ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1540/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25 noiembrie

2011, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, revizuenta Z.M.G. a solicitat, în

contradictoriu cu intimatul Z.S., revizuirea Deciziei civile nr. 1040 din 21

septembrie 2011, pronunțată de aceeași instanță.

Prin Decizia nr. 2056

din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenta Z.M.G.

Curtea, analizând

cererea de revizuire, a constatat că prin decizia a cărei revizuire se solicită

nu a fost evocat fondul cauzei, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele vizate

de art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Împotriva Deciziei

nr. 2056 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs

revizuenta Z.M.G.

Recursul a fost

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14

ianuarie 2014.

Prin încheierea de

ședință din 08 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la

perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe

rol, din oficiu, la data de 18 mai 2015, pentru a se verifica dacă sunt

întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din

urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1

an.

Ca atare, perimarea

apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din culpa

părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 08 aprilie 2014 - data

suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ.,

cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata,

din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de

revizuenta Z.M.G. împotriva Deciziei nr. 2056 din 12 decembrie 2013 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de revizuenta Z.M.G. împotriva Deciziei nr. 2056 din 12

decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 iunie 2015.