ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4319/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 3710 din 06 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.R. împotriva deciziei civile nr. 100 din data de 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 23 noiembrie 2012, pârâta C.R. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3710 pronunțată la 6 noiembrie 2012 de aceeași instanță, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că instanța de recurs, respingând recursul, a omis, din greșeală, să cerceteze toate motivele de modificare sau casare.

Prin decizia nr. 283 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare. În considerentele deciziei, instanța a reținut că nemulțumirile formulate de contestatoare se referă la modul eronat, în opinia sa, în care s-au soluționat în recurs pretențiile sale, nefiind invocate erori materiale în înțelesul art. 318 C. proc. civ., ci eventuale greșeli de judecată. De asemenea, curtea de apel a constatat că, în considerentele deciziei atacate, au fost cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate criticile recurentei, inclusiv cele referitoare la autoritatea de lucru judecat invocate de aceasta. În concluzie, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei contestații în anulare, conform art. 318 C. proc.

civ., instanța a respins contestația în anulare, ca nefondată. Împotriva acestei decizii a formulat „apel” contestatoarea C.R., solicitând admiterea căii de atac și, în consecință, admiterea contestației în anulare și casarea deciziei pronunțate în recurs, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că pronunțarea s-a făcut numai pe excepție, fără a fi analizat fondul. Examinând calea de atac în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed: Regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. , hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ. , sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din același cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile. În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare, decizia nr. 3710 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă , a fost pronunțată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, decizia nr. 283 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac întrucât este o hotărâre irevocabilă. Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atacată intitulată „apel”, formulată de pârâta C.R.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta C.R. împotriva deciziei nr. 283 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.