ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4464/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141 din 26 februarie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 22228/3/2009 al Tribunalului București, secția I

penală, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

P.M. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C.

pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de

încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

ultim C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicate inculpatului.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin rechizitoriul emis la

data de 4 mai 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în Dosarul nr.

146/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de

art. 254 C. pen.

S-a reținut, în fapt,

prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, în calitate de medic ortoped

la Spitalul Clinic de Urgență B. Arseni, la data de 10 ianuarie 2008, a pretins

de la denunțătoarea S.E. suma de 1.500 RON și a primit de la aceasta 400 RON cu

scopul de a efectua o intervenție chirurgicală de implantare a unei proteze de

șold martorului S.G.

Situația de fapt a

fost reținută de instanța de fond din coroborarea declarațiilor martorilor S.G.

și S.E. cu înscrisurile medicale depuse la dosar și cu procesul-verbal de transcriere

a înregistrării audio-video cu mijloacele tehnice ale postului de televiziune

PRO TV a convorbirii purtate între inculpatul P.M. și martora S.E.

În declarațiile date

atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești,

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, negând că

ar fi avut o discuție cu martora denunțătoare anterior datei de 15 ianuarie

2008, iar la data respectivă, în momentul în care denunțătoarea s-a prezentat

în biroul în care se afla, a constatat că aceasta avea un comportament suspect,

invocând problema unei sume de bani despre care nu ar fi avut cunoștință.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut că probele administrate în cauză au răsturnat prezumția de

nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului, neputând reține astfel

solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

și nici incidența dispozițiilor art. 18

1

C. pen. întrucât fapta

reținută în sarcina inculpatului, prin modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările

acesteia, urmarea produsă, respectiv atingerea adusă valorilor sociale ocrotite

de lege și mai ales poziția inculpatului în societate, nu poate fi considerată

ca fiind lipsită în mod vădit de importanță.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textul

incriminator pentru infracțiunea comisă, dispozițiile generale ale C. pen.

relative la participația penală a inculpatului, la forma consumată a

infracțiunii și forma de vinovăție - intenția directă -, gradul concret de

pericol social al faptei relevat de natura infracțiunii, de împrejurările în

care s-a desfășurat activitatea infracțională, de calitatea pe care o avea

inculpatul și de urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și circumstanțele

personale ale inculpatului.

Față de aceste împrejurări, i s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, de 3

ani închisoare, iar ca modalitate de executare s-au aplicat dispozițiile art.

81 C. pen., apreciindu-se că în acest mod poate fi atins scopul

preventiv-educativ prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Sentința

sus-menționată a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și de către inculpatul P.M.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C.

pen., aceasta fiind prea redusă în raport de fapta comisă și sub aspectul

neaplicării pedepsei complementare. În concluziile formulate oral în fața

instanței, reprezentantul parchetului a arătat că nu susține concluziile

scrise, solicitând aplicarea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei

sub minimul prevăzut de lege, astfel încât să nu fie necesară aplicarea

pedepsei complementare.

Pe calea apelului,

inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, întrucât nu a condiționat

efectuarea actului medical de primirea unei sume de bani.

Prin Decizia penală

nr. 135/A din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate în cauză,

desființând în parte Sentința penală nr. 141 din 26 februarie 2010 a

Tribunalului București, secția I penală, și, în rejudecare, în baza art. 254

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea

art. 81 - 82 C. pen.

S-a apreciat că, deși

fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită, dat fiind contextul în care a fost săvârșită, calitatea de

medic a inculpatului, comportamentul bun al acestuia înainte de săvârșirea

faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum și recunoașterea

parțială a faptei în fața instanței de apel, pot fi satisfăcute exigențele

impuse de prevenția generală și de cea specială și prin aplicarea unei pedepse

într-un cuantum redus, reeducarea inculpatului putând fi obținută astfel și

prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Pedeapsa principală

fiind de 2 ani închisoare, instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor

privind pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Cu privire la

criticile formulate de inculpat, s-a reținut că fapta săvârșită întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită întrucât una dintre

modalitățile elementului material al acestei infracțiuni este primirea de bani

sau alte foloase necuvenite. Referitor la susținerea apărării conform căreia

oferirea unor sume de bani în sistemul medical românesc este o practică

frecventă, s-a reținut că aceasta nu poate avea relevanță din punct de vedere al

încadrării juridice, astfel încât fapta să nu fie considerată infracțiune.

Împotriva deciziei

penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M.,

criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei soluții de condamnare în

raport de comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen.

În acest sens, a fost

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

solicitându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca urmare a constatării inexistenței

laturii subiective a infracțiunii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma cazului de casare invocat de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele care

urmează.

Cu privire la critica

formulată de recurentul inculpat vizând greșita sa condamnare, Curtea reține

că, în speță, nu se poate pronunța o soluție de achitare, care ar fi în

contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că vinovăția

recurentului inculpat este pe deplin dovedită, instanța de fond reținând în mod

corect și complet starea de fapt, în acord cu probele administrate.

Astfel, fapta

inculpatului P.M. care, în calitate de medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic

de Urgență B. Arseni, la data de 10 ianuarie 2008, a pretins de la

denunțătoarea S.E. suma de 1.500 RON și a primit de la aceasta suma de 400 RON,

cu scopul de a efectua o intervenție chirurgicală de implantare a unei proteze

de șold martorului S.G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, nu poate

fi primită cererea de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen., probatoriul administrat dovedind fără dubiu că

inculpatul a acționat cu intenție, fiind lipsită de fundament susținerea

apărării în sensul că decizia privind efectuarea actului medical ar fi fost

luată înainte de orice discuție privitoare la bani și că suma primită de către

recurentul inculpat ar reprezenta o gratificație acordată medicului.

În acest sens, se

reține că în mod corect instanța de apel a apreciat că, folosind un asemenea

raționament, s-ar ajunge la neaplicarea unor soluției de condamnare pentru

infracțiuni de acest gen, sub pretextul că luarea de mită este o practică

curentă într-o țară cunoscută ca având un nivel ridicat de corupție.

Înalta Curte consideră

că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

referitoare la aprecierea probelor, în mod just stabilindu-se că fapta

inculpatului întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator

al infracțiunii de luare de mită.

Față de aceste

considerente, constatându-se că nu există nici motive care, examinate din

oficiu, să determine casarea hotărârilor, apreciind decizia penală atacată ca

fiind temeinică și legală, recursul declarat de inculpatul P.M. va fi respins

ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

va include și plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr.

135/A din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2010.