ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2463/2013

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1959/105/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.M.A. împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 33 din 24 martie 2011. Prin decizia nr. 167 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 9058/1/2011 a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Prin petiția înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 noiembrie 2012, petenta S.M.A. a declarat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1872 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 9058/1/2011 și a formulat, totodată, cerere de revizuire a deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1959/105/2009. În motivarea contestației în anulare, S.M.A. a susținut, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivul vizând încălcarea art. 15 alin. (2) și art. 14 alin. (5) din Constituție. Totodată, în opinia sa, la pronunțarea hotărârii a participat un judecător în condiții de incompatibilitate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, invocând în drept prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. s-a susținut, în esență, că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța a dat mai mult decât s-a cerut. Prin încheierea pronunțată la data de 13 februarie 2013, constatând că, prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2012 petenta S.M.A. a exercitat două căi extraordinare de atac diferite vizând două decizii distincte ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, instanța a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1959/105/2009, formându-se dosar distinct.

A fost invocată, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare și s-a acordat termen la data de 19 iunie 2013, părțile fiind citate pentru termenul acordat cu mențiunea de a-și pregăti apârâri cu privire la excepția invocată. Contestatoarea S.M.A. a depus note scrise prin care a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) raportat la art. 318 C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. În speță, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.M.A.

împotriva deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Conform art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare, pot fi atacate pe calea contestație în anulare numai hotărârile instanțeloi de recurs. De altfel, indiferent de temeiul de drept pe care se întemeiază (art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.), contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menționate, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs, alte hotărâri judecătorești, inclusiv cele date în soluționarea unei alte contestații în anulare (cum este situația de față) nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 1872 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare. Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 1872 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.