care, prima instanță a apreciat că reclamanta nu poate fi considerată vătămată
prin nesoluționarea cererii.
Prima instanță a
constatat că nu poate fi avută în vedere H.G. nr. 1175/2006 invocată de reclamantă
în susținerea acțiunii, deoarece aceasta privește domeniile pentru studiile universitare
de licență și specializările din cadrul acestora, respectiv nomenclatorul domeniilor
de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor
reglementate sectorial și/sau general, precum și numărul de credite de studiu transferabile,
dar care potrivit art. 7 se aplică învățământului superior public și privat, acreditat
sau autorizat să funcționeze în condițiile legii.
Prin H.G. nr. 1175/2006
nu s-a reglementat modalitatea de acreditarea a formelor în care fiecare unitate
de învățământ își desfășoară cursurile, la zi, ID etc. De aceea, art. 7 din hotărâre
face specificația amintită, fiecare unitate de învățământ fiind obligată să facă
aplicarea hotărârii de față la forma de învățământ pe care o are acreditată sau
autorizată a o organiza.
Cum Facultatea de Psihologie
din cadrul Universității S.H. a fost acreditată numai pentru forma de învățământ
la zi, nu și la distanță, prima instanță a concluzionat că cererea reclamantei
pentru eliberarea diplomei de licență este nejustificată.
Recursul declarat de
reclamantă
Împotriva hotărârii instanței
de fond a declarat recurs reclamanta M.(I.)C.A., invocând în drept dispozițiile
art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului
formulat, recurenta a susținut în esență că hotărârea instanței de
fond este contradictorie, contradicția constând în faptul că deși se reține
că prin H.G. nr. 940/2004, Anexa nr. 2 pct. 8 și H.G. nr. 1609/2004 s-a dispus acreditarea
funcționarii Universității S.H. cu Facultatea de Sociologie Psihologie, dar numai
forma de învățământ la zi, nu și cea la distanță, se apreciază că dispozițiile
H.G. nr. 1175/2006 nu sunt aplicabile.
În opinia recurentei,
dacă s-ar admite acest raționament, H.G. nr. 1175/2006 ar intra în conflict
cu dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, act normativ
care prevede că instituțiile ce au învățământ de zi, autorizat sau acreditat, pot
organiza și forma de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă pentru specializările
autorizate. Facultatea de Psihologie din cadrul Universității S.H. era autorizată
la învățământul de zi, situație în raport de care și forma de învățământ la distanță
putea în mod legal să fie organizată.
Recurenta afirmă că deși
nu i se contestă calitatea de absolventă a Facultății de Psihologie, refuzul
pârâților, care-și impută reciproc culpa în neeliberarea diplomei de licență,
produce efecte vătămătoare asupra sa, fiind pusă în situația de a nu-și
putea valorifica studiile absolvite.
Pârâta Universitatea S.H.
București a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului, modificarea
sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În esență, a susținut
că instanța de fond a analizat greșit speța dedusă judecății,
prin invocarea unor reglementări legale neaplicabile situației recurentei-reclamante.
A invocat, de asemenea, practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, anexând certificate privind deciziile
nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, 5656 din 24 noiembrie 2011 și 5722 din 29
noiembrie 2011.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar, intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că solicitarea
de aprobare a tipăririi formularelor tipizate pentru diplome care să ateste studii
desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată,
întrucât specializarea absolvită de reclamantă era autorizată provizoriu să funcționeze
doar la forma de învățământ zi, însă nu și la formele de învățământ
F.R. sau I.D., iar aceste forme de învățământ trebuie să parcurgă procedura
de evaluare academică, în vederea autorizării.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și a prevederilor
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Instanța de contencios
administrativ a fost investită cu o acțiune ce vizează refuzul nejustificat
al rezolvării cererilor reclamantei de eliberare a diplomei de licență, pe baza
adeverinței de atestare a calității de licențiat.
Curtea de apel a respins
acțiunea reclamantei, reținând că refuzul pârâților de a elibera diploma
de licență este justificat, în condițiile în care forma de învățământ
la distanță pe care a urmat-o recurenta-reclamantă nu a fost acreditată/autorizată
să funcționeze, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește.
Așa cum rezultă din
actele de la dosar, recurenta-reclamantă a absolvit Facultatea de Psihologie a Universității
S.H. și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, conform adeverinței
de studii din 23 iulie 2009.
Acest act se bucură de
prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a
fost atacat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de
o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea
nr. 54/2004.
Cererile formulate de
recurenta-reclamantă, adresate intimaților-pârâți, sunt ulterioare datei
la care aceasta a absolvit studiile, astfel că, potrivit Ordinului Ministrului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2284/2007, pârâta Universitatea S.H. avea
obligația să efectueze demersurile în vederea obținerii avizelor necesare și
să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor,
respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Această obligație nu poate
fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de resort
de a aproba tipărirea formularelor necesare, însă intimatul-pârât Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză să-și îndeplineasă obligația,
motivat de faptul că formularele tipizate se eliberează numai pentru formele de
învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, în speță,
specializarea absolvită de reclamantă fiind autorizată provizoriu să funcționeze
doar la forma de învățământ zi, nu și la forma de învățământ la distanță.
Or, în condițiile în care,
așa cum s-a menționat și anterior, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului nu a solicitat anularea adeverinței de promovare a examenului
de licență, refuzul acestei autorități de a-și îndeplini obligația
de aprobare a tipăririi formularelor necesare pentru diplomele de licență,
apare ca nejustificat și produce efecte vătămătoare directe asupra recurentei-reclamante.
Cum Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală să aprobe tipărirea
formularelor tipizate pentru toți absolvenții ale căror acte de studii (adeverințe)
nu au fost anulate în instanță, culpa intimatului-pârât este evidentă, care, deși
acum susține că specializările nu erau acreditate, totuși a permis eliberarea diplomelor
de licență pentru anii 2007-2008.
Prin urmare, instanța
de control judicar reține că în mod eronat a fost respinsă acțiunea recurentei-reclamantei,
fără să fi fost analizat dreptul pretins vătămat al recurentei-reclamante și
au fost reținute aspecte privind legalitatea acreditării formelor de învățământ
la distanță care de altfel nici nu au făcut obiectul cauzei și nici nu au fost tranșate
în alt mod sau printr-o eventuală altă hotărâre judecătorească, pentru a fi avute
în vedere.
În ceea ce privește obligațiile
ce revin Universității S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată
că instituția de învățământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de
eliberare a diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă, acțiunea reclamantei
fiind, sub acest aspect, întemeiată.
Însă, având în vedere
că eliberarea diplomei de licență și a suplimentelor la diplomă este condiționată
de îndeplinirea, de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, a operațiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi formularelor
necesare, intimatul-pârât va fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate
pentru diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru recurenta-reclamantă
M.(I.)C.A.
Temeiul de drept al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al
art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, în sensul
modificării sentinței recurate, admiterii cererii de chemare în judecată și a obligării
pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea
formularelor tipizate pentru diploma de licență a reclamantei și a pârâtei
Universitatea S.H. să-i elibereze reclamantei diploma de licență și foaia
matricolă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de M.(I.)C.A. împotriva sentinței nr. 226 din 18 august 2011 a Curții de Apel Ploiești,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâtul Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor
tipizate pentru diploma de licență a reclamantei.
Obligă pârâta Universitatea
S.H. să-i elibereze reclamantei diploma de licență și foaia matricolă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 iunie 2012.