ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 851/2014

Asupra cauzei de

față, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 4319 din 08 octombrie 2013

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de pârâta C.R. împotriva Deciziei nr. 283 din 06

februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că prin Decizia nr. 3710 din 06 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta C.R. împotriva Deciziei civile nr. 100 din data de 15

februarie 2032, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 23

noiembrie 2012, pârâta C.R. a formulat contestație în anulare împotriva acestei

decizii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivare

contestatoarea a susținut că instanța de recurs, respingând recursul, a omis,

din greșeală, să cerceteze toate motivele de modificare sau casare.

Prin Decizia nr. 283

din 06 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost

respinsă, ca nefondată, contestația în anulare.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că nemulțumirile formulate de contestatoare se

referă la modul eronat, în opinia sa, în care s-au soluționat în recurs

pretențiile formulate, nefiind invocate erori materiale în înțelesul art. 318

C. proc. civ., ci eventuale greșeli de judecată.

S-a mai reținut că,

în considerentele deciziei atacate sunt redate motivele pentru care au fost

înlăturate criticile recurentei, inclusiv cele referitoare la autoritatea de

lucru judecat invocate de aceasta.

Împotriva acestei

decizii a formulat "apel" contestatoarea C.R., înregistrat la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 13 martie 2013.

S-a solicitat

admiterea căii de atac și, în consecință, admiterea contestației în anulare și

casarea deciziei pronunțate în recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, având în vedere că pronunțarea s-a făcut numai pe excepție,

fără a fi analizat fondul.

Înalta Curte, prin

Decizia nr. 4319 din 8 octombrie 2013 a respins "apelul", ca

inadmisibil.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că regula privind legalitatea căilor de atac

presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor

de atac prevăzute de lege. În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se

pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație

în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, în

conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar

potrivit art. 377 alin. 2 din același cod, hotărârile date în recurs sunt

irevocabile.

În speță, hotărârea

atacată cu contestație în anulare - Decizia nr. 3710 din 6 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - a fost pronunțată de o instanță de recurs

și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Decizia

nr. 283 din 06 februarie 2013 a Curții de Apei Ploiești, secția I civilă, prin

care s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentei căi de

atac, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu mai poate

fi atacată cu vreo altă cale de atac întrucât este o hotărâre irevocabilă.

Împotriva acestei

decizii C.R. a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 317,

art. 318 C. proc. civ., art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., art. 304

pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare s-a

susținut că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de modificare,

respectiv de casare. Instanța de recurs nu a ținut seama de faptul că

efectuarea expertizei a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C.

proc. civ. S-a mai susținut că nici instanța de fond, nici instanța de recurs

nu au analizat faptul că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 112 alin.

(5) C. proc. civ. Contestatoarea a mai arătat că deține titlul de proprietate

nr. 45/2328 din 28 iunie 1983, susținând nulitatea absolută a actului de

adjudecare.

La termenul de

Judecată din 13 martie 2014 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția

inadmisibilității contestației în anulare.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată

pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2

- contestația în anulare propriu-zisă și de art. 318 C. proc. civ., respectiv

contestația în anulare specială.

Art. 317 C. proc.

civ. alin. (1) pct. 1 și 2 - contestația în anulare propriu-zisă posibil de

formulat împotriva hotărârilor irevocabile (lipsă de procedură și încălcarea

normelor de ordine publică privitoare la competență) și alin. (2):

"contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul

când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond".

Dispozițiile art. 318

C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială (greșeală materială

și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).

Potrivit art. 318 (1)

teza a doua C. proc. civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare".

Prin urmare acest

text de lege reglementează situația când instanța de recurs prin hotărârea

contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greșeală, să

analizeze unul sau mai multe motive de recurs.

Art. 318 (1) C. proc.

civ. nu permite remedierea unor greșeli de judecată sau interpretarea extensivă

a noțiunii de greșeală materială.

Eroarea materială în

sensul acestui articol trebuie să fie evidentă și în legătură cu aspectele

formale ale judecății. Judecarea contestației în anulare nu trebuie să necesite

o reapreciere a probelor și nu poate avea ca scop un nou control judiciar cu

privire la aprecierea probelor sau cu privire la interpretarea și aplicarea

dispozițiilor legale.

În realitate, contestatoarea

este nemulțumită de modul cum a fost soluționat recursul, dar pe calea

contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată,

respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale,

contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Instituind acest

motiv de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea

eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale

judecății, așa cum am mai arătat, ceea ce, din verificarea deciziei contestate

nu se constată.

Greșeala materială nu

trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să

interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o

cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ar duce la

transformarea acestei căi de atac la un nou recurs, iar, recursul la recurs

este inadmisibil.

În consecință

contestația în anulare nu poate fi primită, motivele invocate nu se încadrează

în conținutul limitativ prevăzut de textele citate și, pentru cele ce preced,

prezenta contestație în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea C.R., împotriva

Deciziei civile nr. 4319 din 8 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN