ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1872/2012

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Galați, secția penală, în baza sentinței penale nr. 335 din 14 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 14144/121/2010 a condamnat pe inculpatul D.M.R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore de la 20 august 2010 la 21 august 2010 și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, precum și a pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Prin aceeași sentință penală s-a constatat că suma de 400 RON folosită la comiterea infracțiunii a fost restituită martorului denunțător B.F. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 728/P din 20 decembrie 2010, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului D.M.R. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, constând în esență în aceea că, inculpatul, inginer de exploatare și avizare în cadrul SC E. SA Galați, a pretins suma de 400 RON, pentru rezolvarea cu celeritate a cererii sale cu privire la acordarea avizului tehnic de racordare la rețeaua de energie electrică.

Hotărând soluționarea în fond, conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a cauzei, în urma administrării probelor strânse în cursul urmăririi penale și a celor noi, declarații martori, acte, instanța a confirmat existența faptei ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acesteia, sens în care a reținut următoarele: La data de 20 august 2010, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a prezentat martorul denunțător B.F., care a sesizat faptul că, inculpatul D.M.R., inginer de exploatare și avizare în cadrul SC E. SA Galați, a pretins suma de 400 RON, pentru rezolvarea cu celeritate a cererii sale cu privire la acordarea avizului tehnic de racordare la rețeaua de energie electrică.

Pornind de la denunțul formulat, în cauză s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului. Astfel, după ce în prealabil, suma de 400 RON (pusă la dispoziție de martorul-denunțător) a fost tratată cu praf de culoare galben fluorescent și fiecare bancnotă a câte 100 RON, fiind inscripționată „Mită”, s-a procedat la depistarea în flagrant a inculpatului. Cu ocazia desfășurării activităților specifice acestui gen de infracțiuni, s-a constatat că inculpatul aștepta pe martorul denunțător, precizându-i după ce a primit suma de 400 RON (pe care a așezat-o sub biroul său de lucru), că dacă venea mai devreme se rezolva, în cursul zilei și de asemenea, acum trebuie să se implice. La solicitarea organelor de cercetare penală, inculpatul a precizat că „banii” i-a primit de la denunțător pentru verificarea dosarului de instalații și avizare a cererii sale.

În prezența martorilor asistenți P.D. și E.R.R., s-a procedat la verificarea celor 4 bancnote a câte 100 RON fiecare, cu lampa UV, rezultând că acestea aveau inscripționate deasupra seriilor cuvântul „Mită”. De asemenea pe mâinile inculpatului a fost observată culoarea galben fluorescent în lumina UV și au fost comparate seriile celor 4 bancnote cu cele consemnate în procesul-verbal de marcare a banilor. Suma de 400 RON primită drept mită a fost ridicată de la inculpat și restituită martorului-denunțător. Fapta și vinovăția inculpatului D.M.R. au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: - proces-verbal din 20 august 2010 de constatare a infracțiunii flagrante, în care se consemnează că inculpatul declară că banii i-a primit de la denunțător pentru verificarea dosarului de instalații și avizarea cererii acestuia.

Inculpatul a scos din biroul său suma de 400 RON pe care i-a pretins și primit drept mită de la denunțător; în prezența martorilor asistenți s-a procedat la verificarea celor 4 bancnote a câte 100 RON fiecare cu lampa UV, rezultând că acestea aveau inscripționate deasupra seriilor cuvântul „Mită”. De asemenea, pe mâinile inculpatului a fost observată culoarea galben fluorescent în lumina UV; - declarațiile martorului-denunțător B.F. care arată că pe data de 20 august 2010 a fost la SC E., a depus documentația, i s-a întocmit o adresă și i s-a specificat că trebuie să meargă la D.M.R. care îl poate ajuta. A ajuns la acesta care s-a uitat pe actele din dosar și i-a spus că dacă are bani la el se va rezolva mai repede.

Martorul i-a spus că va face rost de ei, după care s-a dus la Parchet pentru a sesiza fapta prin care i s-a pretins suma de 400 RON. A pus la dispoziția organelor de urmărire penală suma de 400 RON, bancnotele fiind marcate cu inscripția „Mită”.

A plecat apoi la biroul inculpatului, i-a pus banii pe birou, acesta i-a luat și i-a așezat sub birou; - înscrisuri referitoare la dosarul de avizare a racordării la sistemul de furnizare a energiei electrice; - planșă foto cu aspectele fixate la data de 20 august 2010; - proces-verbal din 29 octombrie 2010 de restituire a sumei de 400 RON către martorul B.F.; - proces-verbal din 20 august 2010 de individualizare a bancnotelor și de tratare a acestora cu o substanță fluorescentă; - proces-verbal din 20 august 2010 de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental din care rezultă că inculpatul acceptă în mod neechivoc suma de bani oferită de martorul-denunțător pentru rezolvarea rapidă a racordării; - proces-verbal de confruntare din 20 august 2010 dintre martorul-denunțător și inculpat; - declarațiile martorei E.R.R., care a participat ca martor asistent la realizarea flagrantului și care a precizat că asupra inculpatului procurorul a găsit 4 bancnote de 100 RON fiecare.

La examinarea cu lampa fluorescentă a văzut că aceste bancnote aveau scris pe ele cuvântul „Mită”, iar inculpatul era murdar pe mâini de praf fluorescent; - declarațiile martorului P.D., care a participat ca martor-asistent la realizarea flagrantului din 20 august 2010 și care precizează că procurorul a găsit asupra inculpatului 4 bancnote de 100 RON fiecare. La examinarea cu lampa fluorescentă a văzut că acestea aveau pe ele cuvântul „Mită”, iar inculpatul era murdar pe ambele mâini de praf fluorescent; - declarațiile martorei D.E., consilier juridic la SC F.E. (…), care arată că inculpatul D. face deplasările pe teren, neavând atribuții de primire a banilor în vederea achitării avizelor. Toate taxele necesare achitării avizului de racordare se plătesc la casieria SC E. SA; - declarațiile martorei V.C.

care arată că pe data de 20 august 2010, martorul B. a completat chestionarul necesar pentru racordarea la energia electrică, a rugat-o insistent să rezolve solicitarea cât mai repede întrucât i s-au alterat toate alimentele în frigider, fiind trimis la inculpatul D. care se ocupă cu emiterea avizelor; - declarațiile martorului G.L.P., șef Centru - CE Urban Galați, care arată că inculpatul D. nu are în atribuțiile de serviciu primirea de sume de bani, în vederea achitării diverselor taxe, acest lucru fiind făcut doar la casieria întreprinderii; - fișa postului inculpatului și o situație cu abonații care au solicitat avize tehnice; - 2 DVD-uri – copii înregistrări ambientale; Inculpatul D.M.R., prin declarațiile sale, nu a recunoscut comiterea infracțiunii, arătând că banii au fost ceruți pentru a fi repartizați pe anumite direcții: 100 RON pentru aviz, 200 RON garanție pentru contract și 100 RON pentru verificarea instalației pentru montarea contorului.

În fața instanței a menționat la finalul declarației că se consideră vinovat de această infracțiune, însă a făcut acest lucru din spirit umanitar. Inculpatul a depus și un memoriu în același sens. S-a arătat că deși inculpatul a avut o poziție oscilantă cu privire la fapta de luare de mită, vinovăția acestuia rezultă cu certitudine din probele prezentate, acesta pretinzând și primind suma de 400 RON de la martorul-denunțător B.F., pentru rezolvarea cu rapiditate a unui dosar de racordare la energia electrică, inculpatul având atribuții de serviciu în procedura de emitere a avizului tehnic necesar în acest sens. Inculpatul a fost prins în flagrant la data de 20 august 2010, iar conform fișei postului și declarațiilor martorilor cu atribuții specifice în cadrul SC E. rezultă că acesta nu putea primi sume de bani pentru achitarea diverselor taxe, acest lucru putând fi făcut doar la casieria unității.

Orice alte considerente, inclusiv cele umanitare, nu pot conduce la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului. Fapta inculpatului D.M.R. care, la data de 20 august 2010, în calitate de inginer de exploatare și avizare în cadrul SC E. SA Galați a pretins și primit suma de 400 RON pentru rezolvarea cu celeritate a cererii formulate de martorul denunțător B.F., cu privire la acordarea avizului tehnic de racordare la energie electrică a locuinței sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. Nu a fost apreciată ca fondată cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., formulată de apărătorul inculpatului, întrucât infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

reprezintă o normă specială în raport cu textul art. 246 C. pen. care constituie norma-cadru, cu caracter general. Altfel spus, infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. s-a aplicat dacă fapta concretă nu a avut o reglementare distinctă. S-a motivat că nu este cazul în prezenta speță, întrucât art. 254 alin. (1) C. pen. s-a constituit într-o astfel de modalitate distinctă de reglementare care derogă de la norma generală prev. de art. 246 C. pen. Nu s-a putut considera că fapta inculpatului nu a prezentat gradul de pericol social al infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., în conformitate cu art. 18 1 C. pen., întrucât împrejurările în care a fost comisă fapta și poziția procesuală a inculpatului au condus la concretizarea acestui pericol social.

Inculpatul a observat situația disperată a martorului-denunțător, raportată la importanța pentru acesta a alimentării cu energie a locuinței și manifestată în insistența de a-i fi rezolvată rapid cererea și a profitat de aceasta, pretinzând o sumă de bani într-un cuantum relativ ridicat față de situația ce trebuia rezolvată. De asemenea, deși a fost prins în flagrant, a încercat să înlăture sau să-și minimalizeze răspunderea penală, dând dovada unui grad redus de responsabilitate față de fapta comisă și starea de pericol creată. Au fost elemente care au pus în evidență gradul de pericol social specific infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

Cu toate acestea, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale și în faptul că avea un loc de muncă, fiind și absolvent de studii superioare, instanța a reținut aceste împrejurări ca o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, urmând a face aplicarea disp. art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. La dozarea și individualizarea sancțiunii penale ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la dispozițiile Părții Generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care atenuează răspunderea penală (circumstanțe atenuante), la gradul de pericol social al faptei comise și la persoana inculpatului.

Față de cele descrise, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare va asigura scopul educativ-preventiv al sancțiunii. Referitor la pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere natura infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, jurisprudența C.E.D.O. (hotărârile S. și P. împotriva României și Hirst contra Marii Britanii), precum și faptul că infracțiunea a fost comisă în exercitarea funcției de inginer cu atribuții specifice în cadrul S.D.F.E.E. Galați, CE MT/JT Urban Galați (acesta având specializarea electroenergetică). Prin urmare, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza.

II, b) și c) C. pen. (interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se referă la funcția acestuia menționată anterior). Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu i s-a putut aplica inculpatului, întrucât cuantumul pedepsei principale este de 1 an închisoare, nefiind astfel îndeplinită condiția cu privire la această pedeapsă principală prevăzută de art. 65 alin. (1), (3) C. pen. În baza art. 88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare ce a fost aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore de la 20 august 2010, ora 20.00, până la 21 august 2010, ora 20.00. A avut în vedere gravitatea concretă a faptei, situația juridică a inculpatului care este la primul impact cu legea penală, are un loc de muncă, este căsătorit și a ținut cont de cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată acestuia, instanța a apreciat că scopul pedepsei a putut fi atins și fără executarea acesteia.

Prin urmare, în baza art. 81, 82 C. pen., instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate. S-a constatat că suma de 400 RON folosită la comiterea infracțiunii a fost restituită martorului-denunțător B.F., conform procesului-verbal încheiat la 29 octombrie 2010. 2. Împotriva acestei sentințe, a formulat în termen legal apel inculpatul D.M.R., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat, prin apărătorul său ales, a solicitat instanței de prim control judiciar, atât prin motivele de apel formulate în scris, cât și în cadrul dezbaterilor, achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că fapta sa reprezintă o abatere disciplinară și nicidecum o infracțiune. În motivele de apel ample, depuse la dosarul cauzei, apelantul inculpat, prin apărătorul său a învederat instanței de control judiciar că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, nici în plan obiectiv, nici în plan subiectiv, sens în care a invocat aspecte doctrinare și de jurisprudență. De asemenea, apărarea inculpatului a arătat că nici mobilul infracțiunii de luare de mită nu este dovedit, inculpatul neurmărind obținerea unor câștiguri fără muncă.

În opinia inculpatului succesiunea evenimentelor demonstrează că inculpatul a încasat cei 400 RON, urmare a insistențelor la rugămintea martorului denunțător ce dorea cu orice chip să fie ajutat în rebranșarea apartamentului, iar singurul scop al inculpatului a fost acela de a-l ajuta pe martor, care reprezenta, de altfel un caz social. S-a mai invocat aspectul că, modul în care a acționat martorul B.F. a fost în fapt o provocare. Pe de altă parte, conținutul convorbirilor purtate de către inculpat cu martorul denunțător nu relevă cu certitudine și celeritate că inculpatul ar fi pretins și primit suma de 400 RON în scopul de a și-o însuși pentru a efectua branșarea apartamentului martorului, iar din această perspectivă, se impunea, în opinia inculpatului, a se acorda eficiența cuvenită regulii in dubio pro reo, complement al prezumției de nevinovăție.

Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că din analiza materialului probator nu rezultă indicii care să confirme susținerile inculpatului. S-a arătat că inculpatul nu avea ca atribuții de serviciu primirea de sume de bani de la clienți și vărsarea lor ulterioară către casieria unității, ci numai întocmirea documentației necesare emiterii avizului tehnic de racordare la rețeaua electrică, situație în care s-ar fi impus să îndrume pe martorul denunțător B.F. să plătească acea sumă de bani la casieria unității și abia apoi să procedeze la întocmirea documentației ce intra în atribuțiile sale de serviciu.

În consecință, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 292/A din 9 decembrie 2011 a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.M.R. împotriva sentinței penale nr. 335 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Galați, dispunând obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului. 3. Împotriva deciziei penale evocate a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii pronunțate în cauză, critici ce s-au circumscris cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 12 C. proc. pen.

Într-o primă critică s-a susținut că decizia instanței de apel nu este motivată, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și în același timp, instanța de control judiciar a omis a se pronunța asupra unor cereri esențiale de natură a garanta drepturile inculpatului și a influența soluția procesului, respectiv pe motivele de apel formulate și dezvoltate, atât în scris, cât și oral în dezbateri. Recurentul inculpat, prin apărătorul său a reiterat criticile avansate în fața instanței de apel, susținând nevinovăția sa și solicitând achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de luare de mită în condițiile neîntrunirii elementelor constitutive, atât în plan obiectiv cât și subiectiv.

În acest sens s-au învederat aspecte de ordin faptic cu privire la derularea evenimentelor, subliniindu-se lipsa intenției inculpatului în a-și însuși acea sumă de bani și s-a invocat necesitatea respectării principiului „in dubio pro reo”, în împrejurări în care în mod obiectiv se relevă situația juridică în care probele referitoare la vinovăția sa nu sunt certe, sigure, complete, astfel încât nu pot angaja răspunderea penală. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma criticilor aduse, a cazurilor de casare invocate, dar și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (2), (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune: În raport cu critica avansată cu privire la incidența cazului de casare reglementat de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. - analizat cu prioritate - se constată că aceasta este fundamentată. Instanței de prim control judiciar i-a fost transmisă cauza spre o nouă judecată în urma exercitării în termen legal a apelului de către inculpat, revenindu-i astfel, obligația, sarcina de a examina acele dispoziții din hotărârea fondului care au fost greșit sau nelegal soluționate. În raport de limitele pe care legea le fixează efectului devolutiv, Curtea de Apel Galați se impunea a analiza și rezolva chestiuni de fapt și de drept, având în vedere motivele de apel, criticile formulate, cărora trebuia să le răspundă. Pe de altă parte, ca o consecință firească, maniera în care a procedat instanța de control judiciar - o argumentație extrem de lapidară, rezumată la câteva aspecte de fapt, a determinat nemotivarea hotărârii, atrăgând astfel, casarea și în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc.

pen. În mod evident, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere în prezenta cauză – în respectarea normelor ce reglementează incidența cazurilor de casare, a luării în considerare a acestora - incidența prioritară a disp. art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., însă apreciază necesar a aminti că motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de recurs elementele necesare pentru exercitarea efectivă a controlului judecătoresc.

Or, în cauza de față se observă că un asemenea control nu poate fi exercitat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care instanța de prim control judiciar nu a înțeles să răspundă motivelor de apel, amplu înfățișate, atât în scris cât și în cadrul dezbaterilor, ci s-a limitat la a face referire în cuprinsul a două fraze - la atribuțiile de serviciu ale inculpatului și la conduita pe care ar fi trebuit s-o adopte acesta. Deși inculpatul dedusese analizei instanței de control aspecte de fapt și de drept, formulase critici extinse, manifestându-și nemulțumirea față de concluzia la care ajunsese instanța fondului în dezlegarea acțiunii penale, invocând, printre altele și caracterul provocator al conduitei martorului denunțător, Curtea nu a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost expuse, nu a făcut referire în considerentele deciziei la motivele de apel formulate.

O asemenea manieră încalcă obligația impusă instanței prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Î n concluzie, în considerarea cazului de casare reglementat în art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul formulat de recurentul inculpat D.M.R. împotriva deciziei penale nr. 292/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Se va casa decizia penală atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Instanța de prim control judiciar va avea în vedere, în rejudecare, criticile avansate de inculpat cu privire la neîntrunirea în cauză a elementelor constitutive ale infracțiunii ce a format obiectul judecății, urmând desigur a aprecia cu privire la toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva deciziei penale nr. 292/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.