ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5603/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1146 din 14 iunie

2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.M.G., în contradictoriu

cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 855A

din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat

de reclamanta Ș.M.G. împotriva Sentinței civile nr. 1146 din 14 iunie 2011,

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta Ș.M.G.

Prin Încheierea de

ședință din 30 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 11 noiembrie 2013, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 30 octombrie 2012 - data

suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea

de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a

părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va

constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de reclamanta Ș.M.G. perimat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanta Ș.M.G. împotriva Deciziei

nr. 855A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM