ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 282/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 282/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei constată următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 349 din 14 martie 2003 a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de L.S.D.M. în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia nr. 119 A din 22 februarie 2007, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta L.S.(căsătorită I.) D.M., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 25 iulie 2007. La 25 iunie 2008, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ., până la soluționarea Dosarului nr. 15735/3/2007 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, care s-a realizat prin Decizia nr. 4629 din 21 octombrie 2013, pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. 10447/2/2010. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la 14 ianuarie 2015, în vederea discutării perimării. Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil. Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Ca atare, cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 21 octombrie 2013, data pronunțării de către Înalta Curte a Deciziei nr. 4629, în dosarul până la a cărui soluționare irevocabilă fusese suspendată judecata recursului și până la 14 ianuarie 2015, data repunerii din oficiu cauzei pe rol, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta L.S.(căsătorită I.) D.M. împotriva Deciziei nr. 119 A din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015. Procesat de GGC - GV
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.