ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 652/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1126 din 2 iunie

2011 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova,

respingând acțiunea față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește

acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, instanța a dispus

respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că în speță, potrivit dispozițiilor art. 4

alin. (4) teza a 2-a din Legea nr. 221/2009, calitatea procesuală pasivă revine

Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și nu Direcției Generale a

Finanțelor Publice, aceasta din urmă dispunând doar de posibilitatea de a fi

mandatată de Ministerul Finanțelor Publice pentru a-i reprezenta interesele.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a reținut că împotriva reclamantei și a soțului acesteia a fost

luată măsura administrativă a domiciliului obligatoriu, prin Decizia nr.

200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne, restricția domiciliară fiind

ridicată la data de 18 decembrie 1955 în baza Deciziei nr. 6100/1955. Prin

luarea acestei măsuri i-a fost cauzat reclamantei un prejudiciu nepatrimonial,

constând în consecințele dăunătoare, neevaluabile în bani, care au influențat

relațiile sociale și au adus atingere dreptului său la libertate individuală.

În speță, a arătat

tribunalul, la momentul pronunțării prezentei hotărâri, s-a împlinit termenul

de 45 zile de la publicarea în M. Of. a deciziei prin care s-a constatat

neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009,

fără ca în acest interval Parlamentul să fi pus de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției. În acest context, tribunalul a

reținut că respectivele dispoziții și-au încetat efectele juridice, aspect în

raport de care a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta T.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

La termenul de

judecată din data de 13 februarie 2012, Curtea a recalificat, în temeiul

dispozițiilor art. 86 C. proc. civ., raportat la art. 5 pct. 2 din Legea nr.

221/2009, calea de atac exercitată de reclamantă împotriva sentinței, ca fiind

recurs și nu apel.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 536 din 13 februarie 2012 a

respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.A., apreciind ca

nefondate criticile formulate de către recurentă, prin care pretinde ignorarea

raționamentului menționat de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei

nr. 1358/2010, motivat de faptul că a omis a avea în vedere dispozițiile art.

998 - 999 C. civ., întrucât aceste considerente sunt general obligatorii și se

impun, cu aceeași forță ca și dispozitivul deciziei, tuturor subiectelor de

drept, conform celor statuate în acest sens, prin alte două decizii ale Curții

Constituționale, cu nr. 1415/2009 și respectiv nr. 873/2010.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta T.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei civile apelate, în sensul admiterii pretențiilor formulate prin

cererea introductivă de instanță.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

inadmisibilității recursului și a reținut cauza spre soluționare.

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. ce consacră ordinea de

soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea

căii de atac cu care este învestită, caracterul fondat al acesteia făcând de

prisos analiza oricăror altor cereri.

În cauză, secția a

II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cu

soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 536 din 13

februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin

care a fost soluționat recursul formulat de reclamanta T.A. împotriva Sentinței

civile nr. 1126 din 2 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova.

În aceste condiții,

decizia a cărei recurare a fost cerută, dobândind caracter irevocabil, nu mai

putea fi supusă reformării, având în vedere că aceasta nu se încadrează între

hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) din C.

proc. civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 din C. proc.

civ.

Având în vedere

dispozițiile legale evocate, precum și principiul unicității căii de atac, în

mod evident hotărârea atacată nu mai poate fi supusă reformării.

Constatând caracterul

fondat al excepției de inadmisibilitate a căii de atac, excepție dirimantă și

de fond, în raport cu care instanța este ținută a mai cerceta în fond cauza,

Înalta Curte apreciază că recursul reclamantei nu poate fi primit și nici supus

vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care

este învestită.

Pentru aceste

considerente, și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta T.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva Deciziei civile nr.

536 din 13 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS