ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 241A din data de 08 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant N.D.N., împotriva sentinței civile nr. 1015 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. A admis apelul declarat de apelantul pârât Statul român prin M.F.P. împotriva aceleiași sentințe. A fost schimbată, în tot hotărârea primei instanțe, în sensul că s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele N.E., F. (N.) S.L. și N.F.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 iulie 2013. La termenul din data de 18 noiembrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs, fixându-se termen la data de 20 ianuarie 2015. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 18 noiembrie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții N.E., F. (N.) S.L., N.F.D. împotriva Deciziei nr. 241/A din data de 08 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.