ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5603/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1146 din 14 iunie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.M.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin Decizia nr. 855A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta Ș.M.G. împotriva Sentinței civile nr. 1146 din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta Ș.M.G. Prin Încheierea de ședință din 30 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 11 noiembrie 2013, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod. Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de desistare de la judecată. În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac. În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 30 octombrie 2012 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamanta Ș.M.G. perimat.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanta Ș.M.G. împotriva Deciziei nr. 855A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM